Salvamontiştii îşi doresc elicopter

Elicopterul s-ar putea folosi în curând şi în salvările din munte. Asemenea intervenţii îşi doresc acum salvamontiştii hunedoreni, după ce doi dintre ei au reprezentat România la Congresul Internaţional al Salvamontiştilor din Croaţia. Gazdele le-au pregătit participanţilor câteva demonstraţii de salvare aeriană, nu doar din munte, ci şi din mare. Salvatorii susţin că – în ciuda costurilor mari – intervenţiile cu elicopterul fac, în multe cazuri, diferenţa între viaţă şi moarte.

După ce au văzut demonstraţiile colegilor lor din Croaţia, salvamontiştii hunedoreni s-au convins încă o dată cât de util le-ar putea fi un elicopter în acţiunile lor mai complicate

Mai bine de 500 dintre cei mai buni salvatori montani ai lumii s-au adunat, la mijlocul lunii, în Croaţia, pe insula Brač. Conferinţa Ikar-Cisa 2013 a fost găzduită de Serviciul Croat de Salvare Montană (CRMS) şi discuţiile cele mai importante s-au purtat în jurul metodelor de salvare cu elicoperul. Timp de patru zile, salvatorii au participat la mai multe sesiuni de demonstraţii, prezentări teoretice şi studii de caz. În oraşul croat Bol, salvatorii hunedoreni au urmărit cu jind demonstraţiile colegilor din Croaţia, obişnuiţi cu folosirea elicopterului la acţiuni. “Croaţii beneficiază de o bună colaborare cu forţele armate, au şi elicopter pe care îl folosesc în salvări, dar cel mai mult utilizează aparatele armatei şi fac nu doar salvările din munte cu elicopterul, ci şi pe cele din mare.

De fapt, ne-au şi făcut o demonstraţie în acest sens – la fiecare congres, gazdele fac asemenea demonstraţii şi croaţii au vrut să arate cât de buni sunt ei la salvarea aeriană”, explică Ovidiu Bodeanu, şef Salvamont Hunedoara. Mai mulţi salvatori montani din Hunedoara, Gorj, Braşov şi Prahova – de fapt, serviciile importante din ţară – au reprezentant în Croaţia Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România. IKAR-CISA – forul suprem al salvamontiştilor – are patru departamente: comisia terestră, cea de avalanşă, aero şi medicală. „Am discutat tehnici şi materiale de ultimă oră, noutăţi, totul se face la recomandarea IKAR-CISA, la care asociaţia noastră a aderat şi unde suntem membri cu drept de vot. A fost un congres util, într-un loc frumos, pe o insulă în Croaţia, la Bal. Tematica congresului a luat în discuţie şi frecvenţa accidentărilor salvatorilor la acţiunile la care participă, mai ales cele cu elicopterul. În salvările montane, se întâmplă destule accidente, pentru că în multe intervine rutina, graba şi faptul că atenţia ta ca salvator este adresată în primul rând rănitului. Atunci, poate că un pic sari din vedere măsurile de protecţie, dar, până la urmă, totul ţine de nişte proceduri care trebuie respectate cu stricteţe”, spune Bodeanu.

Salvarea din ceruri

Salvamontiştii hunedoreni spun că şi la noi se intenţionează folosirea elicopterului, dar la acţiuni de salvare în munte. Este însă nevoie de fonduri mari şi antrenamente speciale, pentru că asemenea salvări sunt extrem de delicate şi periculoase.

“Este scopul asociaţiei să începem să lucrăm cu elicopterul, dar este dificil, pentru că cere multă muncă şi multe ore de exerciţiu, o coordonare perfectă. La noi aceste lucruri se întâmplă mai rar, pentru că nu am prea folosit elicopterul în salvările montane, deocamdată avem asta în faza de proiect. Vom încerca să folosim elicoperul din ce în ce mai mult. Asta este speranţa noastră şi, pe partea asta, în viitor, o să ne focusăm cel mai mult”, spune Ovidiu Bodeanu, care susţine că asemenea salvări se fac în multe ţări, pentru că scurtează mult durata unei intervenţii dificile: „Sunt tipuri diferite de elicoptere. Multe sunt pregătite pentru transport, dar la cele de salvare este nevoie de modificări. Trebuie, în primul rând, ca pilotul să fie special pregătit, pentru ca acesta să poată naviga prin munte, unde sunt tot felul de curenţi, să ştie cât de aproape poate să meargă de perete, sau unde se lansează. Totul se face în echipă: în afară de pilot, mai sunt operatorul de la troliu şi salvatorul care coboară legat în coardă. Toţi trebuie să comunice perfect, altfel se poate produce un dezastru. Noi suntem în discuţii avansate cu o firmă din Braşov, care este dispusă să ceară un preţ rezonabil pentru zborul cu elicopterul”, adaugă şeful Serviciului Judeţean Salvamont.

Acesta spune că aceste intervenţii sunt scumpe şi sunt folosite doar în cazuri de urgenţe grave: „Elicopterele sunt chemate în caz de urgenţă maximă, atunci când tu, ca salvator, ai lângă tine un accidentat cu traumatisme multiple şi foarte grave. O asemenea soluţie se impune mai ales atunci când medicul spune că pacientul mai poate fi salvat în timp scurt. Patru – cinci ore, cât poate dura coborârea pe targă din munte, pot însemna pierderea unei vieţi. Cu elicopterul se pot face salvări ale turiştilor rămaşi pe un perete de stâncă. Asemenea intervenţii sunt foarte periculoase şi, prin metodele deja folosite, cer zeci de ore de pregătire”.

Alţii au… Duster

Salvamontiştii hunedoreni au mai avut o surpriză la congres: colegii lor din Croaţia au un parteneriat tocmai cu… Dacia Duster. “A fost pe undeva o surpriză plăcută, dar pe undeva am fost atinşi în orgoliu: salvatorii croaţi au ca partener Dacia Duster, prin urmare, majoritatea maşinilor de intervenţie sunt Dacia Duster şi sunt vopsite în culorile salvamontului de acolo. Suntem mândri că maşina este bună pentru ei, dar nu am putut să nu ne întrebăm de ce nu şi pentru noi? Oare de ce nu ne-au contactat, că parcă suntem un pic mai aproape de ei.

Avem munţi frumoşi şi echipe bine specializate, care nu ne fac de ruşine la orice concurs internaţional am participa. Poate nu sunt interesaţi, ori trebuie să facem noi primul pas. De ce nu am beneficia şi noi de sprijinul lor şi să ne promovăm împreună?”, se întreabă Ovidiu Bodeanu. În rest, în afară de plimbările pe faleză şi bălăceala din timpul liber, salvamontiştii au avut lucruri serioase de discutat: „Există în Germania un atelier, unde sunt testate noile echipamente apărute pe piaţă, sunt testate apoi şi de comisia terestră a IKAR-CISA, aşa că, la orice coardă nou apărută, se poate trece printr-un proces care durează şi doi ani până să fie recomandată şi folosită în salvări. De exemplu, se recomandă carabiniere de oţel dintr-un anumit tip, corzi şi nu încălţăminte, adică strict pe materialele de salvare”, spune şeful salvamontiştilor din judeţ. Următorul congres IKAR-CISA va avea loc în Statele Unite.