Maria David, micuţa Agatha Christie a Hunedoarei

Are doar 16 ani şi este elevă a Colegiului Naţional „Iancu de Hunedoara”, vrea să devină regizor, iar de curând a început să-şi publice creaţiile: poezie, dar mai ales proză, domeniu în care excelează. Primele ei „bucăţi” literare publicate: o nuvelă şi un roman poliţist. Iar dacă nuvela apare, fragmentar, în publicaţia „Înserare lirică”, a cenaclului literar din care face parte, Maria David a postat aproape o jumătate din roman direct în variantă electronică pe un portal online, unde poate fi citit fără restricţii.

La doar 16 ani, Maria David a publicat deja o nuvelă şi o jumătate de roman poliţist.

A coborât la liceu, „la oraş”, din Govăjdia, chiar înainte de a merge în clasa a IX-a. Spune că nu a început să scrie cu gândul de a publica o carte, ci – pentru că e pasionată de film şi de regie – a pornit de la ideea de a scrie un scenariu. „M-am gândit cum aş vrea să fac filmul, cum l-aş regiza, ce personaje aş adăuga, ce fel de acţiune ar fi… Până la urmă a ieşit ceva mult mai complex…”, povesteşte tânăra. Cu toate că iubeşte să citească dar şi să scrie, Maria spune că hobby-ul ei numărul unu este desenul. O vreme, a studiat desenul la Clubul Copiilor, însă „joaca” ei pe hârtie a rămas, deocamdată, la stadiul de hobby. A început să scrie cu vreo doi ani în urmă, iar prima ei creaţie a fost nuvela „Lângă duşmanii nevăzuţi”. În vara anului trecut, pe la sfârşitul lunii iunie, a continuat cu un roman poliţist: „Din nou vineri”.

„Am avut doar câteva idei şi, pentru o perioadă, l-am abandonat. Între timp, lucram şi la cealaltă poveste, aşa că nu am avut timp să mă ocup serios de el”. Spune că mereu a avut o preferinţă pentru thrillere, romane poliţiste, romane psihologice, aşa că a încercat să ilustreze în lucrările ei caracteristici care ţin de aceste genuri. „Sunt începătoare”, recunoaşte, firesc, adolescenta. Cât despre lucrările ei, spune că acestea sunt originale, scrise din suflet, încărcate cu mister, suspans, acţiune, dramă şi, unde e cazul, cu iubire. I-a venit în minte şi a pus totul pe hârtie, nu a avut ceva planificat. Ce i-a ieşit… a plăcut primilor săi cititori şi „critici”, aşa că tânăra a căpătat încredere şi vrea să continue.

Numărul 17, cu noroc!

17 decembrie 2012 a fost data la care a început să scrie prima nuvelă şi spune că, de atunci, are certitudinea că 17 este un număr fast pentru ea. „Nuvela cuprinde şi ideea de adolescenţă, dar tema a fost axată pe felul în care funcţionează societatea, în sensul că există oameni înclinaţi spre materialism, care nu ştiu să aprecieze lucrurile adevărate, adică… OAMENII, familia şi aşa mai departe. Este povestea unor persoane care au încercat să obţină ceea ce doreau prin manevre ilegale, chiar şi prin răpiri! Asta e ideea principală, desigur, cu momente de acţiune, dar şi cu momente mai emoţionante, care surprind viaţa de adolescent şi… prima iubire”, explică hunedoreanca. Primele două părţi au apărut, deja, în revista „Înserare lirică”, iar următoarele îşi aşteaptă rândul la tipografie, ulterior acestea urmând să fie diponibile şi în variantă electronică. Desigur, tot pe Wattpad.

