La 105 ani, încă se bucură de viaţă

S-a născut în Austro-Ungaria, a trecut peste două războaie mondiale, iar în cel de-al doilea era să-şi piardă viaţa de nenumărate ori. Apoi a muncit pentru comunişti, iar acum este pensionar într-un stat al Uniunii Europene. Asta deşi nu s-a mutat niciodată din satul său: Banpotoc. Ieri a împlinit 105 ani. Se numeşte Alexandru Duma şi încă se bucură de viaţă.

Moş Şenea spune că Dumnezeu l-a ţinut pe Pământ atâta vreme

Moş Şenea, cum îi spun vecinii, este convins că doar credinţa în Dumnezeu l-a ajutat să treacă peste toate greutăţile vieţii. Şi nu au fost deloc puţine. S-a născut la 20 noiembrie 1908 (când Transilvania era parte a Austro-Ungariei), într-o familie extrem de săracă. A umblat desculţ până la vreo 16 – 17 ani. Prima pereche de încălţări şi-a cumpărat-o cu banii pe care i-a câştigat singur, tăind sute de “boate” subţiri pe care le-a predat unui întreprinzător venit în sat. Nu-şi mai aduce aminte la ce anume-i trebuiau afaceristului “lăstarii” drepţi, lungi şi subţiri. Tot cam pe-atunci a învăţat şi meseria de pietrar. N-a făcut şcoală deloc, dar a învăţat singur să scrie şi să citească.

La 33 de ani a fost chemat la oaste. Era însurat, avea deja două fete mici, plus încă una în pântecele soţiei. “Am fost pă front la ruşi. Doamne – doamne câte nenorociri or fost p-acolo. Am fost înrolat la infanterie. Mi-o fost când greu, când mai uşor. Or aflat că ştiu să lucrez piatra şi mă puneau să fac cruci pentru morţ’. Făceam câte una pentru câteva sute. Îi adunau pă tăţi şi-i băgau într-o groapă mare, de-a valma, aşe!”, îşi aduce aminte bătrânul. În amintirile bătrânului în vârstă de 105 ani, grozăviile războiului sunt presărate şi cu momente hazlii. “M-or pus să am grijă de cai, că doară eram ţăran şi ştiam care-i rându’ cu caii. Am trecut păstă o apă mare, pă un pod de lemn. S-o rupt podu cu mine şi cu ăi doi cai cu care eram. Io nu şciam să înot. Noroc c-or ştiut caii. M-am ţânut de ei şi m-or dus la mal”.

“Era mai bătrân ca acum”

Soţia lui Alexandru Duma, Paulina, s-a dus demult pe lumea cealaltă. Ce nu-şi mai amiteşte bătrânul, îşi amintesc fiicele şi nepoţii lui. “Îmi povestea mama că atunci când o venit acasă era, săracu, plin de păduchi şi pureci, din cap până-n picioare. Arăta aşe de rău că parcă era mai bătrân atunci decât îi acuma. Mama o fiert cinci zile la hainele alea ca să omoare păduchii, atâţa or fost de mulţi”, povesteşte Eugenia Nicoară, fiica cea mică a lui moş Şenea din Banpotoc. “O venit acasă pă o platformă de tren. O îngheţat. Zicea că era să moară de 10 ori pă drumu’ cătă casă. Un camarad de-al lui o şi murit aşa, pă tren încoace, de frig. Era un fecior de-aici, dintr-un sat vecin”, îşi continuă povestea tanti Eugenia.

Secretele longevităţii: munca şi iaurtul

După război, Alexandru Duma s-a întors la meseria lui de pietrar. Şi-a ridicat singur o casă (între timp, demolată şi înlocuită de una mai mare, ridicată de nepoţi). A devenit maistru în cariera de lângă sat. Prin mâna lui au trecut bucăţi de marmură şi alte feluri de rocă ce se găsesc acum în Arcul de Triumf şi la Casa Scânteii. A muncit de zor, pentru comunişti, până în 1965, când a ieşit la pensie. Apoi s-a ocupat de treburile gospodăriei. Îşi luase doi cai, visul său din tinereţe, când doar familiile bogate aveau cai în gospodărie, cu ajutorul cărora lucra terenul la CAP. “Cred că a muncit până în urmă cu opt ani (până la 97 de ani – n.r.). L-au ţinut puterile şi, probabil, lui Dumnezeu i-a fost tare drag de el de l-a ţinut şi încă-l mai ţine în viaţă. Câteodată se mai miră şi el şi ne întreabă «Oare ce are Dumnezeu în plan cu mine de mă mai ţine pe lumea asta?»”, spune Claudia Nicoară, soţia unuia dintre cei 7 strănepoţi ai longevivului hunedorean. În zilele în care se simte bine, Nea’ Şenea mai bea câte o cafea slabă, însă nu e zi în care să nu-şi ia porţia de iaurt, “lapte covăsit”, cum spun localnicii, făcut din laptele pe care i-l dau văcuţele din gospodărie.

Ieri, când a împlinit 105 ani, Alexandru Duma a fost vizitat şi felicitat de colegi de-ai săi din Asociaţia Veteranilor de Război şi de oficiali locali.