Guvernul ar vrea să electrifice tot, inclusiv sate hunedorene care nu mai există

Când vine vorba despre electrificarea satelor din judeţul Hunedoara, Guvernul dovedeşte încă o dată că nu cunoaşte deloc realitatea din teritoriu. Sau, ca să fim mai indulgenţi, nu are o situaţie actualizată la îndemână. Aproape jumătate dintre satele despre care Ministerul Economiei crede că sunt neelectrificate ori au dispărut, ori şi-au rezolvat deja problema.

Din 2000 încoace, Guvernul se tot căzneşte să electrifice satele de munte. Între timp, multe au dispărut (şi) din cauza lipsei energiei electrice

Ultima listă a localităţilor neelectrificate din judeţul Hunedoara se pare că a fost întocmită în 2010 de Ministerul Economiei. Asemenea liste au tot fost făcute şi răsfăcute în ultmii ani, guvernele care s-au succedat rezumându-se în ultimii 15 ani la atât. În timp ce la Bucureşti se întocmeau hârţoage, în Hunedoara, la fel ca-n toate celelalte judeţe ale ţării, sate întregi rămâneau pustii din cauză că nu aveau electricitate. Rare au fost cazurile în care sătenii din localităţile aflate în această situaţie au reuşit să-şi rezolve problema, singuri sau cu ajutor de la autorităţi.

Au dispărut între timp

Satul Dragu Brad, din comuna Blăjeni, a rămas pustiu în 2010. Ultimii doi locuitori au plecat la rude, într-un alt sat, unde era curent electric. În anii ‘70, aici locuiau 15 familii. Localitatea amintită figurează, totuşi, pe lista cu localităţi hunedorene neelectrificate transmisă de Ministerul Economiei Consiliului Judeţean Hunedoara. La fel se întâmplă şi în cazul satului Ticera, din comuna Bulzeştii de Sus. Aici erau peste 200 de oameni, cu ani în urmă. Acum, în acte, mai există un singur locuitor, dar şi acela locuieşte, de fapt, în Tomnatic, satul alăturat. “În acea zonă, cu decenii în urmă, erau atât de multe familii încât aveau birou notarial. Încet şi sigur, satul Ticera s-a depopulat. Acum, practic, dacă urci pe coama dealului să te uiţi la sat, nu mai vezi decât pădure şi tufişuri. Natura şi indiferenţa autorităţilor de la centru au făcut satul să dispară şi fizic. La fel se va întâmpla cu multe alte sate din comună, dacă nu se intervine. Iarnă de iarnă noi, aici, stăm câte două-trei săptămâni fără curent din cauză că linia este veche şi prezintă avarii ori de câte ori ninge mai mult. Să nu mai zic de faptul că în Bulzeştii de Jos, sau Bulzeştii de Sus nici măcar nu avem tensiunea de 220 de volţi, cum plătim în contracte. Sunt doar 160 – 170 de volţi. Se-nroşesc becurile şi abia mai merg, de multe ori”, spune primarul Mirel Ion Şuba.

Mineritul a însemnat mărirea şi decăderea

Pe aceeaşi listă se numără şi satul Bocşa Mare, din comuna Certej, şi el depopulat total între timp Foarte multe localităţi de aici erau branşate la energie electrică folosindu-se, de fapt, liniile care deserveau exploatările miniere din zonă. Între 2002 şi 2006, minele de cupru şi aur s-au închis, iar Primăria a fost nevoită să devină “transportator” de energie. Primarul Petru Câmpian explică situaţia şi devine dur în afirmaţii: “Nu puteam să-i lăsăm pe oameni fără curent, pentru că erau foarte multe localităţi în această situaţie. Inclusiv în centrul de comună, la blocuri, aveam 40 de garsoniere alimentate de reţeaua folosită de Minvest Deva. Cei de la ENEL n-au vrut să preia vechea reţea, pe motiv că nu e conformă cu standardele europene. În fine, ei vor doar să încaseze banii, am impresia. Bocşa Mare a fost, de fapt, o porţiune din satul Hondol, dezvoltată abia în anii 60, odată cu dezvoltarea comunistă a activităţii extractive. Nu mă întrebaţi pe mine de ce nu mai e curent acolo şi de ce nu mai e niciun locuitor. Întrebaţi-i pe cei de la Minvest. Asta este… mai avem un pic şi renunţăm până şi la speranţă. Sunt două soluţii pentru fostele localităţi miniere: ori se face cu adevărat ceva, ori se aplică un program de eutanasiere generală a localnicilor”.

Solicitare în speranţa unei repopulări

Satul Copaci, din comuna Toteşti, este şi el depopulat, dar se află, totuşi, pe lista localităţilor ce se doresc a fi electrificate. În anii ‘60, comuniştii i-au strămutat pe localnici pe motiv că se află în mijlocul unui mare câmp agricol şi încurcă socotelile agronomilor de atunci. Abia acum o familie s-a mutat din nou aici. “Noi am cerut la un moment dat electrificarea satului Copaci pentru că avem motive să credem că, dacă ar fi curent, s-ar repopula satul. O familie s-a mutat deja aici şi, dacă ar fi şi energie electrică, urmaşii altor familii strămutate în anii ‘60, ar proceda la fel”.

