O antrenoare de succes – Anca Băjan

Zi de zi, fie că este dimineaţă sau după-amiază, Anca Băjan e prezentă la bazinul de înot, unde se ocupă de sportivii cu care speră să obţină în continuare medalii preţioase, rezultate care să completeze o serie de reuşite deja începută de ceva vreme. După un an de la ultimul interviu acordat săptămânalului REPLICA, am revenit la Anca Băjan, pentru o nouă discuţie.

Anca Băjan

Rezultatele de la CN în bazin scurt, de la Hunedoara, v-au întrecut aşteptările?
Să fiu sinceră, nu m-aş fi gândit la o medalie de aur, pentru că era foarte greu, ţinând cont şi de concurenţă. Mai ales că Alex (Alexandru Ancuţa – n.r.), care a luat aur la 200 m mixt, este un sportiv foarte bun, dar nu te poţi baza pe el tot timpul. Aveam temeri, speram la o medalie de orice culoare, dar faptul că a venit chiar cea mai strălucitoare a fost ceva extraordinar pentru mine. Am fost foarte fericită că munca mea nu a fost în zadar, mai ales că acest aur a fost completat de alte patru medalii, mă refer aici tot la seniori. Una luată de Alexandru Bădeaţă la 400 m mixt (argint), care este încă junior, plus o mare surpriză produsă de Adelina Buzdugan, care şi-a trecut în cont nu mai puţin de trei medalii. La Adelina, nici de acum într-o mie de ani nu m-aş fi gândit că va lua vreo medalie. Era în primul an de seniorat, iar ultimii doi ani de “junioară mare” au fost neconcludenţi ca valoare a rezultatelor. Este o înotătoare foarte talentată.

Practic, a făcut faţă şi tracului, dar şi faptului că era în primul an de seniorat.
Perfect adevărat, mai ales că s-a autodepăşit, pur şi simplu. Ceea ce este foarte greu la o astfel de competiţie, când emoţiile sunt inerente. Eu le-am spus tot timpul că ei trebuie să controleze proba din punct de vedere psihic. Dacă eşti bine pregătit fizic, puternic şi îţi doreşti foarte tare şi nu laşi ca nimic şi nimeni să te doboare, atunci nu ai cum să nu reuşeşti.

Pentru înotul hunedorean, ce s-a întâmplat la campionatele din noiembrie 2013 este o premieră după anul 1989?
Eu sunt angajată din 1991 la CSŞ şi nu am mai avut vreo medalie la seniori până acum, ce să mai vorbim de un titlu de campion naţional. Mă bucur foarte tare. Suntem un oraş aşa de mic şi concurăm cu cluburi puternice din oraşe în care înotul este o tradiţie.

Despre Alex Ancuţa discutam şi anul trecut că, dacă nu ar fi avut unele sincope în procesul de pregătire, ar fi fost mult mai sus. S-a mai schimbat ceva?
El este dotat din toate punctele de vedere în ceea ce priveşte un înotător de performanţă. Are 194 cm înălţime, anvergura braţelor de 210 cm, o capacitate de efort foarte bună. Este un băiat foarte deştept, dar nu reuşeşte să fie mereu acolo sus. Oscilează, lucru care nu-i face bine. Acum doi ani, când era junior I, a luat nu mai puţin de 12 medalii la naţionalele de la Hunedoara, din care, dacă îmi aduc bine aminte, nu mai puţin de 5 au fost de aur. A fost o revelaţie. Nu a putut să gestioneze succesul şi “s-a dus în cap”, cum spunem noi.

Ce se va întâmpla cu Alexandru Ancuţa şi Adelina Buzdugan? Au trecut la seniorat, dar la Hunedoara nu există club municipal care să aibă şi o secţie de înot.
Adelina mai poate activa încă un an la CSŞ Hunedoara. Alex va fi o pierdere pentru înotul hunedorean. El va trebui să se legitimeze la un club din ţară (între timp, a fost transferat la Turnu Severin – n.r.) şi se va antrena în continuare cu mine, pentru că asta îşi doreşte. Eu nu voi fi plătită, dar o voi face de plăcere, pentru el. Am tot sperat că primăria Hunedoara va înfiinţa un club municipal, dar acest lucru nu s-a întâmplat încă. Nu este greu să ţii doi – trei sportivi de o asemenea valoare.

Despre Alexandru Bădeaţă spuneaţi că este un băiat foarte muncitor. Ce viitor îi întrezăriţi?
Anul acesta, aştept foarte mult de la el. În primul rând, calificarea la balcaniadă şi la europene, obiective pe care anul trecut le-a ratat din nişte considerente care nu au ţinut de noi. Au fost ceva probleme medicale legate de o aşa-zisă afecţiune, dar care se pare că a fost infirmată ulterior de medicii cardiologi specialişti. Cert este că a pierdut concursuri importante.

