Mihai Damian, inventator la doar 13 ani

Când a intrat pentru prima oară în laboratorul de info-fizică, era doar un puşti de clasa a cincea. În numai doi ani, ajutat de profesorul său de la Colegiul Naţional de Informatică “Traian Lalescu” din Hunedoara, Mihai Damian a realizat trei proiecte uluitoare: tabla inteligentă, dispozitiv care introduce automat scrisul de pe tablă în calculator, chitara cu şiret şi laser, dar şi un microfon de contact.

Mihai cu tubul de vitamine transformat în “cretă” (foto stânga), instrument cu care orice tablă devine una “inteligentă”

Mai întâi mama sa, Claudia, care e profesoară de biologie la aceeaşi şcoală, i-a spus copilului de atelierele de info-fizică. Până într-a patra învăţase bine, aşa că profesoara a fost încântată să ştie că băiatul ei face ucenicie pe lângă unul dintre cei mai iubiţi şi mai dedicaţi dascăli hunedoreni. Când a intrat prima oară în atelier, Mihai s-a simţit ca peştele-n apă. Din debaraua cu rafturi înalte de mai bine de patru metri, până sus, în tavan, unde erau stivuite frumos sute de cutiuţe, nu prea ştia de unde să ia şurubele, şireturi, elastice, sârme, bucăţi de plastic şi alte “reciclabile” de care avea nevoie ca să dea formă viselor sale. Aşa că, aproape un an, “l-a sâcâit” bine de tot pe profesorul său preferat. Pentru Mihai, Mircea Nistor s-a ridicat de câteva zeci de ori de pe scaun, în fiecare zi. Dar nu s-a supărat. E convins că asta e menirea lui şi, dacă unul dintre copii e “mai solicitant”, nu-i rămâne decât să se bucure. Asta arată că elevul e interesat de şcoală, de proiecte, de inovaţii. Exact ceea ce trage să realizeze Mircea Nistor de 30 de ani încoace.  Tocmai de aceea numai în ultimul deceniu domn’ profesor a făcut mii de ore de voluntariat, lucrând în fiecare sâmbătă gratuit cu copiii interesaţi de fizică şi informatică.

Inovaţie de ultimă oră cu un tub de… vitamina C!

Mihai cu tubul de vitamine transformat în “cretă” (foto stânga), instrument cu care orice tablă devine una “inteligentă”

Ca să facă tabla inteligentă, a folosit o cameră web veche de aproape 10 ani şi care nu valorează mai mult de 5 lei. A adunat-o din “gunoaiele preţioase” – rebuturi, pe care profesorul de info-fizică le adună neobosit. Calculatoare vechi, numai bune de aruncat, din care elevii lui au reuşit să extragă nici mai mult, nici mai puţin decât aur curat, în timp ce companiile miniere sunt nevoite să dea la o parte câteva tone de pământ pentru numai două grame de metal preţios; ştergătoare vechi de parbriz transformate în motoare; braţe robotice din piese stricate de imprimantă; un aspirator de la gunoi, transformat în
hovercraft – o pernă care te ridică în aer, capabilă să ridice şi să transporte un om şi pe apă, dar şi pe uscat şi… câte şi mai câte! Camerei web vechi Mihai i-a alăturat un led şi un întrerupător de câţiva bani, ambele montate pe… un tub de vitamina C efervescentă, “pescuit” şi el din containerul cu plastic reciclabil. În tub a montat o cretă şi, vreme de câteva săptămâni… şi-a bătut capul cu un soft de computer care să preia informaţiile transmise de camera web şi să le transfere în calculator.

Cel mai bun la info pe judeţ

“Pentru tabla inteligentă am avut nevoie de o cameră web normală, pe care o montez deasupra tablei obişnuite, din clasă. Aceasta va detecta undele în infraroşu care vin din tubul de vitamina C. Când apeşi pe buton, se aprinde ledul şi, printr-un program de pe calculator, camera «prinde» poziţia ledului fixat pe tubul reciclat, în care am pus o bucată de cretă, şi apoi îmi desenează pe calculator ceea ce eu scriu pe tablă. A fost nevoie de întrerupătorul ăsta pentru că, dacă nu îl puneam, nu era posibil să despărţim cuvintele, când scriam. Soft-ul ar fi desenat întruna în calculator, chiar dacă eu eram cu creta în aer şi nu pe tablă. Programul l-am făcut în C++, cu un library de detecţie de obiecte. Ăsta e cel care ne permite să transpunem în format digital cursurile predate la tablă şi să avem o bază de date electronică”, explică serios elevul Damian, dintr-a şaptea. Următorul pas ar fi crearea unei reţele de computere, care să preia simultan imaginile pe care profesorul sau elevul le scie pe tablă. Dar, o şi mai mare reuşită ar fi dacă Mihai ar reuşi să pună la punct un convertor de text: un program de calculator care să analizeze scrisul de mână pe tablă şi să-l transforme în fişiere obişnuite de text. Dar şi asta e numai o chestiune de timp.

