Jurnal de pescar: Şalău de peste 10 kg!

Dacă nu l-aş fi cunoscut pe autorul acestei capturi incredibile, aş fi crezut că totul nu este decât o gogoriţă pescărească smulsă din folclorul de pe ape. Însă pe Aurel Catană din comuna Certejul de Sus îl ştiu foarte bine încă de pe vremea când lucram împreună la un cotidian important al judeţului. Tot împreună am participat şi la două ediţii ale Cupei Presei la pescuit desfăşurate pe balta Ben, iar la una dintre ediţii a reuşit să urce chiar pe poziţia a treia a podiumului.

Deci îi sunt incontestabile veleităţile de pescar cu ştate vechi îndeosebi în pescuitul pe Mureş, pe care-l cunoaşte ca-n palmă. Deunăzi m-a sunat să mă întrebe ce mai fac şi astfel am adus vorba şi despre pescuit. Mi-a destăinuit că în luna februarie a reuşit o captură care dacă ar fi fost omologată cu siguranţă că ar fi bătut orice fel de record naţional în materie în competiţiile binecunoscute pescarilor de genul “Cârligul de Aur”. Tot la o astfel de competiţie, în urmă cu câţiva ani, un pescar din Deva a reuşit să pună mâna pe trofeul suprem cu un şalău prins pe Mureş ce cântărea nu mai puţin de 7 kg. Ulterior au circulat zvonuri că peştele a fost prins la “hâţă” şi că n-ar fi avut dreptul moral de a fi înscris în competiţie. Cu zvonuri, fără zvonuri, să prinzi un şalău de 7 kg este cu adevărat o minune. Dar ce aţi zice de un şalău de peste 10 kg? Da, aţi auzit bine, atât a cântărit monstrul prins de Aurel Catană primăvara trecută la twister.

Locul şi faptele

Era, după cum am precizat, în luna februarie, imediat după ce Mureşul începuse să scadă puţin câte puţin. Apa era tulburică, dar nu ciocolatie, de altfel, bună pentru pescuit. “Pescuiam în zona crescătoriei de pui de la Şoimuş, loc ştiut că ţine peşte, atât paşnici cât mai ales răpitori masivi de genul somnilor uriaşi sau a şalăilor şi a avaţilor. Era mult puiet în zonă, iar la staţionar se prindeau obleţi. Am văzut în repetate rânduri că peşti uriaşi fac salturi la suprafaţa apei şi mi-am dat seama că sunt răpitori. Credeam iniţial că sunt avaţi, pentru că ei mai au obiceiul să sară în suprafaţa apei. Imediat mi-am luat lanseta de spinning şi am lansat în larg un vobler. Nu s-a întâmplat nimic, iar în cele din urmă am încercat cu un twister verde cu argintiu. Nu a trecut mult şi a venit şi atacul furibund, iar la capătul celălalt al firului textil de 0,20 sau 0,22, nu mai ştiu exact, simţeam că se află un peşte formidabil”, povesteşte Aurel Catană. Cu un aşa fir textil, peştele nu avea decât şansa să se bage în răgălii, dar n-a fost însă aşa, locul de pescuit fiind cunoscut nu numai pentru peşte, dar şi pentru faptul că este curat şi degajat. Drill-ul a durat mai bine de jumătate de oră, timp în care lui Aurel i s-au încordat muşchii la maximum. A luptat îndelung cu peştele şi, în cele din urmă, a reuşit să-l scoată pe mal.

Din nefericire pentru el, nu a avut un aparat de fotografiat pentru a-l imortaliza la faţa locului, iar din nefericire pentru peşte, acesta a sfârşit în tigaie, potrivit prostului obicei al românului. De pozat l-a pozat totuşi cu un telefon, însă acasă lângă un zid de cărămidă, iar din principiu mi-am propus, la fel cum fac majoritatea revistelor şi site-urilor de pescuit, să nu mai dau publicităţii fotografii cu animale răpuse şi pozate în ipostaze sinistre pe lângă acareturile oamenilor. Aşa că vom rămâne doar cu gândul la acest peşte fabulos. Animalul a fost cântărit, însă fără cap şi fără intestine. A cântărit puţin peste 10 kg, aşa că putem trage concluzia că peştele a cântărit viu şi întreg undeva la peste 11-12 kg. Totuşi nu pot să nu remarc tragicul situaţiei. Un astfel de peşte ar fi fost bine dacă s-ar fi întors teafăr în mediul lui, însă din nou nu ne putem impune cu forţa asupra unor mentalităţi călite de zeci de ani.