Ioan Andone: “Hunedoara mă încarcă pozitiv”

Articolul a fost vizualizat de 7,068 ori

Una dintre “legendele” Corvinului din anii ‘80, Ioan Andone vine ori de câte ori are prilejul la Hunedoara, aici unde are mulţi prieteni, dar şi pe tatăl său, la care ţine foarte mult. Chiar dacă este prins cu foarte multe probleme, Ando îşi găseşte timp pentru a da şi interviuri. Cum este şi cel de faţă, realizat în ultimele zile ale anului trecut.

Ioan Andone

Ioan Andone

Ando, a devenit un obicei pentru tine de câţiva ani încoace ca Sărbătorile de Crăciun să le petreci la Hunedoara.
Vin cu plăcere acasă la Hunedoara de câte ori am ocazia şi, în special, de Crăciun. La Hunedoara îl am pe tatăl meu, care are o vârstă respectabilă, 86 de ani, iar la Deva o am pe mama soacră, şi ea trecută puţin de cei 80 de ani. Îmi place să fiu în preajma lor, să mă bucur alături de ei. Mai merg pe la bazinul din Hunedoara, unde îl am pe prietenul meu Dan Colesniuc, mai facem un fotbal cu foştii colegi de generaţie de la Corvinul. Îmi place acasă, mă încarc pozitiv de fiecare dată.

Spuneau foştii tăi colegi de la Corvinul din anii ‘80 că tu eşti “liantul” care îi stânge pe toţi la un loc când vii la Hunedoara.
Eu am nevoie de ei, să-i întâlnesc, să-i văd. Nu i-am respins niciodată, n-am respins Hunedoara. Nu am uitat ce mi-a oferit acest oraş mie. Am avut ce învăţa aici, am copilărit, am făcut şcoala, am avut o echipă de fotbal foarte bună, chiar dacă nu am reuşit să câştigăm cu cei de la Corvinul vreun trofeu important.

Ultima jumătate a anului 2013 te-a prins departe de ţară, la peste 7.000 de km distanţă de Bucureşti. Ai antrenat tocmai în Kazakhstan.
Am antrenat chiar în capitală, pe FC Astana. Am terminat pe locul doi, la un punct de Aktobe, care a câştigat titlul cu noroc. A fost un campionat foarte greu, pentru că nu îl cunoşteam. Am preluat echipa când mai erau două meciuri din campionatul regular şi am mai jucat apoi încă 10 partide în “play-off”. În ultima etapă noi am jucat în deplasare la Sakhtar Karagandi şi am învins cu 4-1, iar Aktobe a jucat acasă şi a egalat în minutul 92 (n.r.: 2-2 cu Ordabasy). Dacă nu egalau, am fi ajuns la “baraj” şi totul era posibil. Echipa va participa în “Europa League” în 2014, iar eu am şanse mari să mă reîntorc acolo, dacă discuţiile se vor finaliza cu bine zilele acestea.

Care este nivelul campionatului, ce jucători evoluează şi cât de iubit este fotbalul în Kazakhstan?
Din campionatul României evoluează “stranierii” Ersin Mehmedovic (care a jucat la Urziceni şi Dinamo) şi Gueye Mansour (a evoluat la FC Timişoara), primul la Taraz, iar celălalt la Ordabasy. Români nu sunt acum. A mai fost în trecut, în 2012, chiar la echipa pe care am antrenat-o, FC Astana, Emil Dică, actualmente la Ceahlăul Piatra Neamţ. Nivelul este unul destul de ridicat, pentru că se investesc foarte mulţi bani în fotbal. Dar nu fotbalul este sportul naţional. Bugetele cele mai mari se investesc la hochei, box şi lupte. La fotbal, bugetele alocate cluburilor din prima ligă variază între 8 şi 22 de milioane de dolari. Păi când dispui de aceste sume este imposibil ca nivelul fotbalului să nu crească. Aţi văzut că la noi, în România, până acum câţiva ani au fost bugete bune, dar criza a dus la scăderea lor.

Înseamnă că sunt oameni cu bani mulţi în Kazakhstan.
Sunt, dar să ştii că o singură echipă este “privată”, restul sunt patronate de primării sau de conducerile provinciilor.

De-a lungul carierei tale de tehnician ai antrenat în mai multe ţări, în Cipru, Orient, Bulgaria. Unde ţi s-a părut cel mai bine?
Dacă o luăm după valoarea campionatelor, evident că în Bulgaria. CSKA Sofia este “Steaua” Bulgariei, o echipă de top. În privinţa câştigurilor, depinde cum îţi negociezi contractele.

Şi dacă tot am vorbit de aceste zone unde ai antrenat, te văd acum şi cu un nou “look”. Ai dat multe kilograme jos. O întrebare care nu are legătură cu fotbalul. În afară de bucătăria noastră tradiţională, care te-a impresionat cel mai mult?
În Cipru. Bucătăria mediteraneeană, unde se mănâncă mult peşte, multe salate. Eşti pe malul mării tot timpul, în taverne. Se mănâncă sănătos.

Să înţeleg că 2014 nu te va prinde antrenând în România.
Nu cred. Am alte planuri.

Sau candidezi la funcţia de preşedinte al FRF?
Nu ştiu. Îţi trebuie timp să te pregăteşti pentru aşa ceva, iar până la începutul lui martie mai este foarte puţin. Mi-ar plăcea, de ce să nu recunosc, o dispută pentru “şefia” FRF. Fotbalul românesc are nevoie de îmbunătăţiri destul de mari la toate nivelurile.

