Apa şi pietrele, noile atracţii turistice din Ţara Haţegului

După ce au deschis mai multe trasee tematice şi au anunţat că Geoparcul Dinozaurilor ar putea fi promovat şi printr-o aplicaţie de Smartphone, administratorii parcului natural lucrează intens la dezvoltarea unui nou traseu complex: “Drumul apei şi al pietrelor”. Acesta se va întinde, iniţial, pe o lungime de peste 20 de kilometri şi include mori de apă, varniţe şi sate tradiţionale haţegane, cu case şi garduri din piatră, exact ca-n poveşti.

Varniţele erau folosite până acum 60 de ani de haţegani, în ele fiind arsă piatră de calcar adusă încă din Jurasic de ape din amonte

Proiectul “Drumul Apei şi al Pietrelor”, pe Valea Sibişelului şi pe Valea Sălaşului, intenţionează să demonstreze legătura dintre toate elementele naturale: pietrele de granit venite din Retezat şi care erau odinioară, la propriu, împrăştiate peste tot. Ele au fost scoase din pământ şi date la o parte de oameni, care au vrut să facă, astfel, loc pentru culturile agricole şi au fost folosite pentru construcţia de ziduri fără mortar, susţinute numai de forţa gravitaţiei. Ziduri din morene, tipice pentru Sibişel şi Ohaba Sibişel. Apoi, apele repezi din Retezat au fost folosite pentru energie. E cazul comunei Râu de Mori. Însăşi denumirea arată că localitatea era un loc foarte important pentru energia furnizată de ape.

Var de Haţeg, din Jurasic

“Pietrele de moară, la fel, sunt date de nişte roci care erau prezente aici. Roca gigant din Paroş – Peştera e, de fapt, o bucată de calcar depusă în apă acum 200 de milioane de ani, din Jurasic. Piatra respectivă este acum sculptată de o altă apă, însă până nu demult calcarul însemna var pentru oameni. Ei se duceau la Peştera să taie calcar, pe care îl ardeau pe loc sau îl aduceau cu carele acasă şi îl prelucrau în propria curte. Şi au făcut asta până după Al Doilea Război Mondial, adică până prin 1950”, explică Cristian Ciobanu, geograf şi administrator de patrimoniu al Geoparcului Dinozaurilor. Din zonă încă se mai exploatează roci de construcţie, însă în special material pentru balastiere. Deci toate lucrurile astea care ţin de economie, cultură şi peisaj sunt condiţionate de mediu. Reconectarea lor printr-un traseu tematic înseamnă să recâştigi nişte lucruri şi o identitate, uitate sau pierdute. În felul ăsta, locuitorii zonei se îmbogăţesc spiritual, dar şi material, pentru că interpretarea culturală aduce turişti. Casa Dinozaurilor Pitici a fost deschisă anul trecut şi, deja, au apărut patru pensiuni turistice în Sânpetru, numai datorită Muzeului nostru!”, adaugă, nu fără mândrie pentru realizările echipei de specialişti ai Geoparcului, Cristian Ciobanu.

Proiect de 10.000 de euro

Ţara Haţegului a fost, odinioară, înţesată de mori, acţionate de puterea apei. Astăzi, doar patru sau cinci dintre acestea mai sunt funcţionale

Pentru ca parcul natural pe care îl reprezintă să poată valorifica poveştile pietrei şi apelor de munte, administraţia a încercat mai multe variante. Prima dintre acestea: un proiect depus la Grupul de Acţiune Locală (GAL) “Ţara Haţegului – Ţinutul Pădurenilor”, care presupune amenajarea traseului “Drumul apei şi al pietrelor”. Traseul ar urma să pornească de la Sânpetru, fiind o continuare a traseului “Pe urmele dinozaurilor” şi urmează Valea Sibişelului, până sus, la Ohaba Sibişel, trece dincolo de Nucşoara până jos la Sălaşu de Sus, apoi la Paroş şi Peştera, cu perspectiva de a se continua pe Valea Râului Alb, unde există un proiect de microhidrocentrale, ceea ce ar putea demonstra cum este folosită în prezent energia apelor. Proiectul, pentru care a fost depusă o cerere de finanţare încă din luna august a anului trecut, are o valoare de 10.000 de euro, sumă care ar include realizarea unui site, a materialelor promoţionale, dar şi a echipamentelor, în baza Planului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR). Responsabilul cu patrimoniul în Geoparc, Cristian Ciobanu, susţine că, deşi discutabile, proiectele de realizare a micro-hidrocentralelor nu pot fi scoase complet din calcul deoarece unele dintre acestea sunt “proiecte bune”.