Tehnologie de avangardă la degetul mic al unui copil

Domn’ profesor zice că se poate, iar Mihai aprobă. Dacă i-a reuşit tabla, de acum nimic nu mai este pentru el “prea complicat”. C++ a învăţat pentru olimpiada de informatică, unde a luat premiul întâi în ultimii doi ani consecutivi. E mereu vesel: liantul echipei, Mihai face adesea pe bufonul printre copiii cu care lucrează, aşa că, în preajma lui toată lumea se amuză şi lucrează mai cu spor. Îi plac fizica, informatica, matematica şi, desigur, vrea să devină programator. Despre Mircea Nistor zice că e “cel mai bun”. “STILUL de predare e diferit”, explică Mihai, apăsând pe primul cuvânt, ca să se înţeleagă ce-i place mai mult la domn’ profesor. “Pune accent mai mult pe partea experimentală şi are un talent de a face elevii să înţeleagă ce predă. Nu doar cu creta pe tablă, poate doar pe… tabla mea… inteligentă”, râde Mihai. Pentru tabla lui inteligentă face şi un pic de marketing. Zice că e în stare să facă tot ceea ce face o tablă inteligentă profesională de avangardă. Dar Mircea Nistor spune că se poate şi mai bine de-atât.

Invovaţii uimitoare, accesibile oricui

“Programul ar putea fi conceput în aşa fel încât să permită şi modificarea a ceea ce este scris pe tablă. Exact ca în cazul unei table inteligente, care costă peste 100 de milioane de lei vechi bucata! Noi am încercat să obţinem acelaşi produs, la un preţ de 200 de ori mai mic: o cameră web costă 40 de lei dacă e nouă, componentele sunt vreo 2 lei, cu tot cu baterie, iar softul însemnă doar muncă şi nimic altceva”, explică profesorul Micea Nistor. Despre Mihai, “maestrul” lui spune că e foarte capabil, foarte interesat, dar la fel de perseverent: “Proiectul este foarte dificil: umblăm pe căi nebătătorite şi încercăm să rezolvăm cu mijloace primitive ceva care se rezolvă confortabil cu sisteme de transmisie radio, ultrasunete şi aşa mai departe. Mihai însă, dovedeşte o perseverenţă remarcabilă: a ajuns la a şasea variantă de soft pe care o încearcă şi e minunat să vezi un copil atât de crud, pentru că el abia a intrat într-a şaptea, care ştie, vrea şi lucrează atât de multe!”. Iar proiectul băiatului de la “Traian Lalescu” traduce în practică şi interactivitatea cu calculatorul. Asta pentru că butoanele proiectate pe tablă de un proiector pot fi şi ele apăsate, cu un soft special, astfel încât şi calculatorul poate fi comandat de la tablă şi nu doar tabla de la calculator.

Chitară cu laser, dintr-o scândură şi-un şiret de pantofi

Cu câteva luni înainte, Mihai a mai inventat ceva: chitara cu şiret şi cu laser. Chitara lui cu laser, făcută dintr-un raft de bibliotecă luat tot de la gunoi, ar putea cânta, spune copilul, şi cu o cârpă. Asta pentru că orice sfoară banală întrerupe lumina şi face ineditul instrument să vibreze. Astfel, frecvenţele joase, foarte greu dacă nu imposibil de obţinut cu instrumentele tradiţionale, sunt la îndemână cu o simplă sfoară, întinsă pe o scândură obişnuită. În afară de chitara cu lumini (“traductorul opto-electronic”, cum îi spune Mihai, în limbajul savanţilor de 13 ani), când era în clasa a şasea, copilul a mai realizat stepper-ul, un motor comandat înainte sau înapoi atât de repede încât cântă, dar şi o doză de chitară electrică. Aceasta ar fi tradus vibraţia în semnal electric, care urma să fie amplificat de un senzor. Ca să facă vreo 7.000 de spire, câte trebuiau, Mihai a pierdut o după-amiază întreagă. Dar, pentru că “nu i-a ieşit”, a abandonat proiectul şi s-a apucat de chitara cu laser.

Mici minuni sonore, în sistem optic

“Orice şiret, orice sfoară întinsă pe o scândură sună ca o chitară extraordinară, pentru că sfoara vibrează şi întrerupe fasciculul de lumină, de la laser către senzorul de lumină, şi obţii sunet chiar de la o cârpă”, explică micul Einstein. În timp ce o coardă de chitară obişnuită e făcută din oţel care se mişcă în faţa unui electromagnet, iar pentru sunete grave e nevoie ca pe firul de oţel să fie înfăşurat un al doilea fir, chitara cu lumină funcţionează în sistem optic, şi suportă tonalităţi foarte joase. Şi printre proiectele mai mari, “în timpul liber” Mihai a mai “inventat ceva”: un microfon de contact, care preia vibraţiile şi le amplifică suficient de tare cât să fie auzite într-o mulţime, fie ea şi gălăgioasă. Şi-ar mai fi multe de spus, doar că Mircea Nistor “dă strângerea”. Iar Mihai trebuie să se conformeze. De la ora 9 la 13 e suficient pentru sâmbăta asta. Timp de şase zile, până data viitoare, Mihai va “pierde” după-amiezile muncind la programare. E viitorul lui. A înţeles asta, iar inovaţiile sale garanzează tacit că vom mai auzi de el în anii care vor urma.