Editorial: Candidaţi cu ochi albaştri

Nu, nu e vorba de Serviciile Speciale în ansamblu, ci mai mult de actuali şi foşti şefi ai lor. După cum merg lucrurile, se pare că avem o garnitură serioasă de posibili candidaţi cu ochi albaştri la preşedinţie. Şi nu vorbesc aici de Antonescu. Să ne amintim că unul dintre cei care se bat pentru Cotroceni este Mihai Răzvan Ungureanu, fost şef la Serviciul de Informaţii Externe (SIE). Cu maximă exaltare a fost promovată ipoteza candidaturii unui alt şef de serviciu secret în persoana lui George Maior, boss-ul de la Serviciul Român de Informaţii (SRI). Şi acum, Teodor Meleşcanu, şeful en-titre al SIE, iese la rampă şi cochetează cu ideea revenirii în politică pe cai mari.

Situaţia este absolut inedită în lumea occidentală, iar România creează un precedent cel puţin interesant. O bătălie SIE contra SRI pentru funcţia supremă în stat. Orice s-ar spune, dar o Românie condusă de facto de oameni cheie ai serviciilor secrete ar împlini deplin contextul invertit în care evoluează societatea la noi. Ce să caute politica în serviciile secrete? Ele sunt şi trebuie să rămână lumi diferite! De asta trebuie să fie conştienţi cei trei posibili candidaţi, ca să evite o situaţie ingrată, iar, pe de altă parte, dacă nu au cadre de valoare, partidele trebuie să şi le creeze natural, nu prin fecundarea ultimelor redute ale competenţei care în România se presupune că sunt Serviciile Secrete.

Şi totuşi, modul în care şeful activ al SIE şi-a anunţat disponibilitatea de a se întoarce în politică ridică semne de întrebare asupra acestor competenţe – şi numai dacă vorbim de ceea ce un astfel de şef scoate pe gură în declaraţii publice. Teodor Meleşcanu nu poate să vină în faţa naţiunii cu aerul său de lord englez şi să spună că e mişto să candidezi, mai ales că, spunea domnia sa, “ar fi mare păcat să nu pot fructifica toate informaţiile pe care le-am obţinut în această perioadă”. Adică, cum?

Cu ce drept poate folosi domnul Meleşcanu informaţiile pe care le-a dobândit ca şef al SIE într-o campanie electorală. Câte ştie? Despre cine? Şi, dacă tot ştie, cum va folosi acele informaţii ca să-şi surclaseze adversarii? E absurd! Dacă eşti într-adevăr un om al serviciilor secrete nici nu-ţi trece prin cap să intri în politică.

Necazul este că, la noi, şefii serviciilor nu au ieşit niciodată din paradigma politicianistă. Maior a învăţat-o la PSD înainte de a conduce SRI, în timp ce Meleşcanu a plătit cotizaţii la PDSR, ApR şi PNL. Înainte de SIE, MRU a votat pentru PNL, pentru ca după să adere la Forţa Civică. Prin urmare, iată, sunt şanse mari ca anul electoral 2014 să aducă la prezidenţiale o competiţie Servicii contra restul lumii. E un model care s-ar părea că ni se potriveşte mai bine: cel rusesc.