Devoratorul de gazete. Negreşit!

În Glasul Hunedoarei, o reclamă la Galeria Real ne spune că “toţi copii îl aşteaptă pe Moş Crăciun”. Culmea e că atunci când le explic celor care nu ştiu, dau ca exemplu exact această formulare: “un copil, nişte /câţiva copii, toţi copiii”. Aveam impresia că reclamele firmelor mari sunt corectate înainte de a primi “bun de tipar”, dar cred că îmbătrânesc eu şi nimic din ceea ce ştiam nu mai e aşa cum ştiam eu că este. 

Lui Carmen Cosman, de la Mesagerul Hunedorean, îi plac virgulele cum îmi place mie berea: în cantităţi cât mai mari. Iată de ce spun asta: “Un bărbat de 36 de ani, din Petroşani, se zbate între viaţă şi moarte, după ce a fost tăiat cu o sticlă spartă, de un tânăr de 23 de ani, într-un bar frecventat de rockeri”. Ziarista putea să mai pună lejer câteva virgule. Iată cum aş fi scris eu textul de mai sus, dacă mi-ar fi plăcut virgulele prea mult: “Un bărbat, de 36 de ani, din Petroşani, se zbate, între viaţă şi moarte, după ce a fost tăiat, cu o sticlă, spartă, de un tânăr, de 23 de ani, într-un bar, frecventat de rockeri”. Păi, nu?

Sorina Popa scrie, în Mesagerul Hunedorean, despre Florin Cazacu: “A încheiat cu greva foamei”. Şi-a încheiat spectacolul cu greva foamei sau a încheiat ziua cu o mică grevă a foamei? De fapt, redactorul şef al Mesagerului a vrut să spună că primarul Bradului a încetat greva foamei, dar nu i-a ieşit.

Se pare că săptămâna asta sunt mai degrabă atent la reclamele din ziare decât la articole. Iată ce am văzut în Mesagerul Hunedorean: o reclamă care ne recomandă să mergem la ski în Hunedoara. Până aici, toate bune şi frumoase. Dacă vreţi să mergeţi la Straja, reclama vă trimite pe site-ul www.prostraja.ro, al asociaţiei Pro Straja. Să-mi fie iertat, dar cel care a venit cu ideea acestui nume pentru asociaţie şi mai ales pentru domeniul .ro nu s-a gândit prea mult la ceea ce făcea. Prima dată am citit “prost raja punct ro” şi credeţi-mă că nu sunt singurul. Sper să aibă cât mai mulţi turişi în iarna asta. Şi la fel de mulţi vizitatori pe site. Serios.

Servus Hunedoara ne informa, săptămâna trecută: “Gazul metan este oprit, astăzi, în trei ocalităţi şi pe mai multe străzi din Călan”. Aş vrea să-l întreb pe cel care a scris această ştire care-i singularul cuvântului “ocalitate” şi cum a ajuns la “ocalităţi” – o ocalitate, două ocalităţi? Parcă “ipseşte” ceva, nu vi se pare?

Şi tot săptămâna trecută, Carmen Cosman scria în Mesagerul Hunedorean: “Stoluri de hoţi atacă zilnic trenurile cu cărbune”. Stoluri, stimată ziaristă? Atunci când aţi scris “stoluri” v-aţi gândit sigur la grupuri mari de oameni şi nu de… păsări? Ce-s hoţii ăştia, ciori, cumva? Am impresia că nu prea sunteţi “politically correct” şi să vă ferească sfântu’ când vă vor descoperi articolul acele ONG-uri care iau bani ca să-i integreze pe romi în societate! Numa’ zic, nu dau cu paru’!

Vă mai amintiţi de Hunedoara Expres şi ale sale titluri care, într-o proporţie covârşitoare, se terminau cu semnul exclamării? Se pare că Ramonei Ştefan, de la Servus Hunedoara, îi este dor de acele vremuri şi mai ales de titlurile exclamative. Emoţionată de accidentul de la halda de zgură din Hunedoara, ziarista a scris: “Accident mortal la halda de zgură din Hunedoara! Muncitori îngropaţi de vii de un mal ce s-a prăbuşit peste ei!”. Condoleanţe familiilor îndoliate şi haideţi să lăsăm entuziasmul şi mirarea celor care citesc ştirile, nu celor care le scriu.

