Colţul cultural: Atelier

Vineri, 7 februarie 2014, a avut loc la Galeria de Artă „Forma” din Deva vernisajul expoziţiei de fotografie „Atelier”. Au expus conf. univ. dr. Florin Stoiciu şi prof. Gavril Kovacs.

Iată ce spune artistul vizual Florin Stoiciu despre arta sa: „Noi suntem o mască? Masca e în noi, Masca ne învăluie, Masca se deschide, Masca se închide, Masca este pretutindeni, Masca se aşează, Masca se lipeşte, Masca se încastrează, Masca se pliază, Masca ne înconjoară, Masca apare, Masca dispare, Masca devine, Masca se pune, Masca se interpune, Masca merge, Masca zburdă, Masca aleargă, Masca fâlfâie, Masca se deschide, Masca se închide! Expoziţia “ATELIER” este o altă etapa în creaţia mea. De această dată m-am folosit de imaginea FOTOGRAFICĂ. Imaginea barocă reuşeşte pe deplin să redea atmosfera de lucru specifică atelierelor de creaţie ale Uniunii Artiştilor Plastici Profesionişti din România. Decorul static, îngheţat al lucrărilor mele se îmbină armonios cu figura măştilor mele uşor neclare, amintind de trecerea pasageră în timp a existenţei noastre” .

Cu hunedoreanul Gavril Kovacs m-am reîntâlnit cu plăcere şi i-am adresat mai multe întrebări.

Începuturile de la Cineclubul din Hunedoara au aşezat cumva o amprentă asupra carierei tale ulterioare?
Absolut! Eu am venit la cineclub cu gândul că am să fac film de animaţie. Prima mea idee era să fac un film după fabula ”Boul şi Broasca”. Dl. Szalkay m-a încurajat în acel moment. Aveam 16 ani şi tocmai dădusem de “Casa Pionierilor”. Deşi n-aveam ce să prezint, m-a trimis la un festival de film de animaţie la Bacău. Fabulos! După stagiul obligatoriu în armată, am revenit la Cineclub. Acolo am început un film de animaţie cu cartoane (ceva foarte ecologist), pe care nu l-am terminat. Între timp, am descoperit că la acest cineclub se mai fac şi filme şi fotografii. Am început să le încerc pe toate! Şi am făcut! Am luat ceva premii pentru mai toate categoriile: animaţie, film, documentar, fotografie şi diaporamă. De atunci am început să studiez fotografia cu foarte mare atenţie.
Apoi m-am specializat în film cu acţiune vie (sună ciudat, nu?) şi am lucrat şi cu Florin Busuioc (tot hunedorean). Am încercat să intru la facultate, la IATC, pentru că am crezut că animaţia acolo se învaţă. Greşit!
Am descoperit că am început să uit cum e cu desenul. Atunci am hotărât că am nevoie de o şcoală de artă plastică. Şi am intrat la Academia de Arte Plastice, secţia Grafică, din Bucureşti (am absolvit la clasa Mircia Dumitrescu, lucru cu care mă mândresc foarte mult). Şi după asta m-a captivat gravura. Dar fotografia îmi este în continuare în sânge.

Cum se poate afirma un artist pe plaiuri americane?
Nu ştiu. Am stat 11 ani în America, în Los Angeles, dar nu am încercat să intru în circuitul artistic american. M-am străduit să ţin în viaţă un ziar de limbă română, pe care l-am înfiinţat în 1997, ”Meridianul Românesc”. Trăieşte şi acum. În rest, m-am bucurat de prietenii pe care i-am făcut acolo (foarte buni!). Apoi mi s-a făcut dor de prietenii din România şi m-am întors.

Ce curente (şcoli) sunt în acest moment în domeniul artelor plastice din România ?
Wow! Este o întrebare pentru istoricii de artă. Ce este astăzi o să judecăm mâine.

La ce proiecte lucrezi acum?
Gândesc la o suită de lucrări pe tema ”Personaje Mitologice”, în două tehnici, pictură şi gravură. Nici eu nu ştiu acum mai mult, dar am pornit deja cu o suită de Fauni. În cărbune şi acuarelă.

Ce înseamnă expoziţia de fotografie de la Galeria “Forma” din Deva?
Este prima mea expoziţie personală! Şi mă bucură că se întâmplă în Hunedoara, la Deva, unde am absolvit liceul.

În ce măsură educaţia ta de artist plastic se vede în arta fotografică pe care o realizezi?
Ca să fii fotograf trebuie să ai o educaţie plastică. Obligatoriu! Fotografia este o artă care aparţine Artelor Grafice (conform DEX, dacă nu şi bunului simţ). Iar eu am absolvit Secţia de Arte Grafice a Academiei de Arte Plastice din Bucureşti şi timp de 6 ani am studiat şi fotografia (pe lângă toate celelalte tehnici specifice secţiei).

Care sunt căile prin care poate exista (trăi) astăzi în România un artist vizual?
Este greu. Putem da vina pe criza mondială, sau pe lipsa de cultură ori de interes a conaţionalilor. Fotografia se vinde greu, sau foarte ieftin. Celelalte tehnici ale graficii au ceva (puţină) căutare. Sunt prea puţine galerii de artă care sunt profesoniste.

Ce ne poţi spune despre noua generaţie de artişti pastici din România?
E prea împrăştiată! Parcă nu-şi caută un drum. Nu ştiu ce ar vrea sau nu li se arată o deschidere. Mi se pare că încă îşi caută o ieşire la suprafaţă.

Te simţi dator faţă de comunitatea din care ai plecat?
Dator, nu! Legat, da! Dacă faci parte dintr-o familie, nu eşti dator. Simţi că acolo te vor înţelege ai tăi. Că ştii să vorbeşti aceeaşi limbă.

În final, transmite un mesaj către cei care doresc să îmbrăţişeze meseria de artist vizual.
Nu intraţi aici! E prea captivant şi s-ar putea să vă pierdeţi nervii! Şi timpul… Şi banii! Dar o să vă placă la nebunie!