A câştigat argintul la Fizică la Olimpiada Internaţională Tuymaada şi a obţinut premiul special pentru cea mai bună lucrare experimentală din concurs. Ca să ajungă la competiţia internaţională, Raul, elev la Colegiul Naţional “Iancu de Hunedoara”, a lucrat mii de ore, “închis” de bunăvoie în laborator, alături de profesorul lui inimos, Daniel Lazăr. Aşa a ajuns să străbată aproape tot continentul asiatic, până în inima răsăriteană a Rusiei, la Yakutsk. O călătorie pe care n-o va uita niciodată şi, în acelaşi timp, un start excelent în viaţă, care promite că de numele acestui “copil” vom mai auzi.
Raul – Alex Pipis crede cu tărie că nemurirea va fi posibilă peste câteva secole, dar se teme că “leacul” nemuririi va fi “confiscat” de cei bogaţi
Până în Siberia Extremului Orient a fost însoţit de profesorul de la Facultatea de Fizică a Universităţii din Craiova, “decebalistul” Uliu Florea. “Noi, eu şi cu colegul meu Teo Zaharia, am participat la proba de baraj. Am intrat 20 în lot, iar de la noi din judeţ am fost selectaţi amândoi. Apoi am fost la selecţie la Bucureşti, unde am dat diferite teste şi am mai rămas opt. Primii cinci s-au dus să reprezinte România la Olimpiada Internaţională de Fizică, organizată în Danemarca, iar eu şi cu alţi doi colegi am participat la acest concurs internaţional. Practic, am fost trei de la fizică. Dar au mai fost concurenţi şi la probele de matematică, informatică şi chimie”. După ce, ani în şir, a participat la olimpiada de fizică în fiecare an, în Siberia a concurat împotriva unor elevi din Rusia, Kazahstan şi Singapore. “Altădată au fost invitaţi şi francezii, dar acum nu au mai venit, pentru că, în loc să ia avionul de Yakutsk, l-au luat pe cel de Yrkutsk – o distanţă enormă”, se amuză Raul. Deşi e atras de toate subdomeniile fizicii, olimpicului de argint al Hunedoarei îi place mai ales “sclipirea”, ideea aceea nepreţuită care are puterea de a transforma un cercetător “de duzină” într-un geniu. “Fiecare parte are farmecul ei. Mecanica începe şi îţi explică amănunţit cum funcţionează lumea din jur. Dar, pe de altă parte, la rezolvarea de probleme, mecanica este foarte urâtă, pentru că implică foarte mult analiza matematică. Pui o condiţie fizică banală şi, apoi, ca să ajungi la rezultatul final… ai pagini întregi de prelucrare matematică. Pe mine mă atrage.. să ai o sclipire, o idee, nu numai să aplici un algoritm creat de alţii şi să ajungi la final”.
Siberia: case pe permafrost şi invazii de ţânţari
Ca să ajungă în Extremul Orient, Raul a zburat mai întâi la Munchen, apoi la Moscova şi abia apoi, după două escale obositoare, a aterizat la Yakutsk. A fost o experienţă neobişnuită pentru el să-i întâlnească pe toţi tinerii aceia de pe cuprinsul uriaş al Rusiei federale, să îi cunoscă pe fizicienii din Mongolia sau din Singapore, ori să constate că aceştia consumau, aproape în exclusivitate, mâncăruri preparate din hrişcă şi carne. “Ce m-a surprins foarte tare la Yakutsk au fost clădirile: toate construite pe piloni, aşa încât câinele îţi poate trece liniştit pe sub casă, cum se spune. Asta e din cauza permafrostului, stratul de pământ care e îngheţat aproape tot timpul anului. Numai vara se dezgheaţă în partea superioară, iar atunci oraşele se umplu de bălţi şi de ţânţari. Nu ai nicio şansă să ieşi din casă fără să îţi dai cu ceva repelent. Rişti să fii ciuruit”, râde Raul.
Fizică din manualele vechi ale mamei
Zice că a descoperit fizica pe când era doar un copil şi a pus pentru prima oară mâna pe manualele de fizică din liceu ale mamei sale, care e economistă. “Dacă n-o aplici, fizica devine matematică. Eu, de exemplu, schimb prin casă şi prize şi întrerupătoare, mă pricep şi la partea de instalaţii pentru reţeaua de apă… Bine, toate astea se pot face şi fără teorie, că doar avem atâtea exemple! Şi… eu cred că pentru a fi un bun meşter trebuie să te naşti cu… înclinaţia asta. Aşa cum şi vocaţia pentru cercetare în fizică este una înnăscută”, crede Raul. Îl întrebi ce program are şi imediat îţi dai seama că nu e un şoarece de bibliotecă. Prinde materia din zbor, în clasă, iar la fizică… da! Aici recunoaşte că munceşte în plus. O oră – două în fiecare zi, pur şi simplu de plăcere. E drept că, uneori, se mai satură şi el de-atâtea exerciţii, probleme şi experimente: “Nu lucrez chiar non-stop, dar zilnic fac câte ceva la fizică. La nivel de clasă e uşor să reţii de la ore cam tot. Să faci performanţă la mai multe e greu, dacă nu chiar imposibil. Uneori mi se întâmplă să mă întreb şi eu de ce fac asta. Dar apoi îmi amintesc că asta veau şi că mi-am stabilit un scop realist: acela de-a deveni cercetător”. Despre problemele sistemului de învăţământ, Raul, olimpicul Hunedoarei, al judeţului şi-al României, premiat de ministrul Educaţiei, spune că sunt aşa de multe că nici nu ştii de unde să începi să schimbi ceva. “Primul neajuns e că se face prea multă teorie şi prea puţină practică. În al doilea rând, ar trebui făcute clase speciale pentru copiii supradotaţi şi, nu în ultimul rând… salariile dascălilor ar trebui să fie mai mari, astfel încât profesorii să fie cu adevărat motivaţi să îşi facă meseria”.
