Ce vremuri erau cândva, atunci când judeţul Hunedoara era o forţă în fotbalul autohton, cu nu mai puţin de două reprezentante în “elită”, mă refer aici la Corvinul şi Jiul, cu trei – patru echipe în divizia “B” şi cu aproape o serie întreagă în cel de-al treilea eşalon! Şi se juca şi fotbal în acele vremuri! Acum ne mai “lăudăm” doar cu o singură reprezentantă în fotbalul patronat de federaţia de specialitate. Şi unde am ajuns?! În obscura ligă a treia, acolo unde FC Hunedoara nu reuşeşte să facă măcar pasul spre eşalonul secund, unde, de bine de rău, ar mai da de adversari cu “blazon”, dacă putem spune aşa.
Dacă în vară clacau lamentabil după ce la finalul turului aveau un avans de nu mai puţin 10 puncte şi nimeni nu s-ar fi îndoit că promovarea nu este realizabilă, iată că nici acest nou campionat nu a adus nimic bun, iar speranţele de mărire sunt deja simple iluzii. Nu din cauza celor şapte puncte care îi despart pe “negru-albaştrii” de primul loc ocupat de FC Caransebeş, după scurgerea a 15 etape (11 din tur şi 4 din retur), cât mai ales din cauza manierei de joc, una departe de ceea ce şi-ar fi dorit suporterii să vadă la gruparea de pe Cerna. Este, probabil, cea mai slabă echipă pe care a avut-o Hunedoara în ultimii ani, fie că ea s-a numit Metalul, Siderurgistul, Corvinul, Corvinul 2005 sau FC Hunedoara. Un lot lipsit de valoare, chiar şi la acest nivel, cu fotbalişti pe care îi poţi număra pe degetele de la o singură mână, dar, în schimb, cu foarte mulţi jucători neperformanţi şi cu un antrenor care a venit şi el la Hunedoara să mănânce o “pâine bună”, dar care nu are valoare pentru a face cu adevărat performanţă.
Şi a trebuit să-l aducem pe Constantin Olariu tocmai de la Cluj, de parcă nu aveam în ograda noastră alţii mult mai capabili şi mai dornici de a demonstra ceva. Dar aşa este când ne facem că ne pricepem la fotbal şi când, în loc să clădim ceva solid, distrugem şi aruncăm banii aiurea. Şi atunci de ce să ne mai mirăm că spectatorii care au luat loc în tribunele stadionului “Michael Klein” în această toamnă au fost de ordinul a doar câteva sute meci de meci?! Mai în glumă, mai în serios, la ultima apariţie din acest an în propriul fief, atrăgeam atenţia unor colegi de breaslă mult mai tineri, că, înainte cu doar 15 minute de startul partidei, erau mai mulţi jucători şi oficiali în incinta terenului de joc, decât spectatori în tribune. Trist, dar adevărat, pentru că atâta timp cât nu ţi se oferă spectacolul pe care îl aştepţi, preferi să îţi pierzi timpul liber în alt mod. Aşa a fost şi vineri, la meciul cu Jiul Rovinari, când abia de s-au strâns vreo 100 de microbişti, care au îndurat cu stoicism frigul, dar care au avut măcar satisfacţia scorului de pe tabela de marcaj.
Au punctat în debut şi la final
După mai bine de o lună, elevii lui Olariu s-au reîntors în propriul fief, avându-i ca adversari pe gorjenii din Rovinari, de care trecuseră şi în tur, în deplasare, cu 1-0. Hunedorenii veneau după două eşecuri consecutive suferite la Caransebeş (0-2) şi Lugoj (2-3), înfrângeri care i-au îndepărtat dramatic de primul loc.
Trecuseră doar patru minute de la fluierul de start al arbitrului Mircea Ardelean, când a căzut şi primul gol. Unul reuşit cu largul concurs al portarului oaspeţilor, Muja, care a ieşit aiurea la centrarea de pe stânga a lui Nicula. Drăgan l-a depăşit în săritură şi, de la 7-8 metri, “veteranul” Ciprian Pepenar şi-a făcut din nou datoria, înscriind simplu pentru 1-0. Chiar dacă au avut în continuare posesie, gazdele au reuşit puţine faze de poartă până la intrarea la vestiare. În minutul 12, Lintaru a şutat din interiorul careului, obligând portarul să scoată în corner. Abia în minutul 31 am mai notat reluarea total defectuoasă a lui Pepenar, aflat în poziţie excelentă, pentru ca, peste alte nouă minute, Nicula să-l încerce pe goalkeeper-ul gorjean cu un şut de la 25 de metri, pe mijlocul porţii. Şi cam atât după primele 45 de minute.
Mult mai animată a părut a fi partea secundă, asta şi datorită faptului că oltenii au ieşit mult mai curajos din avanposturi, obligându-i pe hunedoreni să cedeze minute bune iniţiativa, mai ales că de pe bancă veneau puţine soluţii tehnice. În minutul 49, Alexandru Fotescu, fostul jucător al Corvinului 2005, a trimis de la 20 de metri puţin pe lângă vinclul porţii, pentru ca, după doar trei minute, Cârciumaru să execute în forţă o lovitură liberă din lateral stânga, obligându-l pe Lintaru să salveze cu capul în corner. Abia în minutul 58 le-am revăzut pe gazde periculoase, atunci când centrarea venită de pe stânga de la fundaşul de bandă Lorincz a fost reluată cu capul de Pepenar, din 7 metri, Muja respingând în corner cu un ultim efort. Rovinariul revine în atac şi forţează egalarea. În minutul 74, centrarea lui Văcaru a ajuns la Frăţilescu, iar acesta a reluat de la 13 metri cu capul, puţin pe lângă, pentru ca, în minutul 81, prin acelaşi procedeu, Fotescu să dea fiori, Raţ bâlbâind balonul până să reuşească să-l reţină pe linia porţii. Finalul a fost la fel de animat. În minutul 90, noul intrat Vîrtan a pătruns pe stânga, a centrat pe jos, înapoi, Pepenar trimiţând din careul mic pe lângă. Peste doar un minut, cei de la Jiul au introdus balonul în plasa porţii prin Cîrciumaru, dar golul a fost anulat pe motiv de off-side, pentru ca în al doilea minut al prelungirilor din cele trei arătate de ”central”, FC Hunedoara să spargă tiparele acelui arhicunoscut 1-0.
Vîrtan a centrat din nou, de pe stânga, Muja a ieşit iarăşi aiurea dintre buturi, la limita careului de 16 metri, Uibariu i-a luat faţa şi a trimis cu capul în poarta goală. Chiar dacă programul prevedea desfăşurarea a încă unei etape, FRF a decis, aşa cum face de multe ori, amânarea ei, astfel că va urma o pauză lungă, de trei luni. O iarnă care mai mult ca sigur că nu va aduce nimic nou la Hunedoara, ci doar aceeaşi blazare şi nepăsare. Cât despre obiectivele asumate, ele rămân doar pe hârtie şi doar simple promisiuni.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.