Hunedorenii nu cunosc limbajul florilor

Este primăvară şi florile inundă grădinile, livezile, balcoanele şi pieţele. S-a schimbat până şi aerul oraşelor, în care adie acum nuanţele plăcute ale florilor de cireş sau prun, iar ramurile încărcate ale „ploii de aur” sau ale gutuilor japonezi transformă arbuştii în arcuri colorate ale triumfului vieţii. În pieţe şi florării, răsadurile de flori se cumpără ca pâinea caldă şi totuşi aproape niciun cumpărător nu are ştiinţă despre delicatul limbaj al florilor.

Trandafirii se numără printre puţinele flori a căror semnificaţie (dragoste adevărată) mai este cunoscută pe la noi

Dacă te aventurezi să pui întrebări hunedorenilor despre semnificaţia şi limbajul florilor, rişti să nu te alegi cu răspunsuri prea alese. Majoritatea ştiu că trandafirii semnifică „dragoste” şi cam atât. Valeria Neag tocmai cumpără de la un producător din piaţa Devei o vatră de irişi, ridică din umeri şi spune: „Ştiu că există un limbaj al florilor, dar nu ştiu de unde să cumpăr un ghid de conversaţie. Bănuiesc că trandafirul semnifică iubire, dar nu am idee de simbolul irisului. Ştiu doar că îmi plac foarte mult şi cei galbeni, de apă, şi cei indigo”. Tanti Rozi este unguroaică şi toate vânzătoarele cred că ea ştie cele mai multe lucruri despre flori: „Am citit ceva într-un almanah vechi, din secolul trecut, de dinaintea venirii comuniştilor. Am reţinut că narcisa este semn al belşugului, brânduşa este bucurie, liliacul e timiditate, iar trandafirii transmit dragoste adevărată. De restul, am cam uitat”, recunoaşte bătrâna florăreasă. De la „afaceristele” din domeniu, nu afli mare lucru, decât că majoritatea clienţilor văd mai clar preţul şi nu semnificaţia florii. Acelaşi lucru îl spun şi florăresele cu magazine în buricul târgului: „Eu una sunt interesată de tot ce ţine de flori, am citit tot ce mi-a căzut în mână, dar adevărul este că nu prea există informaţii în limba română. Nici clienţii nu prea cer flori care să exprime ceva, în afară de îndrăgostiţi care cer, bineînţeles, trandafiri. Lumea întreabă de preţ, cere calitate”, spune Mihaela Cutinici, managerul Florăriei Symbol. În schimb, florăriile mari din ţară, dar şi cele cu vânzări on-line, precum www.florarieonline-altfel.ro, au secţiuni dedicate limbajului florilor.

Lingua Flora

Wikipedia are pagini întregi – în limba engleză – dedicate limbajului florilor, numit floriografie, comunicarea cu ajutorul unei flori sau a aranjamentelor florale cunoscută şi întrebuinţată din antichitate, în culturile tradiţionale din Europa, Asia şi Orientul Mijlociu. De mii de ani, florile au înţelesuri secrete, inspirate din mitologie, folclor, religie şi evenimente istorice. Informaţiile apar până şi în Biblie, mai ales în “Cântarea Cântărilor”, limbajul este utilizat în Grecia antică de unde este răspândit în timpul cruciadelor, dar în cultura vestică, semnificaţiile florilor apar în opera lui William Shakespeare, mai ales în Hamlet, prin cuvintele Ofeliei: “Uite flori de rozmarin ca să-ţi aduci aminte; te rog, iubitule, să nu mă uiţi. Şi iată şi panseluţe, florile gândului ca să te gândeşti. Uite şi sulfină pentru tine şi căldăruşe, uite şi floarea raiului pentru tine… Uite şi o margaretă. Aş fi dorit să-ţi dau şi câteva viorele, dar toate s-au veştejit când a murit tata”. În secolul al XVlll-lea, în Orient, exista un adevărat cod al florilor, prin care se transmiteau informaţii şi mesaje. Lady Mary Wortley Montague, soţia ambasadorului britanic la Constantinopol, reuşeşte să pătrundă în haremul sultanului şi dezvăluie lumii limbajul turcesc secret al florilor. În 1718, ea publică „Scrisori din Orient”, volum cu informaţii preţioase despre comunicarea cu ajutorul petalelor de flori din haremurile orientale. Aubry de La Mottraye (1674–1743) introduce limbajul florilor la curtea suedeză în 1727. Domnul Du Vignau, secretarul legaţiei franceze de la Constantinopol scrie o carte intitulată „Le secretaire turc”, în care descrie obiceiul turcilor din acea vreme, care, chiar dacă nu ştiau să scrie şi să citească, foloseau comunicarea cu ajutorul florilor, dar şi a ierburilor, pomilor şi a fructelor. Lingua Flora devine un limbaj complex.