Chiar dacă ai fost departe de ţară în această toamnă, situaţia la zi a fotbalului autohton o cunoşti foarte bine. Cum comentezi faptul că Naţionala a ratat calificarea?
Părerea mea este că Piţurcă a scos aproape maximum din ceea ce se putea la această oră. Meciul retur cu Grecia l-am văzut pe Naţional Arena. Nu am avut nicio şansă în faţa elenilor. E păcat şi ne îndepărtăm, sunt distanţe prea mari din nou între calificări la turneele finale. Eu cred că şi valoarea campionatului îşi pune amprenta asupra Naţionalei. Jucătorii care evoluează afară nu se mai impun cum se impuneau un Mutu sau un Chivu, sau un Raţ, un Radu Ştefan. Generaţia care vine din urmă trebuie să gândească foarte serios şi să aibă un plan foarte bun. Avem puţini fotbalişti de valoare. Acesta este adevărul.

Suporterii şi mass-media au cerut “capul” lui Piţurcă după aceste preliminarii şi acest “baraj” ratat. Ce ne lipseşte de fapt: jucători sau antrenor?
Mă repet. În opinia mea, Piţurcă a scos maximum din jucătorii pe care i-a selecţionat el. Fiecare antrenor are propria lui “filosofie”. Eu, poate, luam alţi cinci fotbalişti pe care nu i-a selecţionat Piţurcă. Discuţia poate continua. El, dacă are un contract în care nu a fost stipulată calificarea în Brazilia, atunci trebuie să rămână şi să ducă contractul până la capăt. Aşa gândesc eu.

Trecând la campionatul intern, Steaua a câştigat la pas ediţia trecută, dar acum, după acest tur, se anunţă o luptă acerbă între campioana “en titre”, Petrolul Ploieşti şi Astra Giurgiu.
Au crescut mult Petrolul şi Astra. Pe mine mă miră situaţia celor de la CFR Cluj, acolo unde am antrenat în două rânduri. Nu au reuşit să ţină ştacheta sus. Nu au jucat nici în cupele europene, au schimbat o grămadă de jucători şi nu au reuşit să fie acolo în faţă. Campionatul actual se va juca în trei.

Steaua nu a reuşit să facă mare “brânză” în grupele din Champions League. Doar trei puncte, fără nicio victorie.
Eu cred că strategia lor nu a fost bine aleasă. Nu au ştiut ce înseamnă grupele unei astfel de competiţii. Au avut o grupă extrem de grea.

După tragerea la sorţi, cam toată lumea îi şi vedea calificaţi, cel puţin de pe locul doi.
Eu cred că ei au confundat competiţiile. Europa League e una, Champions League e cu totul altceva. Au simţit pe propria lor piele acest lucru, chiar dacă jocul lor nu a fost unul slab. Jocul bun din primăvara europeană, când au eliminat Ajax Amsterdam şi au făcut faţă celor de la Chelsea, le-a dat speranţe. Dar în toamnă nu au mai ajuns la acelaşi nivel al jocului practicat. Au slăbit. A spus-o cel mai clar Murinho. Dacă vindem fotbaliştii valoroşi, atunci….

De fapt, ce le lipseşte echipelor noastre de club ca să “spargă” această barieră a grupelor din Champions League?
În primul rând, trebuie să-şi păstreze jucătorii români de valoare pe care îi au şi sunt de echipa Naţională şi să se întărească cu jucători străini, tot de valoare. De la Steaua au plecat cei mai buni, Chiricheş şi Rusescu, şi nu au adus nimic în loc.

Eşti unul dintre membrii fondatori ai celor de la FC Hunedoara, echipă care, din păcate, în vară a eşuat lamentabil în promovarea în liga secundă, chiar dacă la un moment dat a avut un avans de 10 puncte în clasament. Nici ceea ce s-a întâmplat în această toamnă nu este de bun augur, şansele de promovare fiind doar un vis.
Îmi pare foarte rău. Hunedoara merită mult mai mult. Aproape că a dispărut fotbalul la nivele superioare din acest judeţ. Să ai doar o singură echipă şi aceea doar în liga a treia spune totul. Ar trebui ca factorii judeţeni să facă un centru performant la Hunedoara. Cu cei mai buni fotbalişti din judeţ, cu un antrenor localnic. Părerea mea e că, de la început, mai precis de acum patru ani, “construcţia” a fost proastă. Ca membru fondator pot să îmi dau cu părerea. Le-am spus-o de mai multe ori, dar nu am avut cu cine să vorbesc. Dacă eram aici, la Hunedoara, şi mă implicam efectiv, puteam să discutăm chiar de prima ligă.

Mulţi ani ai fost jucător activ şi mai apoi şi antrenor la Dinamo. Ce părere ai de noul Dinamo?
Au fost critici referitoare la noul proiect, dar eu am încredere că vor reuşi. Un proiect nu ţine un an, ci trei sau patru, cel puţin. Atunci se trage linia. Eu am mare încredere în Ionuţ Negoiţă şi “nea” Costică Anghelache. Sunt şi dinamovist şi cunosc destul de bine “fenomenul”. Trebuie însă să avem răbdare.

Urmează un turneu final de CM în Brazilia, al patrulea consecutiv la care România nu e prezentă. Ce crezi că se va întâmpla acolo?
Vor fi patru echipe care se vor bate la titlu. Ne vom da mai bine seama după ce se va trece de “faza” grupelor. E Brazilia, care joacă acasă, apoi Olanda, Spania şi, poate, Uruguay.

Hunedorenii te iubesc în continuare. Ai devenit şi cetăţean de onoare. Ce doreşti să le transmiţi?
Să fie aproape de echipa de fotbal, chiar dacă acum este în liga a treia. Până la urmă tot se va reuşi o promovare. Le doresc sănătate şi tot binele din lume.

About Ion Bădin