Ultimele rămăşiţe din fosta industrie grea luptă pentru supravieţuire

Puţină siderurgie şi un sector minier netehnologizat, care este furnizorul captiv al unor termocentrale care pe o piaţă liberă de energie nu ar rezista mai mult de 30 de minute. Asta ar fi schema simplificată a ceea ce a mai rămas din industria grea hunedoreană.

Şi încă e mult, dacă luăm în considerare nevoile investiţionale care ar repune pe picioare entităţile industriale. Sute de milioane de euro ca să ne încadrăm în normele de mediu şi să ardem combustibilul eficient (la Mintia), zeci de milioane de euro ca să scoatem cărbune la calităţi şi costuri rezonabile.

Preţul utilităţilor “stinge” siderurgia

Liberalizarea treptată a pieţei utilităţilor, gaz şi curent electric, urcă progresiv preţul acestora. Efectul, spune Petru Vaidoş, liderul sindicatului “Siderurgistul” de la Hunedoara este devastator pentru producătorul de oţel, ArcelorMittal. “O problemă deosebită este cea a preţului gazelor naturale. Printr-o lege dată de Guvernul României în 2012, preţul se liberalizează, adică creşte la consumator, iar în primul trimestru al anului trecut creşterea a fost de peste 20 la sută, urmând ca în continuare creşterea preţului să fie în medie de 12 la sută pe trimestru, astfel încât la 1 aprilie 2014 preţul să crească cu 160 la sută raportat la ianuarie 2013. Din declaraţiile patronatelor, rezultă că aceste preţuri sunt de nesuportat, în condiţiile în care noi vindem produsele pe o piaţă globalizată, unde preţurile nu sunt stabilite de producător”, spune Vaidoş. Mesajul e clar pentru autorităţi: nu lăsaţi să se scumpească gazul şi energia, deoarece costul de producţie ridicat din această cauză ne scoate de pe piaţă.

“CEH nu intră în insolvenţă”

Nu ne-ar fi trecut prin cap că e caz de insolvenţă. Dar declaraţia făcută de directorul general Daniel Andronache cu ocazia unei conferinţe de presă la Deva chiar asta face: ne face să ne gândim că la CEH insolvenţa bate la uşă. Bate de două ori. O dată pentru că Termocentrala Mintia are cu fiecare zi care trece şansele diminuate de a face investiţia în desulfurare ca să scape de infringementul Uniunii Europene. Şi mai bate o dată insolvenţa, din cauza exploatării unor instalaţii învechite, care fac din MWh produs la Mintia cel mai neatractiv eşantion de energie din România ca preţ.

Concret, în afară de tatonări, poveşti cu chinezi, lamentări şi strigăte de disperare, mica industrie grea din judeţul Hunedoara converge spre un punct terminus a cărui evitare, pe termen scurt, ţine doar de o minune.