“Spune-o prin flori”

Limbajul secret se numea în Orient „Selam“ şi, potrivit acestuia, fiecare floare are o semnificaţie a ei, dar contează şi modul în care sunt aranjate, purtate sau oferite. De exemplu, dacă floarea era ţinută cu bobocul în jos, semnificaţia este inversă decât în cazul în care este oferită cu capul în sus. Astfel, dacă un boboc de trandafir cu spini este oferit cu floarea în sus, gestul semnifică: “mi-e teamă, dar sper”. Acelaşi fir, oferit invers înseamnă: “mi-e teamă şi nu sper nimic”. Trandafirul fără spini, oferit cu floarea în sus, transmitea: “speră totul”, iar îndepărtarea frunzelor însemna: “teme-te de toate”. Lady Mary Wortley scrie că, la otomani, oferirea unei pere transmitea mesajul “nu-ţi pierde speranţa”. Folosind acest limbaj, un turc care trăia o iubire interzisă transmitea iubitei prin oferirea unui coş cu pere ornat cu flori de trandafir mesajul: “te iubesc, nu îţi pierde speranţa”. Cărţile de călătorie declanşează, începând cu epoca victoriană, o adevărată modă a limbajului florilor şi în Occident. Astfel, în anii 1830, tendinţa apare pentru prima dată în reclama unui comerciant prin expresia: “Say it with flowers” (spune-o prin flori – n.r.), expresie care devine foarte populară. Însă buchetele mai au o semnificaţie: buchetele nosegay sunt folosite din Evul Mediu, când erau utilizate pentru a acoperi mirosurile neplăcute cauzate de igiena precară. Istoricii cred că de aici provine obiceiul buchetului miresei, realizat în mod tradiţional din flori de crini, preferaţi pentru mirosul lor puternic. În România, apar articole şi informaţii îndeosebi în vechile almanahuri, extreme de populare în trecut. Recent, editura Rao publică volumul “Limbajul Romantic al florilor” de Gill Davies şi Gill Saunders. Cartea se inspiră din volumul “The Book of Memory”, o celebră colecţie de acuarele din secolul 19, realizate de Fanny Robinson: “În epoca în care Fanny îşi realiza cartea, schiţele şi picturile se încadrau în tiparele educaţiei de care beneficiau tinerele aparţinând clasei mijlocii, iar botanica era considerată “un mod de amuzament pentru doamne”. […]

Picturile lui Fanny încapsulează tot romantismul unei ere demult pierdute, perioadă în care florile constituiau un mijloc important de comunicare într-o poveste de iubire sau într-o prietenie”, scriu autorii volumului, pe care îl consideră o “exuberanţă a naturii – regăsită atât în flori, cât şi în sufletele noastre”. Astfel, panseluţa şi floarea de nu-mă-uita sunt unele dintre cele mai familiare simboluri: numele panseluţei vine din francesul “pensees” (gânduri – n.r.), iar, potrivit limbajului florilor, panseluţa transmite: “mă gândesc la tine, veselie, linişte sufletească”, în timp ce firul de nu-mă-uita semnifică: “fidelitate şi iubire adevărată, de durată”. Trandafirul exprimă “dragoste adevărată, pură şi minunată”, irisul vesteşte: “prietenia ta înseamnă mult pentru mine, credinţă şi speranţă”, macii semnifică somnul de veci, imaginaţie şi uitare, în timp ce crizantema transmite: “abundenţă şi bogăţie, veselie, prieten bun”, iar garoafa roşie înseamnă “vai, biata mea inimă” şi durere sufletească. În carte, la capitolul “flori naţionale”, în dreptul României este trecut măceşul.