UE ne lasă fără lactatele “de casă”

Articolul a fost vizualizat de 2,501 ori

Atât ţăranii care îşi vând produsele în pieţe, cât şi consumatorii sunt revoltaţi de decizia de a nu mai permite comercializarea laptelui care nu respectă normele UE. Oamenii spun că preferă oricând laptele din gospodăriile ţărăneşti celui din magazine, în timp ce producătorii mici susţin că, odată cu intrarea în vigoare a noilor norme, vor fi nevoiţi chiar să-şi vândă animalele.

Pentru că nu au pe ce să-şi cumpere tancuri de răcire, tanti Maria şi nea’ Ticula rămân fără bănuţii obţinuţi din vânzarea câtorva litri de lapte şi kilograme de brânză, în piaţa Devei

Pentru că nu au pe ce să-şi cumpere tancuri de răcire, tanti Maria şi nea’ Ticula rămân fără bănuţii obţinuţi din vânzarea câtorva litri de lapte şi kilograme de brânză, în piaţa Devei

“Asta înseamnă la ei că subvenţionează agricultura şi ţăranu’, că ascultă numa de ăia din birourile lor europene?! Orăşanu’ de unde mâncă, nu tăt de la ţăran? La tri vaci mă pune să-mi iau tancuri de răcire?! Înainte vreme aşa or trăit bătrânii? Mai sănătos or trăit ca ăştialalţi, cu lingură de lemn or mâncat şi-or mestecat bucatele. Îi mai bun laptele de la firmă? Bea un litru de lapte de la noi şi bea altul de fabrică, să zice care-i mai bun? Zărul de la noi îi ca laptele de la vacile lor! Smântâna de la ţară îi grasă şi frumoasă şi de la ei zici că-i iaurt! Să le fie şi ruşine că ne întrerup pe noi! Ăştia care fac legi nu tot de la ţară vin? Îs orăşeni cu gâtu’ ros de straiţă?!”, se întreabă plină de năduf Maria Isdrăscu din Margina. Face 60 de kilometri până la Deva, ca să vândă lapte, zămăchişă şi smântână. Are trei vaci şi spune că din asta trăieşte: “Eu muncesc banu’, nu-l fur, nu-l iau de la altul cu trei lei şi-l dau cu patru cum fac bişniţarii ăştia – vin cu varză luată de la ţărani pe 30 de bani şi şed la vânzare şi să plâng că-i greu”.

Vestea că nu vor mai fi lăsaţi să vândă lapte de la 1 ianuarie din cauza normelor europene i-a revoltat: media naţională anunţa grav că “În România nu va mai putea fi comercializat decât lapte conform normelor UE, începând cu 1 ianuarie 2014. Sute de mii de ţărani care mai câştigau ceva bani din vânzarea laptelui la piaţă rămân fără principala sursă de venit, iar statul pierde, deoarece aceştia nu vor mai plăti nici măcar taxa pentru închirierea tarabelor”. Din fericire, lucrurile s-au tărăgănat un pic, pentru că legislaţia europeană nu are… norme de aplicare româneşti.

“Nu mai ţânem vaci!”

În piaţa din Deva, majoritatea ţăranilor care vând lapte şi produse lactate au trei sau patru vaci în grajduri. Ţăranii spun că de-abia supravieţuiesc şi acum, dar nu au de unde să investească mii de euro în tancuri de răcire cum cere legislaţia europeană. Unii de-abia şi-au cumpărat mulgători electrice, dar nu îşi permit alte investiţii. Un litru de lapte costă la tarabă 2,5 lei, preţ care de-abia acoperă cheltuielile cu hrana animalelor şi naveta. În piaţă, o ţărancă cu obrazi rotunzi şi roşii, care vine de la Vârfurile şi ţine patru vaci, este supărată de-a dreptul: „Nu mai ţânem vaci, după ce să le mai ţânem?! Nu putem să stăm şi noi? Dei-ne statu’ banu’ să nu mai lucrăm noi! Îi mai bine de la interprederi unde bagă pe el tăt felu de substanţe şi E-uri? De ce a lor ţine mai mult ca a nost!? Că bagă otrăvuri de-alea!”. Femeii de la ţară pe care Uniunea Europeană o vrea fermier cu acte şi utilaje moderne, dar scumpe, nu-i pică bine ultimele reglementări: „Mai mulgem şi manual, că nu ştiu cât de igienic e şi cu mulgătoarele alea: dacă mulgi un an de zile şi nu le mai cureţi, alea cum sunt de bune? Îmi iau şi tanc şi puşcă dacă ne trebuieşte neapărat: în primăvară fată o vacă şi îmi cumpăr şi de-alea dacă ne-o cere”. Specialiştii europeni arată că numărul total de germeni existenţi în lapte nu trebuie să depăşească 100.000/ml, iar numărul de celule somatice trebuie să fie sub 400.000/ml, asta pentru ca laptele să fie conform cu normele europene de calitate. Ca să stopezi înmulţirea germenilor din lapte, acesta trebuie coborât şi păstrat la o temperatură de cel mult 4 grade Celsius şi asta în două ore de la momentul în care a fost muls. Ca să facă faţă acestei cerinţe, ţăranii trebuie să facă investiţii serioase în echipamente, precum tancurile de răcire.

