Devoratorul de gazete. Negreşit!

Atât de mult se chinuie fetele care prezintă ştirile la televiziunile locale, încât mai că-mi pare rău că rubrica mea nu este una multimedia, ca să vă pot arăta şi vouă!
Săptămâna trecută, o domnişoară care citea ştirile despre fotbal (era să scriu ştiri sportive, dar ai noştri jurnalişti sportivi nu ştiu – sau se prefac că nu ştiu – că în judeţul Hunedoara se practică şi alte sporturi în afară de fotbal), din dorinţa de a fi ultra-corectă, a citit “din anul două mii patrusprăzece”. Domniţă dragă, eu zic că dacă citeai “douămiipaişpe” nu se supăra nimeni. Dar chiar “două mii patrusprăzece”???

“Un nouă acţiune în stradă pentru susţinerea lui Traian Berbeceanu”, scrie HunedoaraMea. Haideţi, spuneţi cu mine: o acţiune, două acţiuni.

Culmea e că la “trimiterea” de pe prima pagină, după câteva cuvinte, scrie “mai multe”. Deci ştiţi voi ceva cu o acţiune, mai multe acţiuni, dar tot i-aţi spus “un nouă acţiune”.

Săptămâna trecută, după o emisiune cu “haleală”, televizorul mi-a rămas pe Antena1 şi nici n-am simţit când a început emisiunea de doi bani “Un show păcătos”. Nu am avut nicio reacţie până când am auzit-o pe reporteriţa trimisă de producătorii emisiunii “pe teren”, adică în faţa casei lui Cătălin Botezatu. Şi-o strângea ăsta în braţe de mama focului, deşi ea a tot încercat să-i explice că are prieten, că nu e interesată de “farmecele” creatorului de modă etc. Botezatu nu a înţeles şi pace, aşa că atâta a tras de biata fată, încât dacă ar fi avut ghinionul să fie într-o ţară ceva mai civilizată, s-ar fi ales fără discuţii cu un dosar de hărţuire sexuală. Ăsta-i jurnalism?

“[…] putem spune că principala caracteristică a MESAGERULUI HUNEDOREAN, mai cu seamă în ultimii ani, este echidistanţa şi obiectivitatea produsului său editorial”, scrie Mircea Lepădatu, într-un editorial intitulat “2000” – Mesagerul Hunedorean a ajuns la numărul 2.000. Principala caracteristică ar trebui să fie una singură, nu “echidistanţa şi obiectivitatea produsului său editorial”. “Asta, pentru că nu suntem remorcaţi la nici o formaţiune politică, la nici o entitate economico-financiară. Ne descurcăm cu puterile noastre”, continuă Mircea Lepădatu. Cum să fie un ziar remorcat la o formaţiune politică? Cum să fie un ziar remorcat LA orice? “REMORCAT adj. tractat. (Un vehicul ~.)”. Deci un ziar tractat la o formaţiune politică… asta chiar că sună cumva!

“Băgat după gratii, după ce i-a luat cu japca telefonul mobil unui adolescent”, scrie Mircea Crivăţ, în Mesagerul Hunedorean. Acum, că au împlinit 2.000 de ediţii tipărite, cei de la Mesagerul îşi permit să se exprime ca pe stradă? De ce ai scris “i-a luat cu japca telefonul” şi nu “i-a furat telefonul”? Ce, “a fura” este un verb prea dur pentru hoţul despre care aţi scris?
“Joi, 31 octombrie a.c., poliţiştii din Simeria au luat măsura reţinerii faţă de Cosmin Emanuel Başa, de 38 de ani, din localitate, după ce au stabilit că în seara precedentă, în jurul orei 22:30, în timp ce se afla în parcarea unui bloc de locuinţe din Simeria, i-a solicitat unui minor în vârstă de 17 ani telefonul mobil pentru o presupusă convorbire. Suspectul a băgat telefonul mobil (a cărui valoare este estimată la 600 euro) în buzunar şi a refuzat să-l mai restituie, în ciuda insistenţelor minorului şi a vărului acestuia, Paul T., de 19 ani, din Simeria, acesta din urmă fiind chiar lovit cu pumnii de către Cosmin Başa”. În “dicţionarul” meu, asta e definiţia unei tâlhării, nu “luat cu japca”, dragi jurnalişti.

Digi24 “zicea”, zilele trecute, ceva despre copiii cu autism şi despre speranţele pe care aceştia le au: “Sperane pentru copiii cu autism”. Ţ-ul s-a pierdut pe drum.

Dragi colegi de la Ziarul Hunedoreanului, eu nu cred că platforma pe care este construit actualul vostru site nu vă permite să puneţi şi o fotografie neturtită la articolele principale, adică alea cinci care se tot “învârt” în partea de sus a site-ului. Nu cred!

Monalise Hihn s-a supărat, aşa că a scris în Ziarul Hunedoreanului un editorial în care spune că “am uitat că suntem oameni”. Că prea ne-am împărţit în băsişti şi anti-băsişti…
“Oameni nu mai suntem, de parcă ne-au născut mămicile noastre angajaţi sau neangajaţi politic. Cu o ură viscerală, zbierăm unii la alţii, de parcă am ocupa două locuri pe pământ, nu unul singur. Totul e aşa de sumbru, de parcă urmează o sinucidere în masă, cu tăierea venelor pe lung”. Colega, aţi folosit “de parcă” de trei ori în trei fraze scurtuţe. Şi nu, n-am uitat că sunt om, dar am şi eu o pagină de umplut cu greşelile din presă, de parcă (sic!) dacă n-aş mai face-o s-ar supăra cineva! Ba dimpotrivă!

După Halloween, unii jurnalişti au dobândit puteri paranormale. De exemplu, Carmen Cosman, de la Ziarul Hunedoreanului, ştie ce a gândit un mort înainte de a se sinucide, fără să-l fi cunoscut: “Un bărbat din Vulcan, în vârstă de 38 de ani, şi-a încheiat socotelile cu viaţa chiar de Ziua Morţilor şi nu s-a gândit nici un moment la ce lasă în urmă”. De unde ştie jurnalista dacă omul s-a gândit sau nu la ce lasă în urmă?

“Soşia lui trebuie acum să se descurce singură cu cei trei copii minori pe care îi avea împreună cu bărbatul”, mai scrie ziarista. Soţia, nu şoşia. Şi de ce spuneţi “copii pe care îi avea”, acum nu-i mai are?

Citez dintr-o postare de pe Facebook a contului Realitatea.NET: “Talent ca la blonda asta nu mai vezi la nimeni. Pantalonaşii ei sunt ediţie limitată! Vezi poza făcută la Eforie şi pusă acum pe Facebook! Tipa e belea rău”. Nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt, luaţi de vedeţi cu ochii voştri:

Da, doamnelor şi domnilor, ăsta e jurnalismul practicat de Realitatea. Îi ştiţi, nu, sunt cei care strigau, în urmă cu vreo doi ani, “NOI VREM RESPECT!”. Respectul, am auzit eu, se câştigă.

La final, iată şi un titlu cât se poate de românesc, cules de la Ştirile PRO TV: “Au stat la coadă, preventiv” – doar ştim cu toţii că e mai bine să previi decât să vindeci!

Până săptămâna viitoare, corectaţi preventiv şi încercaţi să corectaţi bine!