Maşină de spălat, gratuit, de la natură!

“În cazul nostru, la Coroieşti e un proiect bun, care nu intervine puternic în peisaj şi în habitat, şi care ar putea să fie integrat şi în interpretarea noastră turistică. Dacă ducem ecologismul la extrem, microhidrocentralele nu sunt bune deloc, în cazul în care vrem să lăsăm lucrurile exact aşa cum sunt, dar, dacă vrem să asigurăm şi dezvoltarea comunităţilor, trebuie să admitem anumite tipuri de proiecte. La Coroieşti nu se intervine în albia râului deloc, ci se deviază regulamentar doar o parte a acestuia, se aduce într-o livadă, unde se preia potenţialul energetic, iar apa este direcţionată ulterior înapoi, în albie”, adaugă geograful. În luna iulie a acestui an, administraţia Geoparcului Dinozaurilor are programată o tabără de vară cu voluntari, pentru amenajarea Complexului de la Peştera, care va constitui doar un segment din traseul “Drumul apei şi al pietrelor”. Aici turiştii vor putea să vadă o “văiagă” (vâltoare pentru spălat lenjerii, covoare şi haine, un fel de maşină de spălat sută la sută ecologică), un cuptor de var şi două mori de apă. Partenerii proiectului sunt Asociaţia Mulinologilor din România, ai cărei membri au vizitat încă de acum doi ani toată Ţara Haţegului şi au realizat hărţi mulinologice pentru această zonă şi Centrul de resurse pentru Acţiune Locală (CRAL), de la Deva. Deşi foarte numeroase, specialiştii spun că numai patru sau cinci mori mai sunt funcţionale: la Sânpetru, la Ohaba Sibişel, şi în zona Pui-Baru. Administratorii Geoparcului intenţionează să restaureze câteva dintre morile din Ţara Haţegului, una urmând să fie folosită ca “material didactic” în timpul prezentărilor pentru turişti.

Atracţii turistice: satele tradiţionale haţegane

Specialiştii de la administraţia Geoparcului Dinozaurilor spun că o altă atracţie turistică pe care o promovează din această vară este satul tradiţional din Ţara Haţegului, cum sunt satele Sibişelul şi Ohaba Sibişel. Cu cât mai izolate, cu atât satele păstrează mai mult din arhitectura de odinioară: majoritar construcţii din piatră. Specific pentru această zonă sunt mai ales gardurile din morene, aşa numitele “mur seche” (în franceză) sau “dry wallstone” (în engleză). Ele mai sunt întâlnite în special în sudul Spaniei, în Ţara Galilor şi în Scoţia. “Aici intrăm pe zona de morene ale gheţarului care a existat aici, acum 10.000-12.000 de ani, care s-a scurs din Masivul Retezat, a creat valea, iar acum Sibişelul curge pe «dâra» creată de gheţar”, explică geograful Cristian Ciobanu. Pietrele rămase în urma gheţarului, diferite tipuri de morene, sunt, de fapt, nişte bulgări mari de granit, care mai târziu au fost deplasate şi de apele repezi din Retezat. Structura solului, alcătuit majoritar din bulgări de granit, asigură circulaţia foarte bună a apelor subterane din Retezat.

Retezatul, frigider natural pentru narcise

Puţină lume ştie că Poiana cu Narcise, de exemplu, există tocmai datorită bulgărilor de granit (morene), specifici Ţării Haţegului. Apele reci din Retezat curg printre morene, răcesc toată zona, iar narcisa, dar şi alte relicte glaciare (rămase din timpul glaciaţiunii) sunt favorizate de tipul acesta de habitat, apa rece şi zona mlăştinoasă. Turiştii care pleacă la drum pe traseele dinozaurilor ar fi bine să ştie că, înainte de a intra în Ohaba Sibişel, pe dreapta, pot să vadă “Câmpul cu granit”. Administratorii Geoparcului spun că vor realiza un spaţiu pentru “land art”, cu dinozauri construiţi din pietre, dar vor amenaja şi un loc de popas. Mai mult, cel mai probabil în această vară, Geoparcul va avea şi primii dinozauri în mărime naturală, care vor putea fi admiraţi de turişti pe traseele amenajate şi cu ajutorul voluntarilor.