Zeci de copii de la trei şcoli din judeţul Hunedoara, dar şi vârstnicii de la Centrul de Îngrijire din Brănişca primesc cadouri de la farmaciile E-lite Nutriţia, cu câteva zile înainte de sărbătoarea Crăciunului. Gimnastele de la Colegiul Naţional Sportiv Cetate “Deva” şi copiii de la Liceul Tehnologic “Ovid Densusianu” din Călan au plecat la colindat.
Mai întâi şi-au colindat colegii, iar apoi pe cei peste 60 de copii instituţionalizaţi, de la Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă “Rudolf Steiner” din Hunedoara. Astăzi, copiii îi vor colinda pe bătrânii de la Centrul de Asistenţă şi Îngrijire de la Brănişca.
Gimnastele de la Colegiul Naţional Sportiv Cetate “Deva” au susţinut un concert de colinde pentru colegii lor, dar şi pentru un alt grup de colindători, elevii care au venit la Deva de la Liceul Tehnologic “Ovid Densusianu” din Călan. Apoi, cele două grupuri s-au urcat în trei microbuze şcolare şi au pornit, repetând cântecele de Crăciun, către Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă “Rudolf Steiner”. Primul centru pe care l-au vizitat elevii din Deva şi Călan a fost centrul din Micro 5, acolo unde elevii din clasele mici au primit aproape 40 de pachete cu daruri aduse de E-lite Nutriţia de acasă de la Moş Crăciun. Apoi, copiii au mers şi la centrul din cartierul O.M., la elevii cu handicap, de gimnaziu şi liceu. Peste 100 de copii au cântat împreună câteva dintre cele mai frumoase colinde tradiţionale hunedorene, dar şi cântecele de Crăciun cu sonorităţi folk, iar micuţii de la “Rudolf Steiner” au primit cadourile pregătite de E-lite Nutriţia: dulciuri, fructe, vitamine şi minerale.
Experimentăm viaţa, alungăm singurătatea!
Cei peste 40 de colindători de la Deva şi Călan au fost surprinşi să se descopere reciproc, dar şi să-i descopere pe copiii cu nevoi speciale de la Hunedoara sau pe vârstnicii din azilele de bătrâni. “În fiecare an organizez grupul de colindători ai liceului din Călan, însă acum este pentru prima oară când am mers cu colegii de la liceul devean «Cetate» la Hunedoara. Anul trecut am fost la Brănişca, la Biserica din Crişeni, la Ohaba şi la Călan. Anul acesta suntem 15 colindători”, spune profesoara de engleză, Diana Baciu, ai cărei părinţi au fost cântăreţi de muzică populară. Este convinsă că pentru copii colindatul este un adevărat eveniment. Astfel, copiii învaţă să socializeze, îşi creează “coordonate de viaţă” – spune ea, dar şi un sistem de referinţă. “Anul trecut, de exemplu, am avut o fetiţă care le spunea mereu părinţilor, în glumă: «Când o să îmbătrâniţi o să vă duc la azil.» Anul trecut, întâmplarea a făcut că am mers la azil. Ei, în clipa în care noi am început să colindăm, toţi bătrânii au început să plângă. Iar apoi şi ochii copiilor s-au umplut de lacrimi. Am fost nevoiţi să ne uităm cu toţii pe fereastră, ca să ne putem termina colindul. Când s-a dus acasă, fetiţa i-a spus mamei: «Să ştii, niciodată n-o să te duc la azilul de bătrâni!» Deşi condiţiile erau bune, o singurătate extraordinară plutea în aer, aproape palpabilă”, mărturiseşte profesoara de engleză.
“Nu mi-aş duce niciodată bunicii la azil!”
Un elev de 13 ani din Călan, Robert Muzsic, spune că a făcut şi anul trecut parte din grupul de colindători. “Am mai participat la evenimente din acestea, în Călan, spune Robert. Am fost la copiii cu sindromul Down, iar noi trebuia să cântăm şi dansăm. Pentru cei care nu au un cămin a fost foarte frumos. Trebuie să facem tot ce putem pentru ei. Am fost şi la un azil de bătrâni. Am văzut, atunci, că, deşi copiii erau nevoiaşi şi cu mari probleme, încercau să le depăşească, iar angajaţii făceau tot posibilul să-i ajute şi să-i integreze. Iar bătrânii… eu, dacă ar fi, nu mi-aş duce niciodată bunicii la azil, pentru că orice condiţii ar fi şi oricâţi angajaţi ar avea, nu le-ar putea oferi niciodată iubirea dată de un nepot”.
