Îşi caută slujbe, deşi sunt încă în penitenciar

20 de deţinuţi de la Penitenciarul Bârcea Mare au „testat” piaţa locală a posturilor disponibile la cea mai recentă bursă a locurilor de muncă. Oamenii spun că statul după gratii a fost pentru ei o lecţie dură şi că vor să trăiască, din nou, o viaţă normală. Care presupune, desigur, şi un serviciu.

Unii dintre deţinuţii care mai au puţin şi îşi ispăşesc pedeapsa par a fi cu adevărat interesaţi de găsirea unui loc de muncă, iar astfel să revină la o viaţă normală

Cele 20 de persoane private de libertate au fost aduse la sediul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Hunedoara (AJOFM) de reprezentanţii Penitenciarului Bârcea Mare. Inspectorul de penitenciare, Florin Berar, spune că bursa locurilor de muncă este o activitate la care deţinuţii participă cu regularitate, supravegheaţi. Desigur, este vorba despre persoanele private de libertate aflate în ultimele zile sau săptămâni pe care le petrec după gratii. Conducerea Penitenciarului încearcă astfel să sensibilizeze angajatorii, astfel încât foştii deţinuţi să aibă o şansă să se angajeze după ce îşi ispăşesc pedeapsa.

M-am schimbat. Angajaţi-mă!

Paul Beşliu venit pentru prima oară la o bursă a locurilor de muncă. Înainte să ajungă după gratii, a lucrat ca agent de vânzări la o companie de materiale de construcţii şi amenajări interioare. A muncit de la 19 ani, iar acum are 31. Ştie că a greşit şi că felul în care trăia viaţa odinioară „i-a furat” aproape doi ani din viaţă.

Acum zice că s-a schimbat. Pedeapsa cu privarea de libertate l-a maturizat, spune, şi e un om de încredere. E optimist şi total convins de oportunitatea unei burse a locurilor de muncă. Sunt 30 de posturi disponibile, dar Paul va căuta, după ce va ieşi din arest, postul care i se potriveşte cel mai bine. Vorbeşte apăsat, de parcă vrea să dea greutate vorbelor lui. Un fel de promisiune făcută tacit familiei care i-a fost aproape. „E bine că am venit, pentru că acum ştiu exact paşii pe care îi am de făcut după ce mă voi libera. Sper că mai am doar zece zile de stat în arest. Am fost închis un an şi nouă luni pentru conducere sub influenţa alcoolului. Am avut o suspendare pentru aceeaşi faptă, nu am fost cuminte vreme de un an, am recidivat şi am ajuns la un mandat de trei ani, din care am executat un an şi trei luni. Pentru mine pedeapsa a fost o lecţie de viaţă. Am învăţat că există oameni şi mai răi decât ştiam eu, dar şi că fiecare are puterea să îşi construiască viaţa exact aşa cum doreşte. Voi încerca să fac totul pentru a obţine un post pe măsura calificării mele. Cred că sunt un bun comerciant şi sunt convins că acum sunt un om mai calculat. Ştiu că pot să realizez o mulţime de lucruri”, adaugă Paul, care abia aşteaptă să redevină, cu acte, un om liber.

“Mulţi te resping din cauza cazierului”

Ioan Căldărar a ajuns după gratii pentru fals şi înşelăciune. „Am fost arestat vreme de trei ani şi trei luni. Săptămâna asta mă duc la instanţă pentru eliberarea condiţionată şi e posibil să-mi dea drumul. În cel mai rău caz, mai am câteva luni, poate până în februarie, când intră în vigoare noul Cod Penal. Atunci scap în mod sigur”, e convins Ioan Căldărar. Spune că a devenit, imediat după 1990, „întreprinzător, cu firmele”. Unele dintre ele încă sunt active, aşa că are de gând ca, după ce va ieşi din închisoare, să se reangajeze la una dintre propriile-i societăţi comerciale, ca administrator. Cât a fost în arest, fiica lui a fost cea care a preluat conducerea firmelor. A avut mai multe: în domeniul construcţiilor, al administraţiei publice, al comerţului industrial, dar şi depozite en-gros. De-abia aşteaptă să ajungă din nou acasă, să-şi vadă familia, fiica şi, de ce nu, să-i aştepte de Crăciun pe cei doi băieţi care sunt studenţi la Londra. A lucrat şi el o vreme chiar şi în Spania, unde avea o firmă de construcţii. După opt ani, a fost nevoit să o închidă, din cauza crizei. Au mai rămas doar firmele din sectorul alimentaţie publică. „Eu am venit la bursa locurilor de muncă mai mult ca angajator, decât ca persoană care-şi caută de lucru. După ce ies din închisoare, sigur voi face angajări. Vreau să deschid un lanţ de magazine şi să mă ocup de importuri. Dac-aş putea să dau timpul înapoi, nu aş face nicio greşeală să îmi pierd libertatea. Sub nicio formă!”, recunoaşte Ioan Căldărar. Zice că deţinuţii au mare nevoie de încredere din partea societăţii civile, după eliberare. Ca să nu mai ajungă după gratii, un om trebuie să aibă un loc de muncă şi o viaţă normală. „După ce ai ieşit şi arăţi cazierul, sunt foarte mulţi care ţin cont de asta şi te vor respinge. Nu te vor da afară, dar îţi vor spune frumos că te vor căuta. Ceea ce nu vor mai face niciodată”.

Dezinteresaţi de oferta angajatorilor

Dacă deţinuţii au fost bucuroşi să vină la bursa locurilor de muncă şi să încerce să-şi continue viaţa găsindu-şi o slujbă, hunedorenii aflaţi în libertate nu au arătat acelaşi interes. Din cei 140 de angajatori chemaţi de Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă Hunedoara la eveniment, au venit mai puţin de 40. Hunedoara a fost în top, în ceea ce priveşte locurile de muncă disponibile, cu peste 70 de posturi vacante, urmată de Deva şi Petroşani cu câte 50 de locuri de muncă. La Călan au fost doar 17, iar în Haţeg, 13 posturi disponibile. Oferta totală a locurilor de muncă a ajuns la aproape 300, însă dintre acestea abia 80 au fost ocupate. La Orăştie şi Vulcan, de exemplu, s-a angajat o singură persoană. Alţi aproape 140 de hunedoreni au fost selectaţi în vederea angajării ulterioare. Şeful AJOFM Hunedoara, Vasile Iorgovan, spune că una dintre cele mai importante cauze pentru care locurile de muncă nu se ocupă şi, adesea, interesul pentru burse este scăzut, este faptul că angajatorii oferă salarii mici. Cel mai adesea, salariul minim pe economie. „Se întâmplă, uneori, ca indemnizaţia de şomaj să fie aproape cât valoarea salariului minim şi este evident să şomerul preferă să stea acasă, decât să meargă la serviciu, pentru aceiaşi bani”, explică directorul AJOFM.