“O să trăim din vai ş-amar!”

Numai că oamenii nu au suficienţi bani ca să cumpere aceste tancuri, al căror preţ porneşte undeva de la 1.000 de euro, adică mult mai mult decât o bălţată românească bună de lapte. Maria, din Vaţa de Jos, vine în piaţa din Deva o dată pe săptămână – strânge laptele timp de mai multe zile, are abonaţi pe sate şi oraşe, dar sâmbăta vinde la pet în Piaţa Centrală a Devei “laptele de două zile”: “Dacă tragem linie şi adunăm munca cu furajele, naveta, parcă nu prea rentează, dar trebuie să faci ceva… cu ce să trăim? Dacă ne impun să respectăm legile, le vindem, ne mutăm la oraş, stăm pe ajutoare, nu mai muncim câmpul, să ne dea ei din ce să trăim!”, zice tânăra ofticată. “Ne-am interesat şi noi ce presupun legile astea europene – mulgătoare electrică avem, dar tanc de răcire nu ne-am luat, că este cam scump pentru noi 1000 de euro. Ne-am interesat de asemenea dotări, dar e cam mult, totuşi”. Alt bătrân, tot din Vaţa, vine de 60 de ani cu lapte la piaţa din Deva. Face naveta 50 de kilometri, încărcat cu plase grele, ca să vândă vreo 10-12 sticle de lapte cu 2,5 lei litrul: “Da, acuma nu cred că mai poci veni, că eu n-am tanc, n-am mulgătoare electrică. Am nici 600 de lei pensie, cu ce să-mi cumpăr eu utilaje cum cer ei. Vând vacile! Am clienţi vechi, aduceam nişte lapte, ouă, mai făceam nişte bani, acuma… îi vorba că nu ne mai lasă. Tot aşe umblă vorba. O să trăim din vai ş-amar!”.
Nea Ticula vine la Deva dintr-un sat din Gurasada că are abonaţi vechi, “de când era piaţa pe beton”. A fost miner, are o pensie de 800 de lei şi creşte câteva vaci ca să trăiască mai bine. Acum se teme că va trebui să le dea: “Acuma, le-om vinde, om mai ţine una pentru noi”. Moşu are o pensie mică după 35 de ani “la zi” în mină. “Până acuma câta-câta muncim pentru un trai mai bun. La 68 de ani, ce tanc de răcire să-mi iau, pentru asta trebă să ai animale, dacă ai multe, trăbă mână de lucru. Apoi tineretu nu să bagă-n grajd nicidecât”.

