Duminică, 16 februarie 2014, a avut loc la Casa Maghiară din Hunedoara vernisajul de fotografie cu tema “Biserici fortificate din Transilvania”, autor domnul Kun Arpad.
Biserica fortificată din Bazna
Subiectul mi-a stârnit curiozitatea, mai ales că, prin activitatea muzicală pe care o prestez, am avut bucuria să trăiesc momente speciale în câteva dintre aceste edificii minunate.
Domnul Kun Arpad, preot de meserie, pensionar în acest moment, dă dovadă că harul cu care a fost înzestrat de Dumnezeu îl stăpâneşte în continuare şi contribuie la promovarea lăcaşurilor de cult din Transilvania prin această expoziţie.
Edificiile cele mai importante din comunităţile de saşi şi secui stabiliţi aici ca grăniceri, apărute pe meleagurile noastre începând din secolele XIII până prin sec. XVI, bisericile fortificate au avut întâi rol pentru liniştirea sufletului şi împlinirea spirituală, ca apoi, în timpul cotropirii tătare şi turceşti, prin ridicarea zidurilor de apărare, să fie stavilă în calea vitregiilor. Construite după meşteşugul timpului, toate bisericile sunt fie bazilici romane, fie cu navă unică, multe dintre ele purtând caracteristica stilului gotic, părţile interioare servind slujbei religioase, iar partea exterioară fiind construită pentru pază, apărare, dar şi pentru depozitarea alimentelor comunităţii, în situaţia când aceasta era asediată. Spiritul cinstit al locuitorilor răzbate prin timp şi se povesteşte că niciun semen nu se atingea de slănina sau vinul celuilalt, chiar dacă toate erau depozitate la un loc, în celebrul de acum turn
al slăninilor. În acest moment, se estimează că mai sunt în Transilvania în jur de 150 de asemenea sălaşuri de cult şi de apărare. Sunt trei categorii de construcţii şi anume: biserica cu incintă fortificată, ca la Prejmer sau Sânzieni, biserica fortificată, ca la Saschiz, Şeica Mare, Seliştat şi fortăreaţa biserică, cum sunt cele de la Valea Viilor sau Dârjiu. Dintre toate doar şapte sunt incluse pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial: Biertan, Câlnic, Dârjiu, Prejmer, Saschiz, Valea Viilor şi Viscri, ultima fiind şi în atenţia specială a prinţului Charles. Ar mai fi de remarcat frescele narative gotice, foarte valoroase, datând de la jumătatea secolului al XIV-lea, cu specificaţia că cele mai vechi fresce din România se găsesc în bisericile din Ghelinţa şi de la Mălâncrav.
Am avut bucuria să concertez cu Hunyadi Cantores şi cu Cimpoierii din Transilvania la Bisericile fortificate de la Biertan, Cincu, Moardăş şi Hosman, în cadrul diferitelor proiecte culturale ce au contribuit la promovarea locurilor respective.
La toate evenimentele culturale au participat şi familii de saşi care s-au repatriat în perioada comunistă, dar care au venit acum să revadă locurile în care au clădit case, s-au căsătorit, au făcut copii şi au încercat să se bucure de viaţa de zi cu zi. În multe dintre aceste case locuiesc acum ţigani şi pot să spun că am avut parte de câteva momente inedite în care, la spectacolele noastre susţinute în curtea bisericilor fortificate, publicul era împărţit în două, cu familiile de saşi într-o parte şi cele de ţigani în cealaltă. Revenind la expoziţia oferită de domnul Kun Arpad, am aflat că domnia sa a cules şi informaţii referitoare la anii în care s-au construit edificiile, clopotele etc., dar şi alte elemente interesante din istoria locului. Din judeţul Hunedoara a prezentat biserici fortificate din Suseni, Orăştie, Sântămăria Orlea. Farmecul clădirilor şi al locaţiilor respective ne îndeamnă să vizităm acele locuri şi să încercăm să înţelegem cum trăiau acei oameni. Este, din punct de vedere turistic, o ofertă demnă de luat în seamă, atât pentru amatorii din România, dar şi pentru cei de peste graniţă. Iubitorii perioadei medievale vor fi răsplătiţi din belşug vizitând câteva judeţe cu aşezăminte ca cele prezentate mai sus şi mă refer aici la judeţele Sibiu, Braşov, Mureş şi Covasna.
Drum bun!
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.