Globuri şi brăduleţi “handmade” în Hunedoara

Se poartă tot mai mult obiectele făcute “de mână”, iar de la regulă nu fac excepţie nici obiectele decorative de Crăciun. Mai mult ca oricând, atelierele moşului funcţionează din plin până în ajunul sărbătorii de Crăciun. Artiştii confecţionează steluţe, îngeraşi, globuri sau brăduleţi, chiar şi personalizaţi, la cererea clienţilor.

Flavia nu pierde prea mult timp “proiectând” în minte obiectele la care lucrează ci, pur şi simplu, se pune pe treabă şi evaluează rezultatul abia după ce termină

“Acest brăduleţ a fost făcut cu dedicaţie pentru nişte prieteni motociclişti, dintr-un club din Hunedoara, motiv pentru care am ales culorile roşu-negru, ale clubului. Am făcut trei, dar două piese deja s-au dat. Ca să se potrivească riderilor, am folosit ţinte”, spune tânăra, rotind un brad de vreo 20 de centimetri, “croit” pe un suport dintr-un con de carton. Flavia Achim este din Hunedoara şi are 25 de ani. A terminat şcoala de artă şi pentru facultate a ales design grafic, dar munca în faţa calculatorului nu a mulţumit-o niciodată. “Nu am rezonat cu munca de birou, mie îmi place să lucrez cu oamenii, să interacţionez cu ei, îmi place să creez, aşa că am lucrat în specialitatea mea doar câteva luni, după care am plecat la Bucureşti. Acolo am lucrat într-un salon, am ajuns chiar şi la Geta Voinea, mi-a plăcut mult, dar nu m-a mulţumit Bucureştiul. E un pic cam trist între betoane”.

Aşa că s-a întors acasă, la Hunedoara şi s-a îndreptat către arta “handmade”. Anul trecut, a turnat ipsos în matriţe, în forme de moşi sau brazi, şi le-a pictat. Anul acesta şi-a dorit ceva mai mult. De două luni, un colţ din casa ei a devenit un adevărat atelier, unde Flavia meştereşte întruna brăduţi de-o şchioapă sau globuri simpatice cu funde preţioase, paiete şi sclipici fin. Talentul de artist transformă multitudinea de materiale în obiecte fine, cu iz opulent, dar departe de kitsch-ul pe care îl găseşti la alte asemenea obiecte.

Un glob, cât pumnul, se face în mai mult de două ore, pentru că munca este migăloasă – se lucrează cu mare atenţie şi o pensetă peste o minge de polistiren: “Prima dată îi pun cu atenţie moţul, adică firul cu care se prinde în brad, argintiu sau auriu. După care încep să înfăşor mohair pe glob, dar trebuie să am puţină grijă la început să nu se deşire, să prind exact fir lângă fir”. Încet, munca Flaviei începe să semene cu o ţesătură pufoasă…

“Uauuu! Cum a ieşit!”

Pentru un glob făcut de mână e nevoie de cel puţin două ore, multă pricepere şi, mai ales, inspiraţie

Degetele lucrează neîncetat: un centimetru de fir întins, o apăsare; alt centimetru, altă apăsare – muncă migăloasă de artist. Se vede de departe că Flaviei îi place ce face şi face bine: lasă penseta deoparte şi foloseşte doar degetele. “Lucrez simplu, pentru că firul trebuie întins şi apăsat imediat să se prindă aiurea pe globul dat cu prenandez, am grijă să nu se suprapună firele pentru că s-ar vedea urât. Când e gata cu ţesătura de mohair, încep să pun elementele decorative în funcţie de ce culoare am ales şi în funcţie de ce simt că ar trebui să pun, nu am un plan bine determinat”.

Flavia foloseşte materiale fine precum mohairul şi strălucitoare precum bentinţe sau panglici cu fir argintiu sau auriu, care dau impresia de opulenţă. Aşa că majoritatea globurilor par desprinse dintr-o lume de poveste cu prinţi şi prinţese, îmbrăcaţi în fire de aur şi argint. Un glob mare dichisit în nuanţe de verde poate fi cu siguranţă un rege, mai ales că are o fundă complicată deasupra, iar perechea sa, regina, este ţesută în fir de aur şi argintiu, cu o împletitură la moţ care aduce a coroană. “Acum m-am obişnuit cu ele, dar la început, cum făceam vreunul, cum ziceam «Uauuu! Cum a ieşit!». Am găsit la mercerie o mulţime de materiale frumoase, splendide, deşi nu pot să îmi dau seama la ce le folosesc celorlalţi oameni, dar pentru mine sunt perfecte. Am văzut atâtea culori, atâtea materiale şi mi-am zis «E OK, am de lucru!». Aşa am pornit munca, pentru că la noi în zonă nu sunt magazine speciale pentru obiecte handmade”.