Tancuri prin asociaţii

Cum foarte mulţi crescători de animale din zonă au câte una sau două vaci, posibilitatea achiziţiei unui tanc de răcire este dificilă. “La noi în judeţ, ferme în care să fie peste 100 de bovine sunt puţine, vreo trei-patru. Majoritatea sunt fermieri care au între una şi trei bovine. Ca să poţi vinde lapte proaspăt cum cere Uniunea Europeană, ai acum o singură şansă – tancurile de răcire care se dau prin asociaţii în care se pot uni ţăranii. Guvernul a promis că aceste tancuri vor fi subvenţionate ca să poată fi accesibile ca preţ. Altfel, pe zona noastră de judeţ de deal şi munte se va pierde mult şi este păcat, pentru că laptele este foarte bun, ecologic, dar e imposibil să fie colectat la timp”, spune Ioan Furca, directorul Direcţiei Agricole. Ideea că le trebuie tancuri de răcire îi sperie pe producătorii mici din judeţ: “Cum să nu fiu speriat, ne zice nouă, la bătrâni, să ne asociem, să ne facem acte, să umblăm pe la oraş. Io-s numa singur, bătrân, bolnav de diabet, un să umblu eu după acte şi legi… Chiar îşi bat joc de noi, ăsta-i adevărul!”. Ministerul Agriculturii a anunţat că va pune la dispoziţia micilor crescători de animale fonduri pentru achiziţia de tancuri de răcire, dacă sunt accesate prin asociaţii. Dacă nu vor respecta această normă şi vor continua să vândă laptele ca până acum în pieţe, comercianţii riscă pe viitor amenzi usturătoare. “Deocamdată, departamentul comercial de la Poliţia Locală aşteaptă legislaţia care poate fi aplicată în domeniu. Există prevederi europene, dar acestea nu au acoperire în legislaţia autohtonă”, spune Gabriela Voronca, purtătorul de cuvânt al Poliţiei Locale Deva. Odată ce legislaţia se va alinia la normele impuse de Uniunea Europeană, laptele şi iaurturile vor ajunge la consumator doar dacă trec multe teste de calitate.

“Loveşte-n noi!”

Clienţii ţăranilor nici nu vor să audă de produsele lactate din magazine. Ba mai mult, spun că este ruşine că autorităţile lasă ţara la mâna legislaţiei vestice. Oamenii spun că nu vor renunţa la laptele de vacă adus de la ţară. “Mănânc tot produse cumpărate de la ţărani, pentru că de la magazin sunt de tot rahatul, scuzaţi expresia. Toată lumea ar trebui să ştie până acum acest lucru şi să aibă încredere în ţăranii noştri. Cum să-ţi interzică statul să iei asemenea produse, eu una aş ieşi în stradă – eu cred că aici e vorba de libertatea noastră. Nu am crescut de mici cu ţăranii, nu ne-au crescut bunicii de la ţară. Noi nu am fost copii obezi de la hormonii din produse cum sunt acuma. Să ne fie ruşine!”, zice o tânără, completată de o bunică: “Dacă nu ai încredere în ţărani, în cine să mai ai încredere? Dacă nu-i mai lasă să vândă, găsim noi o metodă, ne descurcăm cumva cu abonamente”.

Altă bătrânică, clientă fidelă a lăptăreselor de la ţară, se revoltă şi ea: “Sută la sută am încredere! Cu ce-s mai buni ăia că-şi bagă ei noadele deştelor toate murdare de SIDA, de tot felul de boli europene şi ne servesc cu produsele lor! A noastră baliga ce are?! O pui şi pe pământ ca îngrăşământ curat, biologic, zic europenii şi aşa e “ca lumea”. Eu o să folosesc doar lapte de la ţară, din România, că-s fată de ţăran”. La fermele mai mari achiziţia de echipamente nu este o problemă excesiv de grea. Aurelia Luca, din Boholt, creşte alături de tinerii din familie 45 de vaci: “Degeaba ai vaci de-acuma dacă nu ai şi mulgătoare şi tancuri. De când îs ei ţăranii, vacile să mulg manual, laptele se ţine la rece, în pivniţă, n-o murit nime, da lor le trebă tancuri de răcire. Copilu s-o interesat deja de ele, om lua, da-i greu, că-i scump: noi ca noi, că avem, da-s unii care au trei, patru vaci, de unde să ia ei bani? Nu-i stricat pic de lapte la noi, nu s-o îmbolnăvit nimeni, nu văd rostul legilor ăstora. Ei zic că ajută tăranii, da în loc să-l lese să vândă, îl bagă-n jug, îl descurajează! Ce să faci la ţară, ceva tre să faci să trăieşti”. Alţi români nu mai vor să audă de Uniunea Europeană: “No, dă-le pace şi la europeni: nu ne iubeşte Franţa, nici Germania, nici Italia, nici Anglia, nu le trăbă numa taxe pentru bugetul Uniunii, să ne dea produsele lor proaste şi să le scoată pe ale noastre care-s mult mai sănătoase. Tăţi ne ciufulesc! Să se ducă la Han Tătar! Ştiţi cum: «Ciocoi pribeag adus de vânt/ De ai cu iadul legământ/ Loveşte-n noi!»”.

About Laura Oană