Un parc pentru plimbare, un an de fotografii

O fotografie pentru noi, un bilet pentru arboretum: Grupul Voluntar de sprijin al Arboretumului Simeria a împlinit recent un an de… viaţă. În fiecare duminică, un grup de oameni inimoşi se plimbă, pur şi simplu, pe aleile Parcului Dendrologic din Simeria. Iniţiativa a pornit pe o reţea de socializare, iar grupul a crescut de la o săptămână la alta.

În fiecare dumincă, indiferent de vreme, miezul zilei de duminică îi găseşte pe “plimbăreţi” la intrarea în Parc. Întâlnirea este unul dintre momentele care au rămas la fel de la început. Oamenii se salută de parcă ar fi membri ai unei familii, care nu s-au mai văzut de ceva vreme. Obişnuiesc să-şi spună “plimbăreţii din parc” şi totul a pornit la iniţiativa unui simerian, Ovidiu Manoilescu, “Ovi” pentru prieteni: “Mişcarea noastră a împlinit un an de zile, pentru că a debutat în 2013, ideea a apărut în 3 ianuarie, dar prima plimbare oficială a fost în 13 ianuarie 2013”.

Zoard Bocăniciu, alt membru de nădejde al grupului, s-a alăturat plimbării în 27 ianuarie: “Ovidiu este cel care a văzut potenţialul parcului din acest punct de vedere, a lansat o invitaţie gen “haideţi să facem fotografii, hai la plimbare” şi aşa a început. Sunt mulţi care vin şi care nu fac fotografii, se aleg doar cu plimbarea”. Aşa a început şi Marius Ciocotoiu: “A fost mai greu până s-au creat legăturile şi prieteniile între noi… Îmi amintesc că prima dată m-am dus cu soţia şi copilul la plimbare, în parc, şi am văzut un grup de fotografi, dar mi-a fost jenă să mă duc cu mâna întinsă să mă prezint. Apoi ne-am împrietenit şi acum ieşim împreună. Nu trebuie să fii mare fotograf ca să ni te alături, doar să-ţi placă să te plimbi – iniţiatorul grupului, Ovi, este chiar fotograf, el are atât dăruire, cât şi pricepere”. Între timp, plimbăreţii au devenit “Grupul Voluntar de Sprijin al Arboretumului Simeria”, pe scurt GVSA. Sună pompos pe hârtie, sună însă de-a dreptul distractiv şi relaxant pe teren.

Mereu diferit

După 52 de “plimbări de duminică”, contul de Facebook al Grupului Voluntar de Sprijin al Arboretumului numără peste 2.000 de membri. E drept, nu toţi se strâng în fiecare duminică, dar fiecare poate da o mână de ajutor la promovarea şi îmbunătăţirea aspectului parcului. În plus, fiecare membru îşi doreşte să contribuie la bunăstarea locului prin simplul fapt că plăteşte biletele de intrare. Alţii, pur şi simplu, au redescoperit raiul de pe malul Mureşului: “Eu m-am născut în Simeria, iar rezervaţia dendrologică îmi este aproape de suflet de când mă ştiu. Despre “plimbăreţi”, nu am aflat de pe reţeaua de socializare, ci de la nişte prieteni. M-am bucurat că cineva s-a gândit să ia atitudine şi să chiar facă ceva pentru parc. Poate chiar am fost uşor invidioasă că nu am avut eu iniţiativa. Asta nu m-a împiedicat, însă, să mă alătur ideii”, spune Camelia Cotoară. Duminică după duminică, zeci de iubitori ai naturii scotocesc colţurile rezervaţiei. Nu se plictisesc: “Parcul nu-i niciodată la fel, de la săptămână, la săptămână e altfel, totul se schimbă. Asta este frumuseţea fotografiei în natură, mergi într-un loc, colţul nu va arăta la fel de la o duminică la alta, ajuns acasă, iei fotografia, te uiţi la ea şi te gândeşti că ai fi putut face diferit. Nouă ne place să ne spunem pozari, dar avem şi fotografi în grup. Ca să fii fotograf profesionist, trebuie să studiezi, să ştii partea de teorie. Ulterior, postăm imaginile pe Facebook şi se încing discuţii, despre calitate, centrare şi te gândeşti… OK, teoria o fi spunând cum trebuie, dar mie aşa mi-a plăcut, aşa am făcut”, explică Zoard.

“Vă aştept şi duminica viitoare!”