Mai ştiam că acest sportiv are ceva probleme materiale, iar la sfârşitul anului trecut, deputatul de Hunedoara, Carmen Hărău, aflând despre situaţia lui materială mai dificilă, i-a promis sprijin. Cum s-a materializat acest demers?
El este crescut doar de mama lui. Doamna deputat Hărău s-a ţinut de cuvânt şi îi mulţumesc pe acreastă cale, Bădeaţă primind o bursă specială pe parcursul anului 2014, care să-l ajute în desăvârşirea pregătirii sportive.
La naţionalele din noiembrie aţi mai avut-o şi pe Denisa Ilucă, o junioară care a prins şi trei medalii.
Trei medalii de bronz, la 50, 100 şi 200 m bras, în primul ei an ca junioară mare. A fost o revelaţie pentru mine, mai ales că era şi în primul an de liceu şi nu prea ştia ce să facă. Eu am crezut că, dacă ei vor concura acasă, emoţiile îi vor copleşi. Dar nu a fost aşa, încurajările venite din tribune făcându-i mai puternici.

Au fost rezultate foarte bune în bazinul scurt, cel de 25 de metri, dar marile concursuri, inclusiv olimpiada, se desfăşoară în bazine de 50 m. Cum s-au comportat elevii Dumneavoastră în bazinele olimpice?
Bazinele de 50 m ne dezavantajează. Concurăm foarte bine în cele scurte, pentru că asta facem zi de zi. Bazinul de 50 m este cu totul altceva. Este un alt ritm, o altă capacitate de rezistenţă la efort. Şi asta se vede atunci când concurăm din 25 de metri în cele de 50 de metri.

Din noiembrie 2013, Federaţia Română de Nataţie are un nou preşedinte, în persoana foastei mari campioane Camelia Potec. Ce părere aveţi despre acest lucru şi ce aşteptaţi să se întâmple cu înotul românesc?
Eu aştept numai lucruri bune. Camelia Potec este o persoană deosebită, cu mult respect, care vrea să facă lucruri bune. Înotul românesc are nevoie de foarte mulţi bani, să atragă sponsori, iar Camelia poate face acest lucru prin notorietatea care şi-a câştigat-o cu multă trudă. Plus că vine din sistem şi ştie cu ce se „mănâncă” înotul românesc. S-a antrenat ani buni în Franţa şi încearcă să vină cu ceea ce a învăţat şi acolo. Sper să aibă susţinerea necesară pentru a revigora înotul autohton. Este o preşedintă tânără, care pune mult suflet în ceea ce face.

Cum pregătiţi anul 2014?
În luna ianuarie am făcut o pregătire centralizată la munte, pe Semenic. Aceste pregătiri sunt foarte necesare în perioada de iarnă. Am deplasat un lot de 21 de sportivi, cei mai buni. Am făcut pregătire fizică la altitudine, ceea ce a însemnat alergări şi forţă. Pentru copii nu a fost deloc uşor, două antrenamente zilnice a câte două ore fiecare. Au strâns din dinţi şi s-au aliniat la ceea ce le-am cerut eu şi colegul meu.

Ce aşteptaţi de la acest an? Aveţi în vedere şi alţi înotători care pot ataca medalii?
Pierzându-l pe Alexandru Ancuţa, nu vom avea atâtea medalii, în special la seniori. Cei care care continuă cu mine şi cu colegul meu, Ardelean, sunt sportivi buni. Pot face lucruri frumoase pentru înotul hunedorean. Noi încercăm să-i ţinem, aproape şi să nu renunţe la înot. Mulţi vor să facă şi şcoală şi nu este deloc uşor să le faci pe amândouă. Mai ales când trebuie să faci două antrenamente zilnic.

Cum mai stăm cu aria de selecţie?
E mai greu. Copiii vin să înoate, dar din ce în ce mai puţini rămân să facă performanţă. Eu am preluat de anul trecut grupa de copii născuţi în 2006-2007. Am fost la şcoli să aduc copii pentru performanţă. Am, doar 18 copii. În alţi ani începeam cu 80 în prima fază de selecţie. Vă daţi seama care este decalajul?!

Care sunt întrecerile majore interne la care vor participa înotători de la CSŞ Hunedoara în acest an?
Vom avea în primăvară patru competiţii. Mai întâi, campionatul naţional de poliatlon din martie pentru copii de 11-13 ani de la Piteşti. Vor urma campionatul naţional de juniori II din aprilie de la Baia Mare şi întrecerile de seniori care se vor desfăşura la Bacău sau Piteşti, iar în mai naţionalele şcolare care se vor desfăşura la Reşiţa.
În vară, vor fi naţionalele de copii de la Brăila şi juniori şi seniori de la Bucureşti, în bazine descoperite, de 50 m. În toamnă, competiţiile de semifond de la Bacău şi Piteşti şi, bineînţeles, CN de seniori şi juniori în bazin scurt de la Hunedoara din luna noiembrie. Îmi doresc cât mai multe medalii, dar să vedem ce va fi.