La ora la care scriu aceste rânduri nu cunosc rezultatul amicalului de “lux” pe care naţionala României, condusă de acelaşi Victor Piţurcă (sper să fie ultimul lui joc pe banca tehnică), l-a susţinut împotriva titratei Argentina. Reprezentativa din ţara tangoului a venit la Bucureşti cu toate vedetele ei, avându-l în frunte pe inegalabilul Lionel Messi, de trei ori laureat al trofeului care desemnează cel mai bun jucător al lumii – “Balonul de aur”. Nu cred că pot fi înşelate calculele hârtiei şi nu cred că s-a produs vreo minune în acest sens în meciul de pe “Naţional Arena”. Asta văzând componenţa celor două loturi, în care doar valoarea de piaţă a lui Messi este de 120 de milioane de euro, în timp ce întreg lotul României valorează doar 56 de milioane. Aşa că…
Mi-a revenit în minte confruntarea cu “pumele” de la turneul final al CM din 1994, care s-a desfăşurat în SUA, acolo unde ai noştri au avut o comportare de excepţie, învingând cu 3-2, la Pasadena, în faţa a 90.000 de spectatori. Goluri marcate de I. Dumitrescu (două) şi Hagi, respectiv Balbo şi Batistuta. Ca să vedem şi mai clar direcţia în care s-a îndreptat fotbalul românesc în ultimii 20 de ani, o să vă redau componenţa echipei aliniate de Puiu Iordănescu şi cluburile de unde proveneau la acel moment.
Prunea (Dinamo Bucureşti) – D. Petrescu (Genoa), Prodan (Steaua), Belodedici (Valencia), Mihali (Dinamo), Selymeşi (Cercle Bruge) – Hagi (Brescia), Lupescu (Bayer Leverkusen), Ghe. Popescu (PSV Eindhoven), D. Munteanu (Cercle Bruge) – I. Dumitrescu (Steaua).
Să-l mai adăugăm aici pe Florin Răducioiu care evolua pe atunci la marele Milan.
De partea cealaltă, Argentina a aliniat tot ce avea mai bun la acea oră, cu Sensini, Caceras, Ruggeri, Ortega, Simeone, Balbo. A fost o partidă încântătoare în acea zi de 3 iulie 1994 pentru milioanele de fani români, în care ai noştri au condus cu 1-0, s-au văzut egalaţi, Ilie Dumitrescu a reuşit dubla, Hagi a dus scorul la 3-1, iar golul argentinian de 3-2 nu a fost suficient ca să ne doboare şi să ne anuleze bucuria unei reuşite incredibile. Chiar dacă porneam şi atunci cu şansa a doua, am demonstrat că aveam în teren fotbalişti adevăraţi, talente excepţionale, care evoluau la cele mai puternice cluburi din ţară, Steaua şi Dinamo, dar şi la cluburi importante, din ţări cu fotbal foarte puternic, Italia, Germania, Spania, Belgia. Şi unde nu frecau banca de rezerve, ci erau titulari de drept la echipele lor de club, atrăgându-şi elogii de la presa din acea vreme.
După 20 de ani
Iată-ne unde am ajuns după 20 de ani, cât de mult a scăzut valoarea jucătorilor noştri! Victor Piţurcă a anunţat lotul convocat: Tătăruşanu (Steaua), Pantilimon (Manchester City), Buzbuchi (Viitorul Constanţa), Măţel (Astra), L. Rus (Dinamo), Luchin (Botev Plovdiv), Papp (Astra), Gardoş (Steaua), S.Filip (Dinamo), Raţ (Rayo Vallecano), Torje (Espanyol), Chipciu (Steaua), Pintilii (Steaua), Tănase (Steaua), Bourceanu (Trabzonspor), Lazăr (PAOK), Maxim (Stuttgart), B. Stancu (Genclerbirligi), Grozavu (Terek), Marica (Getafe), Rusescu (Braga). Oare ce comparaţie poţi să faci între 1994 şi 2014? Nu există un lider de echipă de valoarea fabulosului Hagi, care era în stare să facă diferenţa de unul singur. Sunt o serie de fotbalişti care evoluează în străinătate, dar mulţi dintre ei sunt titulari mai mult “episodic”. Fotbalul românesc nu mai produce valori în ultimii ani, iar vina îi aparţine în mare parte lui Mircea Sandu, pe care nu prea l-a interesat viitorul fotbalului, ci doar viitorul lui financiar, unul foarte prosper. Şi când te gândeşti cu ce jucători a venit Argentina la Bucureşti. Zabaleta, Campagnaro, Mascherano, Maxi Rodriguez, Messi, Palacio, Higuain, Aguerro sau Lavezzi. Şi atunci ce poţi să mai spui? Noi, cu necazurile noastre, ei, cu fotbaliştii lor.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.