Colţul cultural: Adnotări III – Pictură (2)

Proiectul “Adnotări”, finalizat în 2011 printr-un impresionant volum, pune laolaltă un grup de tineri discipoli în jurul maestrului lor, Constantin Flondor. De fapt, este un proiect deschis, reluat periodic în diverse forme – expoziţii, dialoguri, întâlniri profesionale şi camaradereşti între pictorul Flondor şi Dan Gherman, Robert Köteles, Liliana Mercioiu Popa, Sorin Neamţu, Părintele Pantelimon, Andrei Rosetti, Sorin Scurtulescu.

Dialogurile dintre ei pe teme majore ale creaţiei, începute în anii studenţiei şi continuate şi în prezent, mărturisesc despre o anume disponibilitate spirituală şi intelectuală, ca şi despre o anume solidaritate de generaţie. Continuăm discuţia cu pictorul devean, domnul profesor Andrei Rosetti, membru fondator al grupului Noima, pentru a afla câte ceva din tainele unui proiect deosebit.

Ce înseamnă proiectul “Adnotări”?

Adnotările sunt rodul conlucrării pictorului-pedagog Constantin Flondor cu cei ce mai târziu au format gruparea Noima şi cu alţi câţiva foşti studenţi cu trasee ulterioare interesante. Această conlucrare s-a realizat, pe de-o parte, prin natura atelierului de pictură al facultăţii de profil din Timişoara. Pe de altă parte şi peste ani, proiectul cărţii-album de curând tipărite a presupus o regrupare, un efort comun de documentare, de rememorare, de redactare şi punere în pagină a unor amintiri comune, a unor parcursuri, dar şi a unor date ale prezentului. Prima parte a lucrării graviteză în jurul unor facsimile. Pagini din caietele pedagogice ale lui C. Flondor. Acestea sunt însoţite de texte pedagogice, adnotări (gânduri şi amintiri de atelier) ale unora din foştii studenţi şi lucrări realizate în perioada studiului. Toate acestea pun în lumină patru teme importante în pedagogia lui Flondor: Pictura în straturi, Între reprezentare şi simbol, Numărul şi geometria şi Perspectiva Renaşterii… convenţie şi adevăr. Rememorarea acestor teme este urmată de oglindirea conţinutului lor (imagini şi mărturii) în preocupările de atelier ale lui C. Flondor. Urmează apoi o inventariere a contibuitorilor la proiect prin prisma propriilor ateliere şi a parcursului grupării Noima. Acest inventar e punctat de rânduri semnate de Ileana Pintilie, Costion Nicolescu, Marius Lazurca şi Marie-Jeanne Jutea Bădescu. Deşi pleacă de la datele unei documentări pedagogice, proiectul sfârşeşte mai curând într-o sărbătoare a întâlnirii întru meşteşugul picturii şi poetica sa. Pictura, cu vocabularul ei patinat, devine substanţa sărbătorii, liantul prieteniei. Aşadar, Adnotări – lecţii de pictură este un volum publicat la Editura Institutului Cultural Român în 2012. Autorii sunt: Constantin Flondor, gruparea Noima (Sorin Scurtulescu, Dan Gherman, Ciprian Bodea, Andrei Rosetti) şi invitaţii lor (Liliana Mercioiu Popa, părintele Pantelimon de la Oaşa, Róbert Köteles şi Sorin Neamţu).

Putem vizualiza o anume personalizare, direcţie, a celor care au expus în cadrul expoziţiei “Adnotări III – Pictură”?

Cu siguranţă, vă invit să o faceţi. Nu veţi avea, cred, dificultăţi în a identifica parcursul unuia sau altuia. Poate doar în cazul meu. Mie pare să îmi priască expunerea împreună. Sunt mai puţin vizibile înegalităţile autorului.

Cum a fost primită expoziţia Adnotări III – Pictură”?

În principiu, bine, dar răspunsul la întrebarea dumneavoastră poate fi aflat abia dupa 25 mai. Atât la vernisaj, cât şi înainte sau după eveniment, au fost nişte momente speciale. Am reîntâlnit pictori pe care îi urmărim cu drag în tot ce fac (Ion Grigorescu, Horea Paştina, Silvia Radu, M. Sârbulescu, Viorel Mărgineanu sau Bogdan Vlăduţă). Au fost şi nişte vizite frumoase la domnul Dan Hăulică, la Paul Gherasim şi Silvia Radu. Am avut şi o lungă dezbatere cu Cristian Diţoiu. A fost interesantă şi comunicarea cu studenţii şi profesorii de la ASE, chiar dacă la vernisaj nu s-a făcut simţită prezenţa lor atât de tare. Probabil studenţii ar trebui mai activ implicaţi în organizarea acestor evenimente. În orice caz, i-am surprins de câteva ori fotografiindu-se în faţa unei lucrări sau alteia. Întrebându-se ce se întâmplă sau constatând doar schimbarea de decor.