Interviu: Petrişor Crăciunoiu – senzaţii şi emoţii în alb-negru

Articolul a fost vizualizat de 2,223 ori

Trăim vremuri în care suntem asaltaţi din toate părţile şi pe toate canalele de imagini, în aşa fel încât am ajuns să le căutăm şi să le imortalizăm în fiecare moment. Majoritatea se mulţumeşte cu reproducerea realităţii imediate şi, totuşi, destul de rar, mai găsim şi oameni care fac din fotografie o artă, un mijloc de exprimare a unei atitudini, stări sau simbol. Ca în orice activitate şi arta fotografică presupune reguli, talent, viziune şi binenţeles muncă. Am remarcat în ultima perioadă câţiva artişti în domeniul fotografiei din judeţul Hunedoara, unul dintre aceştia fiind Petrişor Crăciunoiu căruia i-am adresat câteva întrebări.

Petrisor Craciunoiu copy copyCum ar suna o scurtă prezentare a evoluţiei artistului Petrişor Crăciunoiu?
Totul a început în adolescenţă prin anii ‘80, când am primit un aparat foto Vilia, cadou de ziua mea, tânăr fiind interesul pentru tehnică era maxim. Mai târziu, când mă întorsesem acasă după armată, am început să fac electronică, iar încet – încet, am ajuns la fotografia digitală, primul aparat de gen fiind unul de un mega pixel şi fără prea multe setări.
După multe fotografii şi exerciţii, mai târziu, prin forumurile de fotografie, lucrările mele încep să fie apreciate, iar imaginile cu zona Fundătura Ponorului se publică în paginile revistei Foto Magazin şi, uite aşa, acest hobby a început să mă incite tot mai mult.
De prin 2007 am avut diferite activităţi foto prin cluburi foto şi mici proiecte fotografice.
În anul 2012 unul dintre proiecte se concretizează şi ia fiinţă festivalul – concurs „Locuri de lângă noi”, unde am ca partener Casa de Cultură a Studenţilor din Petroşani.

Fotografia este pentru tine hobby sau profesie?
Evident a început ca hobby, dar s-a tranformat într-un mod de exprimare artistic, ce rămâne la limita dintre pasiune şi profesie.

Există o manieră proprie al lui Petrişor Crăciunoiu?
Modul de abordare a subiectului fotografiat are clar un contur personal, acest lucru datorându-se unei viziuni proprii.
Arta fotografică este acceptată în sfera artelor vizuale. Cum te simţi printre pictori, sculptori, graficieni…?
Fotografia este încă sora vitregă a celorlalte arte, datorită reticenţei de care dau dovadă mulţi artişti. Din fericire sunt şi unii care dau şanse acestui mod de exprimare dacă lucrările sunt realizate profesionist.

Petrisor-CraciunoiuCe subiecte preferi să abordezi?
De obicei prefer “să capturez” imagini ce exprimă sau creează simţiri şi senzaţii.

Există public avizat pentru a aprecia arta fotografică?
Da, spre uimirea mea, tinerii sunt amatori de fotografie.

Ce ne poţi spune despre dominaţia kitsch-ului?
Din păcate de la inventarea ratei bancare, toţi sunt “artişti” dacă au un aparat foto, iar Internetul nu este doar un loc de promovare ci şi unul care de multe ori exprimă non-valoare.

Poate influenţa fotografia mentalitatea unei comunităţi?
Fotografia poate fi un aliat extrem de puternic în diferite acţiuni, datorită dinamicii şi diverselor moduri de exprimare a acesteia.

Enumeră câteva expoziţii personale sau de grup.
Expoziţii de grup în Deva,Tg.Jiu, Reşiţa, expuneri la simpozioane de artă la Galeria “Forma” din Deva. În acest an, am participat la festivalul „Transilvania Fest“ din Cluj, la expoziţia internaţională cu tema fotografia ca document etnografic, la expozitia de grup “Semne” de la Deva şi la expoziţia de la Castelul Corvinilor în tandem cu Grigore Roibu.

Care este scopul activităţii tale de artist fotograf?
Doresc să aduc aceasta artă în mijlocul consumatorilor, al oamenilor de rând, nu doar pentru cei din galeriile de artă sau publicaţii de specialitate.

Ce fotografie personală îţi place cel mai mult? De ce?
Alb negru pentru că, doar cu două nuanţe, povestea din fotografie rămâne mult mai evidentă.

Cât de mult influenţează performanţele tehnice ale aparatului fotografic valoarea unei fotografii?
Tehnica poate influenţa doar calitatea imaginii nu şi a subiectului.

Ce le recomanzi tinerilor artişti fotografi?
Răbdare şi multă muncă.

 

About Mircea Goian