Autoportret de regizor

Dacă o întrebi care-ar fi cuvintele care crede ea că o definesc, Maria cea chibzuită, nepoată de nemţi şi austrieci, stă puţin pe gânduri ca să le aleagă cu grijă, aşa cum face întotdeauna, când vine vorba să-şi dea cu părerea asupra vreunui subiect. Sociabilă, veselă şi emotivă. Aşa se vede pe sine. „Am un caracter multicolor, sunt o persoană activă, iar prin “activă” mă refer la faptul că nu-mi place să lenevesc, sunt o fire deschisă, sociabilă, comunicativă, veselă, iubitoare de oameni şi viaţă… Pun suflet în orice fac, indiferent de acel lucru. Consider că scopurile sunt pasiuni, în cazul meu acestea fiind desenul şi scrisul. De ce? Simplu: «mâzgălesc» de când mă ştiu şi fac asta din pură plăcere. Desenul şi scrisul înseamnă inventivitate, posibilitatea de a creea orice a existat, există sau ar putea exista. Orice personaj inventez, figură complexă, prezenţă impunătoare, om puternic sau slab, toate trăsăturile sale îmi apar în minte ca o imagine pe care, bineînţeles, o şi desenez… De ce scriu?… M-am întrebat de multe ori şi eu asta… Sinceră să fiu, nici acum nu ştiu… Scriu pentru că îmi place să văd lumea cu alţi ochi, să privesc dincolo de realitate, să inventez lucruri diferite, să mă afirm în felul meu. Îmi place să mă simt inventivă, să simt că pot face ceva mai mult decât doar să îmi târăsc paşii pe cărarea vieţii. Îmi place să scriu pentru că mă redescopăr pe mine, pentru că pot face ceva frumos, pentru că pot să îmi deschid mintea şi inima şi pot să pun pe hârtie tot ceea ce cred că are sens, culoare şi importanţă”. Acesta este autoportretul pe care şi-l face Maria pe Wattpad, portalul care adună scriitori din toată lumea.

Grădina de sus

Fata delicată şi sensibilă, cu creionul în mână, zice că aparenţele înşeală şi adaugă că nu e prea romantică şi nici n-ar fi în stare să scrie cine ştie ce sentimentalisme. A bătut mingea cot la cot cu băieţii din satul ei, Govăjdia, şi spune că întotdeauna i-au plăcut sportul şi mişcarea în aer liber, iar natura şi mai ales „grădina de sus” (grădina din curtea părinţilor săi) au fost primele ei surse de inspiraţie. „Proza de tip thriller, de acţiune sau drama sunt preferatele mele. Poezie am început să scriu în clasa a şaptea. Dar nu am vrut neapărat să scriu versuri, ci mai degrabă cântece. Aveam în minte anumite rime şi o linie melodică, aşa că înşiram pe hârtie câteva fragmenţele, deşi nu mă prea pricep la muzică…”, se amuză Maria. Dacă nu va reuşi cu Regia, aşa cum şi-a propus, adolescenta are pregătit un plan B: profesoară de istorie. I-a plăcut dintotdeauna materia asta şi îi admiră foarte tare pe Alexandru Macedon, Napoleon Bonaparte şi Cleopatra. La fel cum îi admiră pe dascălii care reuşesc să-şi facă materia iubită de elevi.

Trei nuvele într-o singură carte

Acum, că şi-a făcut debutul literar, iar hunedorenii i-au apreciat scrierile, aşa cum Maria nu s-a aşteptat în momentul în care a început să scrie, hunedoreanca are de gând să mai pună pe hârtie o nuvelă („Simţuri”), iar apoi să-şi reunească toate cele trei creaţii literare într-un singur volum. Are suţinerea fratelui să mai mic, Iohan, care este unul dintre primii săi cititori, dar şi sprijinul părinţilor, care de-abia aşteaptă să afle ce „magii” incitante a mai făcut în caietul ei fermecat, mica scriitoare din familia David. Şi, cum Maria nu duce lipsă de idei şi învaţă foarte repede tainele scriiturii, este foarte posibil ca, până la viitorul 17 decembrie, primul ei volum să poată fi găsit în librării.