Remarcam, acum câteva săptămâni, prezenţa mai multor artişti vizuali din domeniul artei fotografice, în judeţul nostru. Astăzi îl vom cunoaşte, prin intermediul unui scurt interviu, pe domnul Mihai Panaitescu.
Cum s-ar rezuma “istoria” artistului vizual Mihai Panaitescu?
Sunt absolvent al Universităţii de Arte Tg. Mureş, specializarea regie, teatru şi film, master în regia teatrului contemporan, doctorand în teatru tot la UAT Tg. Mureş. Pasiunea pentru arta digitală s-a amplificat odată cu descoperirea conceptului de artă transgresivă şi a anumitor artişti vizuali, cum ar fi Jan Saudek şi Joel-Peter Witkin, artă care mă atrage şi în ziua de astăzi. Lucrez la Teatrul de Artă Deva de 10 ani şi mă ocup de direcţia artistică la nivel instituţional, regizor, scenograf şi actor câteodată.
Care e, pe scurt, maniera ta de lucru?
Eu mă simt mai aproape de pictură, de expresia fascinaţiei pentru obiectele pierdute definitiv prin procesul intervenţiei, al adăugării impresiilor. E vorba de intensitatea fixării obiectului prin schimbarea unor detalii, care astfel trezesc uimirea, şi memoria recheamă obiectul definitiv, în forma originală. Lucrările mele par fotografii, dar nu mai sunt, par picturi, dar pipăindu-le, ceea ce pare intervenţie coloristică, e doar fotografie, pensula o înlocuiesc cu mausul de la computer. Iubirea de lumină din afară este o iubire exacerbată a luminii din interior, aici e şmecheria şi de aici vine.
Ce subiecte abordezi în mod special?
Mă fascinează corpul uman, nuditatea caldă, emisivă şi luminoasă, mai ales partea nevăzută pe care trebuie să o intuieşti în diferite ipostaze (dans, teatru, sau fotografia de studio), de aceea multe dintre lucrările mele par tangibile.
“Erosul” nu este riscant în arta fotografiei?
Cuvântul de bază este “ipocrizie’’. Aşa-zişii moralişti probabil că văd femeia ca două mâini, o zestre şi o maşinărie de făcut copii. Eu sunt de partea feministelor şi chiar divinizez femeia, privind-o ca pe un miracol şi o excelenţă. Revenind la risc, el devine minor într-o lume a pornografiei virtuale, declanşată tot de moralişti, prin noţiunile de “păcat” şi “tabu” (legea compensaţiei).
Cunoştinţele şi aptitudinile tale în domeniul regiei influenţează lucrările pe care le realizezi ?
Absolut! Involuntar, lucrările mele sunt concepute ca nişte scenografii, eu intenţionez să creez spaţii magnetice în care privitorii să pătrundă ca pe o fereastră într-o lume virtuală.
În ce măsură tehnica influenţează valoarea unei lucrări?
Depinde de la caz la caz, tehnica digitală nu este decât un vehicul către o destinaţie deja prezentă în mintea artistului vizual. Involuntar, în momentul declanşării unei fotografii, aducem toate imaginile pe care le-am văzut vreodată, toate cărţile pe care le-am citit, toată muzica pe care am ascultat-o şi toţi oamenii pe care i-am iubit.
Te deranjează confuzia între activitatea de fotograf şi cea de artist vizual?
Fotografi suntem toţi, chiar dacă avem un telefon mobil sau un super DSLR profesional de sute de milioane. Artistul vizual este altceva. El poate fi fotograf, grafician, pictor, sculptor, cameraman sau cel care le aranjează într-o formă artistică şi creează acele “instalaţii” prezente în toate muzeele de artă contemporană din lume. Statutul de artist este greu de realizat şi ţine de percepţia celorlalţi faţă de creaţia ta (cronici, expozitii, etc.)
Care este direcţia artei fotografice în lume? Te influenţează?
Nu, deloc. Sunt asaltat zilnic de tone de maculatură fotografică măsurată în like-uri… mă amuză de multe ori. Referitor la direcţie… hm… cred că reînvie hiperrealismul.
Poate o lucrare fotografică să influenţeze o comunitate?
Sigur că da, mai ales în comunităţile religioase. Amintiţi-vă ce s-a întâmplat şi ce amploare planetară a avut caricatura lui Mahomed din Suedia.
Putea fi o fotografie… se spune că o imagine fotografică exprimă 1000 de cuvinte.
Care este scopul activităţii tale în domeniul artei fotografice?
Nu am un scop anume. O fac că aşa îmi vine. E ceva ascuns în mine şi trebuie să iasă… e ceva legat de adevăr şi sinceritate.
Ce sfaturi dai tinerilor care doresc să facă artă fotografică?
Să nu se ia după nimeni, să fie ei înşişi, să citească mult, să călătorească, să asculte muzică… momentul declanşării vine de la sine.
Palmares expoziţional
- expoziţie de grup fotografie şi artă digitală “Lumea văzută prin obiective”, noiembrie 2010, la Galeria “Forma” din Deva,
- Instalaţie “Turnul Eiffel”, UAT Tg. Mureş, 2008,
- Instalaţie “Memoria clădirii”, UAT Tg .Mureş
- expoziţie fotografică de grup, Galeriile de Arta Reşiţa şi Tg. Jiu,
- expoziţie fotografie “Oameni, locuri, fapte”, Galeria “Forma” din Deva,
- expoziţie de grup “Salonul Internaţional al Artelor Vizuale”, Deva, 2012,
- expoziţie personală “Corpus digitalis”, Galeria de Artă “Agora” Reşiţa,
- expoziţie de grup “City puzzle Deva”, la Teatrul de Artă Deva,
- expoziţie “Textures”, Teatrul de Artă Deva, premiul special la categoria artă digitală,
- expoziţie de grup “Sentimente ilustrate”, Sala “Jean Monnet”, 2013, la Deva,
- expoziţie personală de fotografie “Corpuri în mişcare”, Sibiu, noiembrie 2013, cu ocazia Festivalului internaţional de dans studenţesc.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.