Alin Onu, de la Servus Hunedoara, ia zilnic la întrebări câte trei-patru deveni, care răspund cum ştiu ei mai bine – sau cum au chef – la întrebarea zilei.
Luni, Alin Onu a scris că unul dintre cei chestionaţi se numeşte “Cătălin Lazăr.” – cred că este singurul român care are un punct după numele de familie! Acesta a spus: “Nu mă interesează politica şi aşa îşi urmăresc doar interesele”. O virgulă n-aţi putut să puneţi, o “traducere şi adaptare” n-aţi putut să faceţi şi dumneavoastră, domnule Onu? Alte articole n-am văzut să semnaţi în Servus Hunedoara, trei răspunsuri aveţi de transcris şi, din alea, unul vă iese aşa cum am văzut mai sus? Îmi pare rău că trebuie să fiu eu cel care vă dă vestea, dar poate că jurnalismul nu este tocmai domeniul potrivit pentru dumneavoastră şi ar fi cazul să vă reorientaţi profesional.

Irina Năstase a scris, în Glasul Hunedoarei: “Primarul Cazacu face greva foamei pentru bani nu pentru căldura brădenilor”. Problema la acest titlu este că poate fi interpretat, din cauză că nu are nicio virgulă. Să vă explic: dacă scria “Cazacu face greva foamei pentru bani, nu pentru căldura brădenilor”, am fi înţeles că primarul s-a înfometat pentru bani; dacă scria “Cazacu face greva foamei pentru bani nu, pentru căldura brădenilor”, am fi înţeles că autoarea are mari probleme de exprimare, dar că primarul nu face foamea pentru bani, ci pentru căldura brădenilor. O virgulă poate face diferenţa între un titlu tendenţios şi unul scris prost greşit…

Un birou de traduceri a publicat un anunţ de angajare în Ziarul Hunedoreanului. Până aici, nimic în neregulă. Dar: “Cerinţe: cunoştiinţe opeerare PC”? Se vede treaba că oamenii aceia au nevoie disperată de o secretară care să aibă cunoştinţe [nu “cunoştiinţe”] de operare [nu “opeerare”] pe calculator. La sfârşitul anunţului, aflăm că eventualele candidate sunt rugate “să depună la adresa de e-mail”. Să-şi depună… ouăle sau ce? Poate CV-ul?

Titlurile scurte, după modelul Realitatea TV, îşi fac apariţia, încet, dar sigur, în ziarele locale. De exemplu, Marcel Bot, de la Ziarul Hunedoreanului, a folosit supratitlul “Parteneriat primărie şi biserică”, într-un spaţiu în care ar fi încăput lejer “Parteneriat între primărie şi biserică”. Dar de ce să nu prescurtăm tot ce poate fi prescurtat, că ne e şi nouă mai uşor şi terminăm treaba mai repede?!

Apropo de Realitatea TV, zilele trecute, studenţii de la Facultatea de Istorie din Bucureşti au “ocupat amfiteatrul”, în cadrul unei dezbateri de 100 de ore, iar lucrătorii de la televiziunea menţionată au lăsat pe ecran, timp de mai multe zeci de minute, titlul “PROTESTUL «OCUPAI AMFITEATRU»”. Acu’, dacă titlul făcea referire la numele dat de studenţi protestului, ar fi fost frumos ca numele ăsta să fi fost prezentat corect. În engleză, protestele asemănătoare s-au numit “Occupy Wall-Street”, “Occupy the London Stock Exchange” etc., prin urmare, ar fi trebuit să scrie “Occupy Amfiteatrul”, dar chiar şi aşa, ar fi fost un amestec nefericit de română şi engleză. ªi dacă jurnaliştii de la Realitatea au vrut să scrie “Ocupaţi amfiteatrul”, dar nu le-a mers tasta Ţ, înţelegeam. Numai că titlul care a stat minute în şir pe ecran a fost “Protestul «Ocupai Amfiteatru»”; amfiteatru, nu amfiteatrul. Deci nu a fost vorba despre o greşeală, ci despre un – atenţie, Carmen Cosman! – stol de greşeli! Un mănunchi de greşeli, dacă doriţi.

O cititoare a Ziarului Hunedoreanului a întrebat unde poate găsi o carte de telefon a abonaţilor Romtelecom. Ce bine că “ai mei” nu m-au însărcinat pe mine cu astfel de rubrici la REPLICA, pentru că aş fi dat numai răspunsuri tâmpite! Doamnei de mai sus, de pildă, i-aş fi recomandat să caute cartea de telefon într-un muzeu. Ziaristul care a transcris întrebarea cititoarei a scris “Oare aş putea aş încerca la magazinul Romtelecom din Deva?”. “Aş putea aş încerca”? Ei, aş!

Să corectaţi bine!