Visul localnicilor din Ursici de a avea o linie electrică la care să-şi conecteze un frigider este încă departe. Sătui să tot aştepte “curentu’ de la stat”, mulţi şi-au cumpărat generatoare pe benzină şi unii reuşesc chiar să se şi uite la televizor, dar “cu porţia” – nu mai mult de două ore pe seară şi nu toţi, pentru că nu toţi au generatoare cât de cât performante. În vara acestui an, Asociaţia “Free Mioriţa” din Bucureşti le-a oferit localnicilor din Ursici posibilitatea de a aprinde mai mult de un bec, instalând în fiecare gospodărie câte un panou solar.

Pe listă, fără să aibă habar

Există însă şi situaţii inverse. Reprezentanţii primăriei Sălaşu de Sus au părut surprinşi să afle că două sate din comuna lor apar pe lista localităţilor care nu au curent electric: Cârnic şi Peştera. Ei spun că satul Peştera este electrificat în totalitate, iar la Cârnic curentul electric lipseşte la câteva case de vacanţă şi pensiuni mai nou apărute. Lista nu greşeşte atunci când spune că la Dumeşti, comuna Vorţa, nu este curent electric, şi greşeşte parţial când spune că în Grădiştea de Munte (comuna Orăştioara de Sus) se înregistrează aceeaşi situaţie: “Pe Valea Rea sunt vreo cinci sau şase gospodării neelectrificate, plus mănăstirea din zonă. Ultimul studiu de fezabilitate arăta că ar fi nevoie de 2,8 milioane de lei pentru electrificarea caselor, situate la vreo 6 kilometri de punctul de transformare, punct care ar trebui şi el schimbat dacă s-ar decide electrificarea caselor respective”, spune primarul Vasile Inăşescu.

După ce că nu mai speră să aibă vreodată “lumină de la bec”, bătrânii se plâng de altceva: nu mai găsesc petrol lampant

În ce priveşte lista plină de erori a Ministerului Economiei, nici reprezentanţii Consiliului Judeţean nu pot da explicaţii mulţumitoare: “Ultima dată, cu vreo patru ani în urmă sau mai mult, Consiliul Judeţean a cerut date în teritoriu despre necesarul de electrificare, apoi le-a transmis la Ministerul Administraţiei şi Internelor. MAI a transferat apoi lista la Ministerul Economiei. Între timp, s-au făcut câteva lucrări, dar fără finalitate, în alte localităţi. În 2010, Ministerul Economiei ne-a trasmis această listă a localităţilor neelectrificate. Din câte-mi amintesc, pare-se că ea a fost întocmită de cei de la societatea Electrica SA”, spune Cristian Corui, consilierul din cadrul CJ care s-a ocupat, la un moment dat, de problema satelor neelectrificate din judeţ.

Tipic românesc: fibră optică, în sate fără curent

Comuna Bătrâna este subiectul unei situaţii din categoria hilaro-tristă a reuşitelor guvernărilor post-decembriste. Singurul sat electrificat este Bătrâna. Localnicii din celelalte trei, Faţa Roşie, Răchiţaua şi Piatra, încă mai caută pe la oraş, de multe ori fără succes, petrol lampant şi sticle de lampă. Cu toate astea, cu vreo trei ani în urmă, Romtelecom s-a gândit să facă un pas înaintea dezvoltării infrastructurii şi să ducă o linie de fibră optică până în centrul de comună, traversând cele trei sate amintite în care lăsase şi câteva noduri de conectare: “Fibra optică nu e funcţională nici în centrul de comună şi nici nu va fi vreodată. Spun asta pentru că stâlpii (de lemn – n.r.) sunt deja prăbuşiţi în mare parte, iar cablul stă pe jos, prin pădure. Când au văzut linia de fibră optică, oamenii din cele trei sate fără curent s-au bucurat, crezând că pe acei stâlpi se va pune apoi şi un cablu de curent electric. Nici vorbă de aşa ceva! Noi am făcut un studiu de fezabilitate în 2004.

Electrificarea celor trei sate ar fi costat atunci vreo 4,6 milioane de lei. Speranţele au renăscut în 2007, când ni s-a cerut un alt studiu, pentru o altă iniţiativă guvernamentală de electrificare. Studiul refăcut arăta un necesar de vreo 6,2 milioane de lei. Două lucruri sunt esenţiale pentru supravieţuirea unui sat: drumul şi energia electrică. Drumuri, să zicem că am avea, deşi sunt şi ele cu probleme. Dar energie electrică nu avem deloc, iar asta se concretizează în depopulare. La Piatra mai sunt doar două familii, la Răchiţaua sunt cinci, iar la Faţa Roşie doar opt. Puţini sunt cei care-şi permit generatoare şi benzină pentru ele”, spune primarul Radu Herciu.