În patru ani am putea scăpa de câinii comunitari

Asociaţia Serviciul Judeţean pentru Protecţia Animalelor fără Stăpân (ASJPAS) aşteaptă şi acum normele de aplicare ale Legii 258/2013, actul normativ în baza căruia câinii fără stăpân vor putea fi eutanasiaţi. Conducerea Consiliului Judeţean Hunedoara a anunţat de la bun început că va aplica soluţia eutanasierii, în condiţii legale. Fără norme de aplicare, legea este însă, deocamdată, inutilă. În cazul în care legea este activată în viitorul apropiat, peste cel mult patru ani oraşele din judeţ ar putea scăpa de câinii comunitari.

Până să poată eutanasia câinii fără stăpâni, ASJPAS se ocupă, cu prioritate, de rezolvarea reclamaţiilor venite de la cetăţeni şi de ridicarea animalelor din zonele aglomerate

Directorul executiv al ASJPAS Hunedoara, Ciprian Hodor, spune că serviciul pe care îl coordonează are capacitatea de a ne scăpa de câinii comunitari în mai puţin de patru ani, dacă legea adoptată de Parlament în această toamnă, act care a iscat proteste peste proteste, ar putea fi aplicată de săptămâna viitoare.

1.000 de eutanasieri pe lună

“Aşteptăm normele de aplicare de vreo două luni deja. Am înţeles că trebuiau discutate în şedinţa de Guvern din urmă cu două săptămâni, însă Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Dezvoltării Regionale au avut obiecţii, motiv pentru care normele au fost retrimise pentru completări la Agenţia Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor. De la momentul adoptării legii, din septembrie, noi am adunat câini în adăposturi şi nu le-am mai dat drumul înapoi pe stradă. Avem în grijă vreo 900 de câini, iar fiecare căţel ne costă 3 lei pe zi. Nu cred că e posibil să eradicăm chiar sută la sută fenomenul, dar, dacă am putea începe curând procedurile de eutanasiere, cred că în trei ani şi jumătate – patru ani s-ar vedea o diminuare accentuată a numărului de câini comunitari pe străzi”, spune Ciprian Hodor, care estimează că, în oraşele hunedorene, trăiesc aproximativ 30.000 de câini fără stăpân.

Directorul ASJPAS adaugă că, până acum, nu a estimat un cost al eliminării unui câine comunitar, însă acesta ar putea fi destul de mare, dacă ne gândim că va fi format din cheltuielile pentru prinderea, găzduirea patrupedelor vreme de 14 zile lucrătoare, eutanasierea în sine şi tariful pentru rezolvarea problemei cadavrului. În Hunedoara, nu există unităţi care să rezolve problema cadavrelor animalelor, aşa că acestea vor trebui predate unei firme specializate din afara judeţului.

Judeţ sărac, adopţii puţine

ASJPAS “acoperă” mai toate oraşele din judeţ, însă are o problemă: este singura structură de acest fel din ţară, iar legea 258 interzice mutarea câinilor comunitari dintr-o unitate administrativă în alta. “Legiuitorul nu a ştiut de existenţa noastră şi sper că vom obţine o derogare de la această prevedere, astfel încât să putem să luăm, de exemplu, câini din Hunedoara şi să-i adăpostim la Simeria. Serviciul este unul judeţean şi, până la urmă, şi judeţul este tot unitate administrativ – teritorială. Probabil că prevederea aceasta încearcă să prevină «turismul» cu câini”, declară Ciprian Hodor.

În urmă cu două luni, imediat după ce preşedintele Consiliului Judeţean, Mircea Moloţ, declara că ASJPAS va trebui să procedeze conform legii şi să eutanasieze câinii nerevendicaţi în termen de 14 zile lucrătoare, medicul veterinar care coordonează serviciul judeţean amintit spunea că-i va fi foarte greu să eutanasieze câinii, de vreme ce menirea sa de medic veterinar este de a-i ajuta să trăiască. Cei doi au ajuns la un compromis “Am avut o discuţie şi am convenit să eutanasiem câinii agresivi şi pe cei cu probleme grave de sănătate. Apoi, vom continua să ridicăm câinii din zonele aglomerate, precum şi pe cei din apropierea şcolilor. Va trebui apoi să ne ocupăm şi de extinderea capacităţii unora dintre adăposturi. La ora actuală, adăposturile noastre pot găzdui aproximativ 1.000 de câini şi sunt aproape pline”.

Nemulţumirea lui Ciprian Hodor pleacă însă de la faptul că mai puţin de 3 la sută dintre câinii aduşi în adăposturi sunt adoptaţi de hunedoreni. Procentul este mult mai mic decât în Bucureşti, sau în alte oraşe mari ale ţării, iar de vină este situaţia materială precară a majorităţii hunedorenilor. Nici “exportul” de câini nu este o variantă care să dea randament: “ONG-urile care se ocupă de adopţii în străinătate trebuie să aibă angajamente clare şi ferme de la persoane din alte ţări care ar dori câini de la noi.

Am trimis şi noi câini în Anglia, Olanda şi Irlanda, dar nu mai mulţi de 50-60, în ultima vreme. În schimb, pe viitor, vom încerca să aplicăm un sistem de adopţie la distanţă: adică un doritor să adopte un câine care să rămână în adăpost, dar pentru care acea persoană să suporte costurile de cazare şi masă, vreo 60 – 90 de lei pe lună”.