Darurile îi fac să se simtă iubiţi
Profesorii care au fost gazdele colindătorilor spun că asemenea vizite îi schimbă întotdeauna în bine, pentru perioade îndelungate, pe copiii şi tinerii cu deficienţe mintale severe, cu care lucrează. “Copiii cu nevoi speciale trăiesc perioada Crăciunului cu intensitate maximă. O plăsuţă de la aceşti copii, o plăsuţă de la alţi elevi, la fel de generoşi şi se adună… Dar gestul! Gestul în sine! E bucuria aceea că sunt alţii copii care vin din afară, vor să-i vadă, să-i cunoască… să cânte alături de ei! Pur şi simplu e bucuria aceea că vezi o faţă nouă, o faţă zâmbitoare! Face mult pentru aceşti copii, pentru că astfel se simt la fel ca noi, demni, umani”, spune Claudia Păun, profesor la clasa a cincea, la Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă “Rudolf Steiner”, din Hunedoara. Profesorii de la centrul hunedorean spun că micuţii cu care lucrează au parte de atenţia celorlalţi copii şi de Paşte sau de 1 Iunie, dar bucuria este întotdeauna la cote maxime de Crăciun. Dascălii spun că au început pregătirile pentru serbarea de Crăciun încă de la jumătatea lunii noiembrie, iar în tot acest interval starea de spirit a copiilor cu dizabilităţi este una mult mai bună: sunt mai deschişi, mai veseli, mai receptivi. “Încercăm să marcăm toate cele trei sărbători: Paştele, Ziua Copilului şi Crăciunul. Şi, atunci, ei se pregătesc sufleteşte. Trăiesc momentele acelea de sărbătoare cu tot sufletul, deşi sunt copii cu deficienţe mintale severe. În felul acesta reuşesc să facă progrese remarcabile”, explică profesoara Claudia Păun.
“Au vrut să ne atingă şi să cânte cu noi!”
Mariana Pleşea, profesoara de muzică a gimnastelor colindătoare de la Colegiul Naţional Sportiv “Cetate” Deva, spune că a descoperit, pe principiul “cine se aseamănă, se adună”, că prietena şi colega ei Adriana Vlad, profesoară de limba şi literatura română, dar şi reprezentanta farmaciilor E-lite Nutriţia, intenţiona să facă daruri de Crăciun copiilor şi vârstnicilor. Imediat i s-a alăturat, pentru că ea crede că “este foarte simplu să fim buni, să iubim şi, dacă fiecare dintre noi ne-am aduce aminte mai des de aceste lucruri, lumea ar fi mai bună. Copiii au fost foarte emoţionaţi! Nu s-au aşteptat să fie primiţi cu atâta căldură, nu s-au aşteptat ca acei copii să simtă atât de frumos şi să rezoneze cu ei, în momentul în care au început să cânte. Au vrut să ne atingă, să cânte împreună cu noi, iar acesta este cel mai mare dar pe care ei ni l-au făcut nouă şi nu invers!”.
Ambasadoarea lui Moş Crăciun
Adriana Vlad, organizatoarea evenimentelor şi ambasadoarea lui Moş Crăciun pentru gimnaste, elevii din Călan şi copiii cu dizabilităţi din Hunedoara, a pregătit minuţios spectacolele şi a compus chiar şi câteva versuri, personalizate pentru fiecare dintre gazde. Inspiraţia sa în a face daruri în preajma sărbătorilor a fost tatăl său, care vizita adeseori o cunoştinţă internată într-un azil de bătrâni. Atunci a înţeles Adriana Vlad cât de singuri sunt bătrânii instituţionalizaţi, iar acum câţiva ani a început să îi viziteze încărcată de daruri, în Ajun de Crăciun. Ulterior a extins campania sa şi la copiii cu dizabilităţi. “Poate nu e puţin lucru faptul că, în afară de dulciurile, fuctele, vitaminele şi mineralele pe care le-am pus în pacheţele, fetele de la farmaciile E-lite Nutriţia au pregătit pentru fiecare copil în parte prăjituri făcute în casă, cu foarte multă dragoste şi dăruire. Iniţial, am început cu Diana Baciu, prietena noastră: «Hai să facem ceva cu câţiva elevi, să colindăm. Hai cu câteva maşini, hai cu un grup!… şi aşa am ajuns la câteva zeci de colindători şi cu un pachet la fiecare copil şi bătrân din cele trei centre. Anul acesta ne-au ajutat cu donaţii inclusiv notarul Ovidiu Ştef, dar şi presa din judeţul Hunedoara».”
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.