Jurnal de pescar: Zlaştiul şi Arieşul, sufocate de gunoaie

Articolul a fost vizualizat de 1,490 ori

Îmi atrag atenţia instinctiv imediat, orice referiri găsesc cu privire la poluarea demonică la care sunt supuse apele noastre dragi, pe care ne place să dăm cu băţul. Sâmbăta trecută am făcut o mică excursie la pas pe traseul fostei mocăniţe care făcea legătura dintre primul furnal din Europa, cel de la Govăjdie şi oraşul brutalizat de industrie – Hunedoara. Am fost oripilaţi să găsim pe cursul pârâului Zlaşti, grupate din loc în loc, acolo unde existau obstacole naturale, maldăre uriaşe de peturi şi murdării de tot felul.

Pe unele râuri, mormanele de PET-uri sunt de-a dreptul impresionante. Cu toate acestea, nimeni nu intervine să le strângă

De vină par a fi tocmai locuitorii din Zlaşti, cărora li s-a împământenit obiceiul străvechi de a-şi arunca deşeurile în albia pârâului, astfel că pe toată lungimea micului pârâu, dar şi la vărsarea lui în Cerna, se strâng tone de mizerii de tot felul şi nimeni nu-i sancţionează sau să-i informeze corect. Chiar dacă nu are neapărat un potenţial piscicol nemaipomenit, deşi prin zona Boş-Groş am auzit că s-a prins păstrăv în anii trecuţi, pârâul Zlaşti a fost mereu o problemă de mediu, însă, deşi au fost semnalate numeroase astfel de neajunsuri, se vede treaba că puţini sunt cei care sunt interesaţi cu adevărat de soarta lui. Pe vremea când activam într-un ONG, am făcut câteva acţiuni de ecologizare în zona Castelului Corvinilor, acolo unde se adunau cantităţi impresionante de deşeuri, dar nici atunci acţiunile noastre nu au fost receptate pozitiv, în sensul că cei mai mulţi opinau că degeaba strângem că în două săptămâni sunt la loc gunoaiele. Era vremea în care umblam cu jalba-n proţap pe la instituţiile înscrise cu numele în lupta pentru o lume mai curată – APM şi Garda de Mediu, care-şi transferau mingea de la unii la alţii, fără ca problemele semnalate să îşi găsească vreo rezolvare. O altă organizaţie din municipiul de pe Cerna a obţinut până la urmă o finanţare importantă prin care a reuşit să împrejmuiască perimetrul castelului în zona de sub pod, astfel încât să nu mai fie permis accesul amatorilor de barbeque la poalele cetăţii medievale, care umpleau locul de mizerii. Acum parcă locul arată mult mai curat şi mai potrivit pentru a-şi întâmpina vizitatorii.
Relatările lui Truia
Florin Truia sau Cocofifi, cum îl alintă prietenii pescari, este un severinean obişnuit cu competiţiile cu caracter privat desfăşurate pe balta Ben din judeţul
nostru. Postările lui pe forumul www.pescuitstationar.ro
mi-au atras atenţia imediat după ce am constatat proporţiile dezastrului de pe Zlaşti. Florin vorbeşte despre râul Arieş din imediata vecinătate a judeţului nostru, frecventat destul de des de către pescarii hunedoreni. “Am străbătut practic toată lungimea râului, de la vărsare şi până la Arieşeni,
într-un concediu de două săptămâni dedicat pescuitului şi am remarcat şi bune şi rele, dar în general mai multe rele. Râul este murdar, chiar foarte murdar pe alocuri. Găseşti aici cam tot ce vrei, de la sticle de
plastic, la plăpumi, salopete vătuite, pungi, prezervative, chiloţi, izmene şi mii de alte exemple de produse textile sau plastic stau pe maluri, prin pomii de pe margine şi pe mai toate pietrele mai răsărite din apă, care au fiecare agăţate câte ceva pe ele. Am pescuit mai mult la spinning şi la fiecare două-trei lanseuri scoteam câte un ciorap sau altceva. Cu toate că Prefectura Alba a stabilit un program de recuperare a gunoiului din toată Valea Arieşului, necazul cel mai mare vine de la turişti şi de la cei care locuiesc în satele de munte care aruncă totul pe unde le vine mai uşor şi, la fiecare ploaie mai zdravănă, milioane de tone de gunoaie sunt spălate în vale şi îşi găsesc odihna în Arieş. Păcat, mare păcat”, spune Florin Truia.

Tags:

About Bogdan Leu