Sărbătoare pe strada Trandafirilor

Şcoala Generală nr. 9 din Hunedoara a împlinit 40 de ani. Foşti şi actuali profesori, dar şi câţiva foşti şi actuali elevi s-au întâlnit sâmbătă, la şcoala din Micro 7, pentru a marca momentul.

În 1973 era ianugurată noua clădire a Şcolii Generale nr. 9. Şcoala exista deja, sub o altă denumire, şi funcţiona cu două corpuri, pentru clasele primare şi gimnaziu, în zona Stufit şi în zona numită “Industria mică”. Oamenii din zona stufit au fost mutaţi în blocurile nou construite pe străzile Viorele, Pinilor şi Trandafirilor, străzi care alcătuiesc, practic, micro-cartierul cu numărul 7 al Hunedoarei. Odată terminate parte dintre blocurile de locuinţe, era necesară şi mutarea şcolii.

Revedere după 20 de ani

Odată cu noua clădire şi noua locaţie a şcolii, s-a creat şi un nou grup didactic. Mare parte dintre profesorii şi învăţătorii ajunşi aici în 1973 nu au mai plecat. S-au obişnuit cu naveta făcută “sus în deal”, cu problemele provocate elevilor de sărăcia în care trăiau (şi încă mai trăiesc) familiile din Micro 7, dar şi cu dificultăţile de ordin gospodăresc. La 40 de ani de atunci, explicaţia dascălilor este simplă: spun că au fost un grup unit de oameni, au ţinut unii la alţii, s-au respectat şi au reuşit, împreună, să treacă peste orice problemă. “În ciuda dificultăţilor, ne-am simţit foarte bine aici” – aşa sună, pe scurt, răspunsurile tuturor dascălilor care s-au revăzut sâmbăta trecută, în cancelaria Şcolii Generale nr. 9. “Eu am venit de la Bacău. M-am pensionat în 1991. Tare drag mi-a fost aici. Dar, după ce am ieşit la pensie, ce era să fac? Am plecat. Când am auzit că se face întâlnirea asta, nici n-am mai stat pe gânduri”, spune doamna Sandu, fostă profesoară de sport care, apoi, deplânge starea în care a ajuns terenul de sport: “Era frumos. Făceam întruna competiţii sportive. Copiii făceau mişcare. Acuma… uitaţi-vă la el (terenul de zgură este înierbat – n.r.)”, adaugă una dintre cele mai iubite profesoare din istoria şcolii de pe strada Trandafirilor.

Cea mai frumoasă şcoală

Profesorul de geografie Emil Teodorescu a muncit 35 de ani doar la Şcoala Generală nr. 9. Mulţi alţi colegi de-ai săi au fost la fel de statornici. Domnul Teodorescu reuşeşte să combată şi acum prejudecata conform căreia o şcoală situată la periferia oraşului ar putea fi mai prejos decât o alta, dintr-o zonă mai bună a oraşului: “Consider că Şcoala Generală nr. 9 a fost şi este cea mai frumoasă şi cea mai performantă şcoală din municipiul Hunedoara. 35 de ani, din 1973 şi până în 2008, am lucrat aici, aşa că nu pot face o apreciere decât cu sufletul. Am iubit această şcoală, am iubit acest cartier şi aşa se explică faptul că atâţia ani am profesat doar aici.

Pe lângă argumentele mele subiective, există însă şi unele cât se poate de clare şi de obiective. Doar din punct de vedere strict geografic Şcoala Generală nr. 9 poate fi considerată «şcoală de periferie». Altfel, de aici trebuie să ştiţi că au plecat zeci de elevi străluciţi şi sute de elevi foarte buni. Prin natura umană, prin oamenii care au lucrat în această şcoală şi elevii pe care i-a format, renumele Şcolii Generale nr. 9 a ajuns mult mai departe de graniţele municipiului”.