Editorial: Iohannis, ultimul atu al liberalilor

Iohannis, Klaus Iohannis, este ultima redută pe care se sprijină PNL-ul, din ipostaza sa de partid aflat la putere. Momentul Iohannis este, păstrând proporţiile, un fel de Stalingrad al luptei pentru influenţă care se dă cu batista pe ţambal în interiorul USL. De la preluarea pârghiilor Guvernului de către Victor Ponta, printre hlizeli, glumiţe în doi peri şi periculoase gesturi de politicieni repetenţi la democraţie, hegemonia pesedistă a crescut continuu, steagul roşu cu trandafiri luând treptat faţa săgeţii liberale. Ultima manevră din trend este noua alianţă, în fapt o majoritate ocultă, PSD-PC-UNPR, denumită, mă şi mir de unde atâta sinceritate!, USD, la fel ca şi codul bursier al dolarului. Liberalii ar trebui să fie orbi ca să nu vadă că această nouă Uniune Social-Democrată este în poziţia „pe locuri, fiţi gata”, gata să înlocuiască actuala majoritate USL-istă în caz de divorţ. Practic, USD-ul dă un mesaj clar liberalilor: „Putem şi fără voi”.

Cam asta e conjunctura din care Antonescu trebuie să scape. Imaginea politicianului de naţionalitate germană a lui Iohannis şi performanţele sale de primar sunt deocamdată unicele atuuri în schema de contraatac liberală. Pornind de aici, se pot observa câteva avantaje pe care le are promovarea lui Iohannis pentru funcţia de vicepremier.

Automat, alura neamţului de la Sibiu îl recomandă pe acesta mai mult ca un contra-premier la cel en-titre. Apoi, din poziţia de coordonator al sectoarelor de securitate şi ordine publică, Iohannis ar avea acces şi la instituţii aflate acum în subordinea premierului, cum ar fi Direcţia Generală şi Protecţie Internă, adică serviciul secret al MAI, urmaşa lui „doi şi un sfert”.
Pe de altă parte, jucând cartea Iohannis, Antonescu face simultan şi un test de rezistenţă a liantului politic din USL.

Dacă lucrurile nu se aşează aşa cum au planificat liberalii, este evident că rămânerea acestora în construcţia politică USL-istă este posibilă doar de pe poziţia de valet, de subaltern fără decizie, fără influenţă, fără cuvânt.

Dacă, din contră, PSD-ul face pasul înapoi şi-l acceptă pe Iohannis aşa cum a fost trimis el de PNL, ca ministru al Internelor şi vicepremier, ar fi o mare pripeală ca liberalii să destupe şampania.

În primul rând, ca lucrarea lui Antonescu să-şi atingă scopul, Klaus Iohannis trebuie să se dovedească un Superman al administraţiei şi politicii, lucru încă nedovedit de neamţ la asemenea nivel. Pe de altă parte, toţi aşii sunt acum în mâna premierului şi social-democraţilor. Într-un fel ciudat, ne regăsim într-o situaţie mai rea decât în 2004. 

Avem un PSD hegemonic, ca atunci, numai că Ponta e pe la genunchiul lui Năstase ca politician şi peste el ca instinct antidemocratic, iar ca şi contrapondere nu vedem mai nimic: liberalii sunt anesteziaţi în marsupiul social-democraţilor, unde nu trebuie să lupte şi se mulţumesc cu ce li se dă, iar PDL-ul este sperietoarea oricărui scrutin.

Oricum am face analiza, concluzia pare a fi una singură: pentru liberali ieşirea din acest ambuteiaj politic nu cunoaşte decât un drum. Cel greu!