Deva, la 565 de ani

Deva este în sărbătoare – în ziua de 2 mai, oraşul împlineşte 565 de ani de la prima sa atestare documentară. Istoricii au stabilit că prima oară numele oraşului Deva apare într-un document adresat lui Ioan (Iancu) de Hunedoara, de la începutul lunii mai 1449. Pentru a marca aniversarea, autorităţile locale cheamă devenii la sărbătoare, o sărbătoare care se întinde pe durata a patru zile, între 1 şi 4 mai. “Zilele Devei” propun manifestări diverse, dar şi zeci de concerte pentru toate gusturile şi vârstele.

Deva, la începutul secolului XX, pe vremea în care începea să se dezvolte cu adevărat1

“Data atestării oraşului Deva, nu trebuie confundată cu cea a Cetăţii Deva, care apare în documente încă din 1269. În mod firesc, este normal ca la poalele Cetăţii să existe un oraş unde să locuiască familiile ostaşilor şi ale slujbaşilor din fortificaţie, dar localitatea apare în acte câteva veacuri mai târziu. Ziua de 2 mai 1449 se referă şi la instituţiile administraţiei locale, de exemplu la judele cetăţii, care era strămoşul primarului de astăzi, şi la juraţii oraşului, un soi de consilieri locali. Ştim dintr-un document că în 4 iunie 1561 judele Mihail Barca îi cere regelui Ioan Sigismund să respecte privilegiile acordate de Iancu de Hunedoara, ca guvernator al Ungariei, confirmate de Matia şi apoi de Ioan Zapolya. Este vorba de documente mai vechi, prin care locuitorii Devei erau scutiţi de anumite dări şi anume de dări din vin, grâne şi argint, semn că undeva în apropiere era o mină de argint. Această scutire de jumătate din impozit se va menţine peste ani în tot Evul Mediu şi va contribui la bunăstarea economică a oraşului”, a explicat prof. dr. Vasile Ionaş, chemat să ţină actualilor consilieri deveni o scurtă lecţie de istorie. Datele oferite de fostul director al filialei judeţene a Arhivelor Naţionale sunt extrem de interesante atât timp cât sunt puţine asemenea informaţii la îndemâna locuitorilor municipiului. Vasile Ionaş spune că “Deva este un oraş crescut la umbra cetăţii, asemenea altor două în judeţ: Hunedoara şi Haţeg, localităţi care se dezvoltă în jurul fortificaţiilor”. În acea vreme, localităţile precum Deva erau numite “oppidum”, adică târguri, aşezate ca importanţă undeva între multitudinea de sate şi cele şapte mari oraşe ale Transilvaniei.

Deva vs. Hunedoara

“Aceste târguri au evoluat diferit de-a lungul anilor, unele spre oraşe altele, precum Geoagiu, Rapolt sau Baia de Criş, rămânând aşezări rurale”, explică istoricul Ionaş. Dar ce a făcut diferenţa? Istoria Devei este legată ca evoluţie de existenţa administraţiei locale. Se ştie că până la jumătatea secolului al XVIII-lea, vechile comitate, actualele judeţe, nu aveau oraş de reşedinţă, iar adunările se ţineau în zonă de multe ori în localitatea Bârcea. “Puţini ştiu că dezvoltarea Devei ca oraş reşedinţă de judeţ i se datorează cumva împărătesei Maria Tereza, care, la 11 octombrie 1763, emite un decret prin care cere ca orice comitat să aibă un sediu stabil şi cu acelaşi prilej se înfiinţează o instituţie care este strămoşul prefecturii, a Consiliului Judeţean şi a Tribunalului, o instituţie unde se rezolvau toate problemele judeţului”, povesteşte istoricul. Numai că stabilirea unei reşedinte de judeţ nu a fost deloc simplă nici în acea vreme: “Se punea problema “unde să fie acest sediu permanent?” şi aşa începe o adevărată dispută între Deva şi Hunedoara, dispută care durează vreme de 18 ani! Au fost aruncate în balanţă tot felul de argumente: în primul rând, s-a vorbit de aşezarea privilegiată a Devei de-a lungul drumului regal dintre Viena şi Sibiu, apoi de prezenţa Cetăţii care era cea mai importantă fortificaţie a vremii din această parte a Transilvaniei. Poate nu vă vine să credeţi, dar s-a vorbit chiar şi de “ieftinătatea” pieţei din Deva faţă de cea din Hunedoara. Au fost şi altfel de argumente care acum pot stârni zâmbete – de exemplu, se spunea că Deva are un orologiu după care să se orienteze lumea, iar Hunedoara, nu. În plus, au contat şi elemente, să zicem, de “protecţia mediului”: că, la Hunedoara, este fum şi gălăgie mare, iar Deva este un oraş liniştit şi are mai multe case pentru cazarea funcţionarilor”, dezvăluie Vasile Ionaş, începutul “competiţiei” între cele două municipii din judeţ.

Încet, dar sigur

Stabilirea sediului reşedinţei de comitat la Deva este începutul dezvoltării ca oraş al Devei, o dezvoltare lipsită însă de evoluţii spectaculoase, din moment ce urbanizarea Devei cunoaşte schimbări profunde doar după Revoluţia din 1848. “De-abia la sfârşitul secolului XlX, Deva începe să prindă contururile pe care le are şi azi”, dezvăluie istoricul. De exemplu, actuala clădire a Prefecturii se construieşte în 1890, apoi se ridică cea a Tribunalului, în 1907, se construieşte Penitenciarul, care devine puşcăria judeţului, apoi accentul se mută pe actuala Piaţă a Unirii. Prima dată clădirea care şi acum adăposteşte Primăria se ridică în 1901, construcţie care în 1919 este afectată puternic de un incendiu care distruge “foarte multe documente de valoare. Doar prezenţa unităţii militare din apropiere a făcut ca pagubele să nu fie mai mari, există chiar o scrisoare de mulţumire catre seful garnizoanei în care se povesteşte despre intervenţia militarilor”, spune dr. Vasile Ionaş. În ciuda importanţei ca oraş centru de comitat, Deva rămâne o localitate mică, lucru demonstrat de documentele care descriu explozia din august 1849 de la depozitul de muniţie de pe Cetarea Devei, unde se spune că parte din cărămizile şi pietrele din zidul cetăţii au zburat peste oraş.

Limitele oraşului erau în zona unde acum se află spitalul judeţean, detaliază istoricii. Oraşul cunoaşte o dezvoltare mai accentuată în 1889 şi 1912, când sunt aduse două colonii de secui bucovineni (ceangăi, cum, impropriu, li se spune), fiecare cu propriul primar. Între cele două războaie mondiale, se dezvoltă infrastructura Devei: se introduce apa curentă, se fac reţele de canalizare şi se asfaltează câteva străzi. Însă, explică Vasile Ionaş,: “Marea schimbare a oraşului se petrece în anii 1959 şi 1960, odată cu punerea în funcţiune a Termocentralei Mintia, când urbanizarea ia un avans important, pentru că se construiesc multe blocuri penru lucrătorii de aici”.