Înarmaţi cu aparate de fotografiat, de fiecare dată, parcă tot mai mulţi fotografi, oamenii pornesc un fel de concurs fără alte ambiţii decât să arate din cât mai multe unghiuri frumuseţea parcului. “O să ne plimbăm până îl facem mai frumos, până ne dăm seama ce lipseşte de aici. Suntem un grup şi fiecare vede ceva, îi place altceva”, zice Ovidiu Manoilescu. Până şi vremea a ţinut cu ei: “Anul care a trecut a fost bun cu plimbăreţii, mă gândesc că, în tot 2013, nu ştiu dacă am prins vreo două duminici cu ploaie şi am grăbit pasul către ieşire. Grupul e omogen, pentru că e compus din plimbăreţi din oraş, dar şi din vecini – Deva, Hunedoara, dar am avut şi din Timişoara şi Alba Iulia, dar avem prieteni şi din Bucureşti”, explică Zoard Bocăniciu. Un punct neschimbat al plimbărilor de duminică este poza de grup. Responsabil este Marius Ciocotoiu: “Nu reuşeşte nimeni să ţină socoteala fotografiilor care s-au adunat în acest an, în medie fiecare face 30-40 la o plimbare, la o plimbare ne strângem peste 30 de oameni, din care peste 80% fac poze şi aşa se adună mii. Alegem trasee diferite. Am schimbat până şi poza de grup, înainte făceam mai pe malul Mureşului, mai pe lângă Strei, prindeam un loc şi ne adunam cu toţii la fotografie, acum am “stabilizat-o” şi întotdeauna facem cadrul în faţa castelului din parc. Eu sunt responsabilul cu asta şi odată ajuns acasă încerc să o prelucrez cât mai repede şi să o postez, să fie «proaspătă». Nici dacă plouă nu ne oprim, punem nişte pungi pe aparate şi ne descurcăm fiecare, pe urmă ne tragem la o berică, la o cafea, mai depănăm amintiri, mai râdem”. În click-urile aparatelor şi glumele plimbăreţilor, grupul dispare, ca prin minune, absorbit parcă de aleile parcului.

O familie de plimbăreţi

Cuprinşi de inspiraţie, fotografii se împrăştie, încercând să prindă cea mai bună imagine, cel mai bun unghi, cel mai reprezentativ strop de rouă ori cea mai interesantă frunză. Copiii aleargă împreună cu căţeii uimiţi de atâta spaţiu şi libertate. “Mă străduiesc să nu lipsesc la nicio întâlnire de duminică. Mi-am făcut noi prieteni şi mi-am regăsit prieteni vechi. În plus, sunt fericita posesoare a celei mai cuminţi căţeluşe din lume, iar pentru ea orele petrecute în parc sunt de vis. În parcurile din Deva nu avem voie să intrăm cu animalele de companie. Aici, Nala poate, însă, să alerge în voie, lucru de care nu se prea poate bucura în timpul săptămânii. Şi tot aici ni s-a făcut cea mai frumoasă fotografie pe care o avem împreună”, povesteşte fericită Camelia. Cea mai recentă plimbare a coincis cu ziua de naştere a unuia dintre cei mai tineri din grup. Lorena a împlint 14 ani, iar membrii grupului nu au lăsat momentul să treacă neobservat, aşa că a fost sărbătorită în parc: “Le mulţumesc pentru urările lor, îmi pare bine că s-au gândit la mine şi mi-au făcut cadouri”, spune Lorena Ciocotoiu. Tatăl ei este: “…mulţumit de rezultate, cred că două ore de plimbare nu strică nimănui, în parc, e plin de oxigen de la copacii întinşi pe 75 de hectare. Mergi acolo să
respiri aerul, mai guşti o glumă, mai o poveste”. A fost de ajuns o idee bună pentru ca cei din GVSA să devină, după cum zice Zoard: “O familie a cărei membri nu se văd o săptămână, dar se întâlnesc duminica. Nu a existat nicio duminică în care să nu fim în parc”.

Sprijin pentru parc

Ieşirile plimbăreţilor nu au rămas fără rezultat – parcul s-a ales cu o mulţime de prieteni, care se îngrijesc acum de acest superb colţ de natură şi au mobilizat şi autorităţile locale.
“De la 1 ianuarie 2014, toţi simerienii au intrare gratuită în parc, ca urmare a unui protocol încheiat între Primăria Simeria şi administraţia parcului. Se vede că lucrurile încep să se mişte. Noi nu am făcut decât să scoatem parcul din conul de umbră în care căzuse o perioadă prea lungă de timp. Oamenii vin atraşi, în primul rând, de frumuseţea fotografiilor, de veselia oamenilor şi joaca animalelor de companie”, spune Marius.

Până şi administraţia parcă a prins încredere, încurajată de sprijinul plimbăreţilor. Parcul a devenit un decor perfect pentru spectacole inedite: “Am avut o seară de poezie în parc, am avut spectacole în natură, care au adunat foarte mulţi spectatori şi nici nu s-au stins ultimele acorduri când a venit şi întrebarea «Când repetăm?» Vom repeta şi asta este o promisiune pentru 2014”, aprobă Zoard.

Şi tot în parc, GVSA a mai adus o seară cu un spectacol Syncreto, cu arii din operetă, presărat cu poezie, dar şi un work-shop de fotografie, cu expoziţie de fotografii cu vânzare. A avut loc aici chiar şi un spectacol de colinde în preajma sărbătorilor, cu copiii de la ansamblul de dansuri populare şi căluşeri, cu dubaşii de la Dobra.
Pentru 2014, “plimbarea de sprijin” îşi continuă proiectele cu “băncuţele”, adică instalarea de mobilier rustic, membrii GVSA se gândesc la un loc de joacă pentru copii şi altul de picnic, fără vatră de foc, fără grătare – un loc cu mese şi bănci unde, pur şi simplu, poţi să aşezi mâncarea adusă în coşuleţe, vor să refacă ceainăria. Ovidiu este convins: “Facem un lucru bun şi continuăm. Ne vedem duminică…”.