Biserica-monument care şubrezeşte din temelii

În timp ce, în ţară, câte o biserică nouă, construită cu milioane de euro, este inaugurată la fiecare trei zile (conform unei statistici apărute în presa internaţională), pentru salvarea bisericii-monument dintr-un sat hunedorean nu se găsesc, încă, 5.000 de euro. Cel mai probabil, soluţia va sta tot la îndemâna localnicilor, care au mai strâns bani, relativ recent, pentru lucrări la acelaşi lăcaş de cult. De data asta însă, oamenii vor trebui să asculte de specialiştii în domeniu, dacă nu mai vor să aibă necazuri.

Din exterior, biserica din Luncani nu pare a avea vreo problemă, însă, din interior…

Cu ani în urmă, biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din Luncani a fost repictată. Nu asta ar fi o problemă, ci faptul că, în acea perioadă, sub iconostas a fost turnată o grindă de beton. Nici asta n-ar fi o problemă dacă biserica n-ar fi situată în coasta unui deal de pe care, la fiecare ploaie, se scurge apa. Aceasta se infiltrează în centura de piatră şi ciment de la baza edificiului, apoi este absorbită de structura de lemn a pereţilor şi a iconostasului.

Surpriza neplăcută

Preotul Nicolae Stanciu, cel care slujeşte aici numai de vreo trei ani, spune că necazul s-a arătat pentru prima dată în urmă cu doi ani. “În altar, m-am trezit că păşeam pe podele, iar podelele se rupeau. Am văzut atunci că lemnul e afectat de o ciupercă. I se spune «ciuperca plângătoare». Ieşea de sub podele ca spuma aceea ce se pune la geamurile termopan. A trebuit să înlocuim pardoseala de lemn a altarului. Degeaba! În anul următor ciuperca se întinsese până aproape de uşă. Acum a ajuns chiar şi la elementele de pictură ale iconostasului şi afectează până şi materialele textile. De exemplu, se vede cum s-a instalat în ţesătura de pe Sfânta Masă din altar”. Părintele Stanciu adaugă că, în luna august a acestui an, el şi enoriaşii au fost nevoiţi să scoată toate podelele din lemn ale bisericii. Interiorul este, acum, aproape dezolant.

Au făcut de capul lor

Din exterior, biserica din Luncani nu pare a avea vreo problemă, însă, din interior…

Biserica din Luncani este situată destul de aproape de râul cu acelaşi nume, pe o vale răcoroasă. Edificiul “vede” soarele doar câteva ore pe zi. În plus, nu este încălzit decât duminica, la slujbe, aşa că apare şi condensul. Edificiul a fost ridicat la 1803. Biserica a fost apoi refăcută în 1935 – 1940, când i s-a făcut şi fundaţie din piatră. Tot atunci, pe acoperiş, şindrila a fost înlocuită cu ţiglă. Mai spre zilele noastre însă, pereţii bisericii au fost “zgrăviţi” cu ulei ars, iar la intrarea în turnul-clopotniţă a apărut o copertină de plastic, sprijinită în bare metalice. O altă lucrare de “renovare” relativ recentă a presupus instalarea de scânduri de lemn peste pardoseala originală, din stejar. Specialiştii spun că această decizie nu a făcut decât să favorizeze “boala” de care suferă acum lemnul din biserică. Cel mai probabil, pentru intervenţiile făcute în biserica-monument, localnicii nu au mai cerut aprobările necesare. Fiind un monument de categoria B, ar fi fost suficiente aprobările date de către Direcţia Judeţeană pentru Cultură. Cel mai probabil, dacă le-ar fi solicitat, specialiştii de aici le-ar fi spus şi cum trebuie făcute schimbările dorite de enoriaşi.

Regulile trebuie respectate

La începutul acestei săptămâni, situaţia bisericii de lemn de la Luncani a fost evaluată de Livia Bucşa, expert autorizat pentru monumente istorice de către Ministerul Culturii, conferenţiar doctor la Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu. Doamna Livia Bucşa spune că biserica încă mai poate fi salvată, cu o cheltuială relativ mică (în comparaţie cu bugetele necesare pentru alte edificii de acest gen), dar, mai ales, cu bunăvoinţă din partea localnicilor: “Oamenii din sat trebuie să înţeleagă măcar acum că va trebui să respecte o serie de reguli şi recomandări, pentru a nu se trezi, peste alţi câţiva ani, că vor avea din nou probleme cu biserica. În primul rând, acolo trebuie înlocuite grinzile-talpă, adică primul rând de grinzi de la fundaţie în sus. Grinda de ciment de sub iconostas trebuie şi ea înlocuită. Apoi, lemnul din care va fi făcută pardoseala nu trebuie lăcuit. Sunt o serie întreagă de asemenea detalii de care trebuie să ţină seama localnicii. În cazul în care oamenii din sat vor reuşi să se mobilizeze şi să ajute la intervenţia asupra acestui monument, estimez că cheltuiala pentru restul operaţiunilor ce trebuie făcute de specialişti nu va depăşi 5.000 de euro”.

Veşnica problemă

Când vine vorba de fondurile proprii ale bisericii din Luncani lucrurile stau prost. Biserica deserveşte aproximativ 100 de familii din satul amintit, dar şi din sate aşa-zis apropiate (de exemplu, aici, pentru slujbe, vin şi localnicii din Ursici, de la 20 de kilometri distanţă). Majoritatea sunt însă bătrâni şi trăiesc doar din creşterea animalelor. “Am strâns până acum 1.500 de lei pentru problema asta de structură a bisericii din sat. Ar mai fi şi cei 2.800 de lei pe care am fi vrut să-i folosim la refacerea picturii pe iconostas. O să analizăm şi varianta mutării bisericii într-un loc mai ferit de umezeală şi mai bine expus la soare, însă cred de pe acum că ne-ar costa destul de mult. Cert este că trebuie să facem ceva. Nu o să putem interveni pe timp de iarnă, însă la primăvară va trebui să avem un plan clar şi să facem lucrurile aşa cum trebuie, ca să nu ne trezim apoi că biserica se dărâmă”, spune părintele Nicolae Stanciu. Acesta adaugă că a cerut Episcopiei Hunedoarei aprobare pentru a putea ţine slujbele în căminul cultural până când biserica-monument din Luncani va redeveni utilizabilă.