De ce nu-şi dau românii CNP-ul la recensământ?

Nu a fost nevoie sa-mi caut in minte un raspuns rapid la intrebarea din titlu, pentru ca stiam deja destul de detaliat povestea unui bun prieten de-al meu. Pe scurt, lucrurile s-au intamplat cam asa: un oras mare, bande de hoti foarte de bine organizate. Prietenului meu i se fura portofelul. Necazul pierderii banilor din el trece relativ repede si e insignifiant comparativ cu cele care aveau sa vina.

Isi face omul alt buletin, alt talon la masina, obtine o alta copie dupa asigurare si alte carduri. Umbla ca bezmeticul pentru toate, dar dupa vreo luna si jumatate viata lui reintra in normal. Se mai bucura de liniste inca o luna, doar atat. Se trezeste acasa cu o adresa de la o mare banca ce a fost candva romaneasca, adresa in care i se comunica faptul ca nu si-a achitat nicio rata din creditul de nevoi personale in valoare de 220 de milioane de lei vechi, luat doar cu buletinul, la vreo saptamana dupa ce ramasese fara actele din portofelul furat. Da, da, se poate! Pentru ca eu unul sunt demult convins ca in Romania orice rau este posibil!

Si-a spus mai intai ca o fi fost o greseala a bancii si n-a bagat in seama scrisorica in cauza. Instiintarile si amenintarile scrise au continuat insa sa-i apara in casuta postala. In momentul in care a fost anuntat ca era inclus pe lista rau-platnicilor intocmita de acel “birou de credite” si-a dat seama clar ca ceva era in neregula.

A mers la banca, i-a aratat buletinul cel nou, cu vechiul CNP, functionarului. “Domnule, nu vezi? Ãsta-s eu! Ma vezi? Uita-te cine e in poza din buletinul meu. Eu sunt, nu? Acum uita-te pe copia de buletin pe care o ai la dosarul de credit. Seamana individul asta cu mine?”. Functionarul i-a raspuns ca nu seamana, dar a adaugat ca, din punct de vedere legal, tot el este datornicul, pana cand politia, parchetul sau, eventual, instanta de judecata decid altfel. Somatiile bancii au continuat si chiar s-au
transformat in amenintari clare, mai ales din momentul in care banca a vandut creanta unei firme de recuperari. Incidentul buletinului furat, falsificat si folosit pentru un credit bunicel se petrecuse in 2007. In 2011, firma de recuperari inca mai suna pe la vecinii omului spunand ca are un credit neplatit si intreband fel si fel de lucruri. Asta din cauza unui buletin furat, falsificat si neverificat de un functionar de banca.

Victima intregii povesti a fost nevoita sa apeleze la un avocat si sa-i plateasca acestuia un onorariu de cateva sute de euro, pentru ca degeaba a cerut in nume propriu eliberarea unei copii dupa dosarul de credit. A fost nevoie de o hartie, cam cu acelasi continut ca si cea initiala, semnata insa de un avocat, pentru ca banca sa se conformeze. Fara acea copie a dosarului de credit, dusa de victima la politie si parchet, niciun “om al legii” n-a miscat un deget. Mai tarziu, ancheta era in desfasurare, procurorii stabilisera “din prima” ca acel credit fusese luat in baza unui buletin falsificat. Nici nu era greu, pentru ca victima nu seamana deloc cu individul a carui mecla apare pe copia de buletin din dosarul de credit. Victima a trebuit insa sa mai astepte un an pana cand procurorul de caz sa scrie, totusi, o hartie cu ajutorul careia sa poata demonstra bancii respective ca nu are nicio legatura cu creditul de 220 de milioane imputat. Mai mult, banca avea datele corecte ale pagubitului (este deja pagubit, pentru ca nu-i va da nimeni inapoi banii cheltuiti cu avocatul), pentru ca acesta avea card de salariu la acea unitate, dar tot n-a vrut sa-l creada cand a facut dovada buletinului falsificat.

“A fost o filiera intreaga si cineva din banca s-ar putea sa fi fost implicat. Nu vad cum altfel se putea intampla asa ceva, mai ales ca intelesesem ca erau si alte cazuri de acest fel in oras”, vine concluzia omului care vreme de ani la rand a ajuns sa fie terorizat pentru o datorie ce nu era a lui. Mai rau, este vorba despre un mic intreprinzator care, vreme de doi sau trei ani, nu a avut acces la o eventuala finantare pentru ca banca-l parase pe nedrept la Biroul de Credite.

Povestea nu se termina insa aici. Anchetatorii au la dispozitie o copie dupa un buletin falsificat, pe care exista imaginea unui individ. Au la dispozitie si tehnologia necesara pentru a scana imaginea si a stabili identitatea acestuia. Dosarul este inca in lucru cu “autor necunoscut” si, cel mai probabil, asa va ramane.

In aceste conditii, dupa ce initial ni s-a spus ca nu e obligatoriu sa ne divulgam CNP-ul la recensamant, tocmai ministrul de interne apare marti si spune: “Ba da, sunteti obligati sa comunicati CNP-ul”. Daca mi se intampla ceva rau din cauza CNP-ului comunicat recenzorului, stiu clar pe cine dau in judecata.