La anul, Deva va avea prima monografie

Un tezaur de informaţii, un izvor la care te poţi duce de fiecare dată când eşti însetat de istoria locului – ar putea fi o definiţie a monografiei, iar Deva este pe cale să obţină prima sa monografie ca oraş. După ce autorităţile au decis să finanţeze proiectul, specialiştii din colectivul de redacţie sunt gata să demareze munca de cercetare, ceea ce înseamnă inventarierea şi analizarea a sute de metri liniari de documente, uitate prin arhivele instituţiilor din judeţ.

“Deva e reşedinţa administrativă a comitatului Hunedorii cu 300.000 locuitori, din cari 93% Români. Durere, nu e însă şi emporiul economic al acestui comitat, unde 90% poartă economie. Poziţia locului e însă atât de însămnată, încât cu ori-ce preţ trebue înfiinţat şi desvoltat acest centru economic. Deva e cheia vieţii cultural-economice din Ardeal şi întrece în importanţă alte centre mari, cari să cred vecinic menite a da directive economice şi culturale. Se va dovedi aceasta prin faptele iniţiate cu modestele noastre puteri. Viaţa practică îşi are logica faptelor – contra cărora nu există apelaţiune”, scria într-un articol “Ce voim în Deva?”, apărut în primul număr din 1908 al publicaţiei “Bunul Econom-Revistă pentru progres economic, social şi cultural”.

Este doar unul dintre documentele care ar putea ajunge la public, scos din arhivele Bibliotecii Judeţene Ovid Densuşianu: “Nu îmi amintesc exact a cui a fost ideea acestei monografii, cert este că a apărut în cadrul colectivului de redacţie care a lucrat la “Monografia judeţului Hunedoara”, colectiv din care fac parte unii dintre cei mai buni specialişti ai judeţului”, spune managerul instituţiei, Sebastian Bara. Istoricii Ioachim Lazăr, Vasile Ionaş, Liviu Lazăr, Dorin Dobrei şi Simion Molnar, etnologul Marcel Lapteş, biologul Marcela Balazs şi bibliotecara Denisa Toma sunt doar o parte dintre cei care vor prelua cercetarea şi pentru “Monografia oraşului Deva”. Deşi sunt indicii că este locuită din preistorie, Deva este atestată documentar de-abia în 1269. Asta înseamnă că, de-abia după 745 de ani de la documentare, oraşul va avea o monografie de referinţă. Profesorul Simion Molnar spune: “Dacă mă gândesc bine, toate comunele din jurul Devei au tipărită o monografie, scrisă fie de Ioachim Lazăr, fie de Vasile Ionaş sau de Dorin Petresc… Poate că este şi o modă, dar este şi un mijloc de a aduce la cunoştinţa oamenilor istoria locală, poate este cel mai bun exemplu de dezvoltare a segmentului de istorie locală”.

Radiografia Devei

“O monografie a unei localităţi sau a unui teritoriu mai extins poate fi asemuită cu o radiografie. O astfel de lucrare este întotdeauna necesară, pentru că ea ne arată deopotrivă rădăcinile, tulpina şi coroana arborelui nostru genealogic. Cu alte cuvinte, ne arată de unde venim şi, dacă suntem buni cititori, ne poate arăta şi încotro ne îndreptăm. O monografie a oraşului Deva a fost redactată cu mai bine de o jumătate de secol în urmă de către un erudit devean – Victor Şuiaga. Lucrarea, rămasă în manuscris mai multe decenii, a servit ca sursă de documentare pentru numeroşi cercetători, încă înainte să vadă lumina tiparului”, spune dr. Iosif Vasile Ferencz, cercetător ştiinţific la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR) Deva. Deşi apărea – tot cu sprijinul Bibliotecii Judeţene -, în urmă cu doar câţiva ani, cartea “Deva – contribuţii monografice” a lui Victor Şuiaga, în două volume, documentul este considerat de istorici o lucrare depăşită şi incompletă ca informaţie pentru secolul XXI: “Gândiţi-vă că Victor Şuiaga a fost unul dintre participanţii la Marea Unire din 1918. Monografia sa a fost elaborată într-o anumită etapă a vieţii sale, cu o anumită documentaţie, în timp ce în Arhivele Statului din Deva există – după discuţiile pe care le-am avut cu domnul Ionaş (fost director al Arhivelor Naţionale din judeţul Hunedoara – n.red.) – foarte multe documente care pot contribui la aducerea unor noi informaţii despre Deva începând din Evul Mediu, până în zilele noastre. Închipuiţi-vă că domnul Şuiaga, oricât ar fi fost de bine intenţionat, nu putea să acopere munca mai multor istorici, specialişti pe perioade diferite. Lucrarea este una de referinţă, dar colectivul care va lucra la noua monografie va încerca să abordeze din alt punct de vedere istoria oraşului, plecând de la documentaţia de arhive”, explică profesorul Simion Molnar, preşedintele APIR Hunedoara, necesitatea unei noi monografii, care să întregească datele găsite de Victor Şuiaga în secolul trecut.

