Un dascăl dedicat a primit un premiu deosebit

Petru Marius Suciu, dascălul pe care săptămânalul REPLICA a avut onoarea de a-l prezenta pentru prima dată opiniei publice, a mai primit o răsplată pentru felul în care a înţeles să se dedice meseriei. De sâmbătă, domnul Petru Marius Suciu se numără printre hunedorenii răsplătiţi cu mult respect în campania “Premianţii fără premii”. 

Dascălul Petru Marius Suciu a fost încercat de câteva lacrimi, la momentul premierii

Aflaserăm de cazul lui Petru Suciu prin 2006. “Sunt sate în care dascălii merg să-i înveţe carte pe copii şi nu le e uşor deloc, pentru că în unele sate, mai ales iarna, ajungi doar cu calul, sau pe jos”, ne spunea atunci liderul Sindicatului Învăţământ Preuniversitar Hunedoara, Paul Rusu.

Între timp, alte cazuri similare ne-au atras atenţia. Situaţia Octaviei Medrea, dăscăliţa care locuia la Ursici, fără curent electric şi fără ajutor, mânată în lupta cu traiul greu de acolo doar de ideea că trebuie să-şi facă meseria, este cel mai cunoscut, pentru că a ajuns şi în atenţia presei centrale.

REPLICA a mai ajuns însă, de exemplu, şi la Şerel, unde una dintre tinerele dăscăliţe era nevoită să facă naveta tocmai de la Brad, din cealaltă parte a judeţului. La domnul Petre Suciu am reuşit să ajungem doar în toamna lui 2011. Ne-a povestit atunci cum, în 2003, după desfiinţarea învăţământului special (domeniu în care muncise vreme de decenii), a ajuns în situaţia de a fi nevoit să-şi aleagă un alt post. Putea, foarte bine, să-şi continue cariera la Deva, sau mai aproape de casă.

Un angajament neaşteptat

A decis însă să ia un post pe care nimeni nu-l dorea, la 70 de kilometri distanţă, în Federi, chiar dacă asta însemna să-şi vadă familia doar de vinerea seara până duminica la amiază. Şi-a spus că şi micuţii dintr-un sat izolat de munte merită să înveţe carte fără ca învăţătorul să li se tot schimbe la interval de şase luni sau un an. Aşa se întâmplă în majoritatea satelor de munte din judeţ. Nu şi la Federi însă. Cu 11 ani în urmă aici a ajuns Petru Marius Suciu. “Mă-ntreba lumea cât am de gând să stau, un an, jumătate de an? Unii localnici chiar voiau să-şi trimită copiii jos, la Pui, la şcoală. Au fost un pic şocaţi când le-am spus, de la bun început, că am de gând să rămân dascăl la Federi cel puţin 10 ani. Dumnezeu m-a ajutat şi m-am ţinut de cuvânt”, a mărturisit învăţătorul la mica festivitate organizată, ca de obicei, în centrul Devei, “la cal”. A scăpat şi câteva lacrimi, după ce soţia a fost cea care i-a înmânat diploma de “Premiant fără premiu”, fiica şi nepoţica i-au oferit buchetul de flori în culorile drapelului naţional, iar reprezentanta Casei Corpului Didactic i-a pus la rever insigna pe care o poartă doar el şi ceilalţi hunedoreni distinşi până acum cu acelaşi titlu.

Campania “Premianţii fără premii” a fost demarată în toamna anului trecut de către un grup de hunedoreni. Aceştia doresc să le arate conjudeţenilor lor cu performanţe deosebite în diverse domenii recunoştinţa pe care le-o poartă, de fapt, simplii cetăţeni care, până acum, i-au cunoscut doar prin intermediul presei, neavând ocazia de a le strânge mâna şi a le adresa personal felicitările lor.