Colţul cultural: Cu Torino Bocăniciu pe… Asfalt

Săptămâna trecută am mers pe “Asfalt”. Nu pe orice “Asfalt”, ci pe cel creat de Torino N. Bocăniciu. Am putut să înţeleg că pe “Asfalt” există pictură, mesaj, stare şi sinceritate.

Vernisajul expoziţiei de pictură “Asfalt” a pictorului Torino Bocăniciu a fost ca o întâmplare la care au venit mulţi prieteni. Aşa mulţi încât nu se mai vedeau lucrările pe simeze. Probabil că o parte din cei prezenţi au ales să mai vină o dată să poată vedea lucrările, când sala nu ar fi cotropită de acei furioşi prezenţi la vernisaj. Multă animaţie, figuri vesele, figuri gânditoare, figuri triste, figuri interesante. Multe erau ale unor artişti peste care vremea a aşezat culoarea gri, în contrast cu tablourile pline de forţă şi stare ale lui Torino. Am reuşit să aud o cuvântare spusă în aromână, apoi pe un politician care a venit şi a vorbit fără să fie invitat, chestie apreciată de amfitrion, de altfel, şi de mulţi participanţi – a vrut omul să-l onoreze pe artist şi a făcut-o. În rest, lumea a umblat şi a vorbit care, cum. Torino, prin arta sa, se încadrează în familia artiştilor care promovează curentul numit deconstructivism, apărut ca un lucru necesar şi îndelung căutat cu intenţia de a realiza o deconstrucţie aprigă a categoriilor tradiţionale care nu fuseseră complet eliminate de modernism. Pentru a înţelege mai bine fenomenul iată mai jos câteva informaţii legate de apariţia curentului în arhitectură şi, de aici, legătura cu arta vizuală putând fi uşor realizată.

“Deconstructivism în arhitectură, numit uneori şi Deconstrucţie, este o direcţie de dezvoltare a arhitecturii postmoderne începută la sfârşitul anilor 1980. Este caracterizată de idea de non-liniaritate a procesului de design şi proiectare, precum şi de manipulări ingenioase ale formelor, continuităţii şi structurilor suprafeţelor exterioare ale clădirilor. Deconstructivismul apelează la aparenta nerespectare a geometriei euclidiene, sugerând volumetrie ne-euclidiană, servind astfel la “dizlocarea” şi “distorsionarea” elementelor arhitecturale, dar mai ales a faţadei şi a întregii suprafeţe exterioare a clădirii. Finalizarea aspectului final vizual este caracterizată de impredictibilitate şi haos controlat.”
Torino a expus în România dar şi în Franţa, Spania, Chişinău, Japonia, Polonia, Argentina, Bulgaria, Canada, având peste o sută de participări cu expoziţii personale, colective şi în tabere de creaţie.

Aşa cum se arată în pictură, Torino este şi un inimos şi dinamic organizator şi creator de evenimente culturale de calitate. Lui i se datorează în bună măsură participarea artiştilor plastici, membri U.A.P., filiala Deva, la multe dintre taberele de creaţie organizate la Zeicani, Ghelari, Cinciş sau la Văliug, expoziţiile de la Parlamentul României din sala “Constantin Brâncuşi”, de la Parlamentul European, la Bruxelles sau la Reşiţa.

În anul 2005 a fost nominalizat de către American Biographical Institute Board of International Research “Man of the Year”. În acelaşi an, Torino Bocăniciu a mai primit o nominalizare la “Peace Prize” din partea International Convention Art. De asemenea, are un rol semnificativ în realizarea revistei de artă “Forma” ce apare trimestrial în o mie de exemplare, în condiţii grafice de excepţie, demnă de centre culturale europene de marcă. Revista este la ora actuală o apariţie apreciată în mediul artistic din România. În pliantul de prezentare a activităţii pictorului Torino Bocăniciu, prietenul lui Ioan Hălălae face o prezentare inspirată şi voi folosi de aici câteva fraze, suficient pentru a dezlega modul în care gândeşte şi crează pictorul.

“Obsesiile permanente se regăsesc în definiţiile conceptului de asfalt: o lume cu forme plastice şi plastica proprie; pretext pentru experimente plastice; drum între culoarea alb şi neculoarea negru, în amândouă sensurile; spaţiul fizic şi moral cel mai concret şi inevitabil; ceva care însoţeşte toată viaţa omului, din copilărie până când dricul merge pe asfalt”. Vă invit aşadar la galeria de artă “Forma” din Deva să vedeţi o expoziţie de excepţie.