Cercetare de 80.000 de lei

Potrivit istoricilor, Şuiaga a finalizat lucrarea în 1984: “În tot acest interval de timp, informaţiile rezultate din cercetări de teren şi în arhive s-au înmulţit, astfel că fresca ţinutului în care astăzi se găseşte municipiul Deva poate fi redată cu mai multă claritate.

Însă publicul cel mai larg va aştepta să citească o poveste – povestea acestor meleaguri, scrisă facil şi care să ilustreze secvenţe din viaţa locului în diferite epoci istorice, cu personaje reale, care au trăit şi s-au remarcat în timpul lor. Reuşita unui astfel de demers va fi condiţionată de modul în care autorii vor şti să îmbine cele două direcţii, în aşa fel încât lucrarea să fie apreciată de cât mai mulţi cititori. Însă pentru aceasta virtuozitatea “dirijorului”, adică a celui care va coordona redactarea monografiei, va fi esenţială”, crede dr. Iosif Vasile Ferencz. Dacă cei de la Biblioteca Judeţeană au venit cu propunerea, Primăria Deva a alocat recent suma de 80 de mii de lei pentru a finanţa cercetarea care va sta la baza elaborării monografiei: “Am căzut de acord cu istoricii şi consilierii, cu Biblioteca Judeţeană şi cei de la Arvihele Statului că Deva nu are o monografie completă, cea recent tipărită a fost preluată – să zic aşa – de la istoricul Victor Şuiaga. Ne trebuie un volum bazat pe date istorice clare, aşa că anul acesta se face documentarea, urmând ca la finele anului viitor lucrarea să fie gata. Este necesară nu doar pentru iubitorii de istorie şi locuitorii interesaţi de trecutul oraşului lor, dar şi pentru că noi, ca primărie, nu mai avem deloc aceste volume ale lui Victor Şuiaga, carte care s-a epuizat rapid. Eu sunt de acord cu istoricii care susţin că, deşi cartea domnului Şuiaga a fost bună, ea nu a fost completă”, susţine primarul Petru Mărginean, care spune că, pentru tipărire, se vor aloca bani în 2015. Potrivit Acordului de parteneriat încheiat între municipiul Deva şi Biblioteca Judeţeană, activitatea de cercetare în fondurile arhivistice pentru realizarea “Monografiei municipiului Deva” se va finaliza până în luna iulie a anului viitor, urmând ca redactarea, elaborarea finală şi pregătirea pentru tipar să se realizeze până în noiembrie 2015.