Globul şi unicatul

Flavia Achim a confecţionat până acum sute de globuleţe în fir de mohair şi panglici asortate pe care le vinde – în lipsa unui magazin de specialitate – pe pagina de facebook goodflava. Munca Flaviei ia timp, iar materialele nu sunt ieftine, astfel că preţul unui asemenea glob pleacă de la 20 de lei. A inventat singură reţeta decorării globurilor şi niciunul nu seamnă cu altul, aşa că puteţi fi sigur că aţi achiziţionat o piesă unicat.

“Am vrut să fac ceva neconvenţional, să fie un Crăciun mai deosebit pentru clienţii mei, tocmai pentru că de ani de zile am trăit şi eu Crăciunul ca oricare alt copil din lumea asta, în strânsă legătură cu tradiţiile bine stabilite şi am încercat să mă joc un pic cu materialele şi să iasă ceva mai natural şi lipsit de plasticuri”. Lucrează la o masă încropită într-un colţ de cameră, care a devenit de două luni centrul lumii ei: “În casă, e debandadă de când am început să lucrez decoraţiuni de iarnă, totul e plin de sclipici. De exemplu, pe globurile cu mohair trebuie să pun mult lipici cu sclipici, pentru că materialul îl absoarbe tare. Am cumpărat o mulţime de lucruri în perioada asta, nu vă zic…, mă duceam după materiale continuu. Folosesc lipici cu sclipici pentru că este foarte fin, dar se usucă greu şi, de obicei, globurile finisate astfel trebuie lăsate la uscat peste noapte. Doar a doua zi le dau un strat de fixativ de păr, pentru că acesta e lacul cel mai bun pentru ce obiecte fac eu”.

Panglicile sunt bine fixate, atât de bine încât de-abia observi gămălia acului, dar lucrul la mare precizie a lăsat urme pe mâinile tinerei: degetele sunt pline de tăieturi şi: “De la atâta împins de ace am făcut băşici în buricele degetelor. Când lucrez, mă ajut de genunchi, de mâini şi de unelte improvizate pentru mine de tata, care a transformat o veche lampă de citit într-un suport unde înfig mingile de polistiren. Fac o piesă fără să mă gândesc prea mult înainte, termin şi apoi trag concluziile. După fiecare etapă, mă gândesc ce-aş mai putea să pun, să adaug. Poate seamănă, e acelaşi stil, dar nu găseşti două la fel”.

Brăduţul “Charleston”

Artiştilor de “handmade” din judeţ le este greu să trăiască exclusiv din produsele meşterite de ei, aşa că niciunul nu a îndrăznit să renunţe la meserie. Ca hairstylist, Flavia are clientele ei şi lucrează podoabe de Crăciun în timpul liber. Viează la un magazin virtual, unde ea şi colegii ei să îşi poată etala ofertele “handmade”: “Cam tot ce găseşti pe piaţă acum este din plastic sau, mai rar, din sticlă. Aş fi vrut să lucrez doar în sfoară, dar sunt sigură-sigură că mi-ar fi fost mult, mult mai greu să găsesc clienţi, pentru că îmi doream să fac totul mult mai simplu. Acum lumea caută lucruri cât mai complicate şi mai împopoţonate, să zic aşa”. Pe lângă globuri, mare trecere la clienţi o au şi brăduţii Flaviei, cel mai solicitat fiind cel botezat “Charleston”, după dansul de origine americană, cu ritm alert. La fiecare mişcare a mâinii, obiectul dănţuie vioi: “Brăduţul Charleston, brăduţul dansator, este vesel veşnic! L-am făcut din ciucuri de perdele, care dau o materialitate şi un joc de lumini şi de umbre foarte interesant. Am suprapus mai multe rânduri de ciucuri, ca să imit ramurile brăduţului, pentru că doar un pic mişcat şi el deja ia viaţă”.

Împodobirea bradului de Crăciun nu are o istorie veche. El a apărut acum mai bine de 150 de ani, într-un atelier din orăşelul german Lauscha, specializat pe pahare şi sticlărie pentru farmacii. Un suflător de sticlă sărac a avut ideea de a confecţiona mici obiecte suflate în sticlă în locul nucilor care se prindeau în cetina de brad. A fost doar începutul unei adevărate industrii.