Facultate în ţară, din lipsă de bani
Crede că una dintre cele mai mari descoperiri ale momentului e bosonul Higgs şi adaugă că nu e deloc imposibil ca în următoarele decenii sau, în cel mai pesimist scenariu, în câteva sute de ani, omul să fie în stare să descopere secretul nemuririi. “E vorba doar de a descoperi care sunt mecanismele sau procesele care ar împiedica deteriorarea organismului uman, ca sistem. Iar asta nu e deloc imposibil. Problema e că s-ar putea ca nemurirea să ajungă în exclusivitate la dispoziţia oamenilor bogaţi, care ar pune monopol pe ea”. Pentru Bacalaureat, Raul nu-şi face griji, iar pentru admiterea la facultate nici atât. Graţie rezultatelor pe care le-a obţinut, poate să se înscrie la studii universitare fără examen şi va merge la Universitatea Politehnică, la Bucureşti. De altfel, profesorul lui de fizică, Daniel Lazăr, spune că e foarte probabil ca şi la facultate hunedoreanului să-i fie destul de uşor, din moment ce acesta e în stare să rezolve subiecte pentru anii universitari terminali. Dacă ar fi după el, Alex ar pleca la studii peste graniţe. Probabil în Marea Britanie. Însă şi-a făcut un calcul şi spune că i-ar trebui cel puţin 500 de lire în fiecare lună pentru a putea să se întreţină. Iar părinţii lui… desigur, nu au aceşti bani. Ar mai fi varianta să lucreze în timpul facultăţii, însă aşa n-ar mai avea cum să se dedice în totalitate studiului. De aceea, realist, s-a hotărât pentru Universitatea Politehnică. O să facă în ţară facultatea, iar apoi se va înscrie la doctorat, la o universitate de prestigiu de peste graniţe. Până atunci, însă, se pregăteşte pentru Olimpiada Naţională de Fizică: anul acesta vrea să se întoarcă acasă, la Hunedoara, cu o medalie de aur.
Performerul provinciei, lângă bucureşteni
Daniel Lazăr, profesorul lui Raul Pipis, vorbeşte despre performanţa acestuia ca despre un moment unic în cariera sa de dascăl. “Nu am avut niciodată doi elevi din aceeaşi clasă, din aceeaşi şcoală, până la urmă, calificaţi în Lotul Naţional Lărgit. Este vorba despre Raul-Alex Pipis, care s-a clasat în primii opt din cei 20 de elevi selectaţi la nivel naţional, şi Teofil Zaharia. Şi nu ştiu câtă lume îşi dă seama, dar este foarte greu pentru un elev să ajungă în acest lot. Probele la care ei sunt supuşi sunt extrem de grele şi apăsătoare. După proba de la etapa naţională, proba teoretică şi proba experimentală, cei doi au avut de trecut o probă de baraj de cinci ore, cu subiecte de nivel universitar. Nu a fost deloc uşor pentru ei, iar pentru mine dubla lor reuşită este cea mai importantă performanţă ca profesor. Pe Raul şi pe Teo i-am obişnuit să lucreze în echipă, după ce la început au fost destul de reticenţi. Ştiţi cum e cu relaţionarea şi cu comunicarea… Ei învăţând amândoi în aceeaşi clasă, iar eu fiindu-le şi diriginte, am reuşit să-i fac să interacţioneze, iar lucrul ăsta le-a prins foarte bine şi competiţia dintre ei a devenit constructivă. Am avut şi ocazia de a lucra într-unul dintre cele mai bine dotate laboratoare de fizică din judeţ, după ce – tocmai mulţumită performanţelor elevilor – colegiul nostru a primit sumele necesare pentru cumpărarea materialului didactic de care avem atâta nevoie. Ceea ce a reuşit Raul e extraordinar, în condiiţiile în care a fost selectat în Lotul Naţional Restrâns la fizică, alături de şase elevi de la licee din Bucureşti şi unul din Constanţa, cu rezultate mult înaintea celor ale copiilor proveniţi din centre universitare”.
E un amestec de neobişnuit de sentimente în sufletul profesorului de fizică. Pe de o parte, mărturiseşte cu delicateţe că tocmai copiii aceştia care fac performanţă îl motivează să îşi facă meseria cât mai dedicat cu putinţă. Pe el, dar şi pe alţi dascăli… Că profesia asta este una de suflet. Că, la început, le eşti mentor copiilor, îi ajuţi să descopere o ştiinţă şi-un întreg univers. Iar apoi, încet-încet, micuţii care-au crescut sub ochii tăi – devenind din şcolari de gimnaziu, liceeni, iar apoi fizicieni de marcă – se transformă. Şi devin, aşa cum poetic spune doctorul în fizică Daniel Lazăr, “mentori ai sufletului” fostului profesor. Pe de altă parte, dascălul de fizică a aflat că trebuie să înveţe să trăiască cu un regret: ca şi cum România nu ar avea nevoie de ei, toţi cei 11 olimpici şi elevi “de excelenţă” pe care i-a pregătit au plecat din ţară şi, probabil, nu se vor mai întoarce niciodată. Tragedia unei întregi generaţii, care a învăţat că nu are rost să mai aştepte noi promisiuni şi reforme inutile.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.