Ţinta: arhivele

Chiar dacă unora o muncă de doi ani pentru o carte li se pare prea mult, cercetătorii spun că acurateţea scriiturii şi bogăţia informaţiilor pot fi asigurate doar în urma unei documentări extrem de serioase: “Un astfel de demers este unul de durată, care poate fi realizat de un colectiv de cercetători, cu o coordonare experimentată şi pe baza unui plan întocmit cu stricteţe. Şi, ca orice lucrare, din orice domeniu, ea va trebui să ţină seama de publicul căruia îi este adresată. Cercetătorii specializaţi în istorie, geografie sau etnografie ar aştepta, poate, o lucrare de referinţă, în care să se regăsească izvoare arheologice, istorice, etnografice, precum şi analize utile geografului”, consideră dr. Iosif Vasile Ferencz. Monografia va fi o lucrare amplă, în două volume, care vor cuprinde istoria localităţii, cadrul natural, folclorul specific, date culturale şi realizări ale sportului. “Vor fi studiate şi valorificate astfel documente din fonduri arhivistice diverse, de la mai multe instituţii din judeţ. Pot să vă spun că există sute de metri liniari de documente care privesc Deva, care nu au fost cercetate, traduse şi luate în considerare şi nici nu au fost vreodată publicate”, spune managerul Sebastian Bara. Spusele sale sunt confirmate de istorici, precum Simion Molnar: “Eu vă pot spune că domnul Şuiaga nu a făcut o cercetare completă în arhive. Există acolo o mulţime de documente care trebuie investigate. De exemplu, în urma cercetării documentelor din Arhiva Naţională, am stabilit anul trecut o zi a Devei, e vorba de ziua de 2 mai, pe baza unui document elaborat de Iancu de Hunedoara, cel care dă anumite scutiri locuitorilor oraşului Deva – “civitas Deva”. Există multe lucruri care nu se cunosc despre localitate şi aici putem vorbi despre epoca contemporană, despre învăţământ şi sport. Vor fi şi noutăţi aduse în urma descoperirilor de pe şantierele arheologice şi Dealul Cetăţii, parte pentru care se va colabora cu Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane”. În sedinţa de vot, a mai apărut o propunere de la consilierul local Ioan David: “Eu vă propun ca această monografie să fie tradusă şi în limbile engleză şi franceză, pentru că de fiecare dată când avem deplasări în străinătate ar fi necesar să avem asemenea volume pentru a oferi autorităţilor de acolo o bază de documentare bună despre oraşul nostru”.

Cartea vechii bisericii

Unul dintre volumele care cu siguranţă vor fi luate în considerare în scrierea “Monografiei…” este cartea cercetătorului Ionuţ Codrea de la MCDR Deva, lucrare foarte bine primită şi aşteptată de iubitorii de istorie. “Vechea biserică parohială a Devei”, apărută la editura Cetate în 2010, cu sprijinul Asociaţiei Culturale “Casina Naţională”, redă în detalii: “imaginea unui monument pierdut pentru totdeauna. Ionuţ Codrea a strâns cu multă minuţiozitate toată documentaţia referitoare la biserica construită în secolele XIII-XIV. […] Studiul bazat pe solide argumente istorice, cartografice, artistice sau documentare se constituie într-o solidă monografie dedicată bisericii parohiale din Deva, pierdută la sfârşitul secolului XIX-lea”, spune istoricul Ioachim Lazăr. Ionuţ Codrea studiază, de fapt, vechea biserică parohială, care a rezistat 600 de ani în oraş şi a cărei ridicare este pusă de unii istorici în legătură cu familia Hunyadi, care ar fi suportat cheltuielile, în timp ce Nicolae Iorga crede că biserica trebuie “să fi fost la începuturi românească”. Biserica s-a înălţat în zona actualei străzi Bariţiu, în apropierea locului unde acum se află Liceul Pedagogic. Cartea lui Ionuţ Codrea cuprinde şi o descriere a Devei văzută în 1660 de către un călător turc: “Oraşul de jos de pe malul Mureşului de asemenea este foarte împodobit şi înfloritor. Fiind înfrumuseţat cu mai multe biserici magnifice, cuprinde un număr de 1.000 de case împodobite. Are 500 de prăvălii de felurite meşteşuguri. Cârciumile sunt foarte numeroase”.

Bisericile văzute de turc erau, de fapt, biserica reformată şi cea românească, de pe actuala stradă Călugăreni, construită în a doua parte a secolului 17, din care a mai rămas doar turnul din actualul cimitir ortodox. Vechea biserică parohială avea altarul la est şi turnul la vest, încorporate în navă. Altarul avea două ferestre şi trei contraforturi gotice şi o cornişă sub acoperiş. Turnul are patru nivele cu cel al ceasului, iar acoperişul este de lemn, foarte înalt. Biserica era înconjurată cu un gard de piatră. Cercetătorul devean scrie că: “Biserica, construită în partea de sud a târgului, în piaţa centrală, a ajuns la sfârşitul secolului al XIX-lea într-o stare de degradare avansată, devenind un real pericol pentru preot şi enoriaşi. […] Începând cu anul 1899, fosta biserică parohială a Devei a fost demolată. Prima dată au fost dărâmate nava şi turnul, altarul fiind păstrat pentru ţinerea slujbelor până la construirea noului lăcaş de cult. Dărâmarea lui a fost hotărâtă în 1907 […] Astfel, biserica, care s-a născut în sânul micii comunităţi de la poalele cetăţii şi a slujit, de-a lungul vremii, locuitorii Devei, a devenit victimă a dezvoltării urbane”.