Veţel, exemplul crizei extreme: lipsa apei

Despre majoritatea satelor din judeţul Hunedoara se spune că sunt aşezate “pe o gură de Rai”. Locuitorii câtorva dintre ele sunt însă chinuiţi din cauza secetei din ultimele patru luni. Precipitaţiile din ultimele zile nu i-au încurajat încă aproape deloc. Seceta a fost atât de aspră încât ar trebui să plouă o lună întreagă pentru ca lucrurile să revină la normal. De suferit suferă până şi localnicii satului Veţel, reşedinţa uneia dintre cele mai bogate comune hunedorene.

Din luna august a acestui an, sătenii din Veţel n-au mai văzut firicel de apă pe albia pârâului ce trece prin localitate. Tot cam de pe atunci mare parte dintre fântânile din sat, fie că sunt pe uliţe, fie că sunt în curţi, nu mai au în ele decât mâl şi mizerii. Peste vară, oamenii au mai fost ajutaţi, din când în când, cu câte-o cisternă de apă adusă de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă.

Unele fântâni, contaminate cu materii fecale

Cisterna autorizată pentru transportul apei potabile este însă doar una, iar satele care au nevoie de serviciile ei sunt mai multe, aşa că fiecărei localităţi îi venea rândul cam o dată pe săptămână. Cei 6.000 de litri aduşi sunt suficienţi doar pentru mici rezerve de apă pentru băut şi gătit. Animalele primesc apă din puţinele fântâni în care se mai găseşte preţiosul lichid, iar hainele puse la spălat, la fel.

În sat sunt însă şi oameni care spun că beau apă din fântână, cu toate că, cel puţin pe fântânile situate pe domeniul public, Primăria a amplasat pancarte prin care oamenii sunt avertizaţi că apa nu este potabilă. Direcţia pentru Sănătate Publică Hunedoara a făcut, anul trecut, o serie de analize la câteva dintre fântânile din localitate şi a constatat că apa din acestea este contaminată microbiologic cu germeni, enterococi şi bacterii poliforme. “Analizele au fost efectuate în 2010, pentru că în 2011 primăria nu ne-a mai solicitat o altă operaţiune de analizare. Probabil şi pentru că se ştia că situaţia fântânilor nu s-a schimbat cu mult în bine. Da, apa din fântânile de la Veţel, ca de altfel şi din multe alte localităţi rurale ale judeţului, nu poate fi declarată ca fiind potabilă. Din câte îmi amintesc, la Veţel s-au găsit fântâni cotaminate microbiologic, contaminare care, cel mai probabil, pleacă de la fosele septice sau de la grajdurile care sunt situate prea aproape de aceste surse de apă”, spune doctorul Adriana Mărculescu, responsabil pe probleme de igienă publică în cadrul DSP Hunedoara.

“Nu-i bai”

Sătenii din Veţel spun că în puţinele fântâni în care mai este apă, aceasta trece destul de repede de la o nuanţă de maro la alta, de la deschis spre închis şi invers. Mulţi înjură primăria, dar cei din această categorie nu vor nici în ruptul capului să-şi dea numele, ştiind că ziariştii pleacă, iar ei tot cu primarul lor rămân, bun – rău, aşa cum e. “Acuma-i apa faină. Asară era aproape neagră. Zice că nu-i bună de beut, da’ de unde să bem? Nu-i bai, domnule, că io de 60 de ani de când m-am născut tăt de la fântăna asta beau apă. Ş-apoi ce? Io am pensie de 8 milioane, ca să-mi pot cumpăra apă de la magazin? Ş-apoi cum să dai bani pă apă, că doară-i dată de la Dumnezău! Numa’ că Dumnezău ne-o pedepsit tare anu’ ăsta, că de patru luni n-o mai ploiat”, spune revoltată şi oarecum resemnată o nană Mărie pe care am suprins-o la fântână, făcându-şi de lucru cu o găleată de apă de 10 litri.

Fiecare se descurcă aşa cum poate

Părintele Aron Ştaier locuieşte în Veţel, dar slujeşte şi în satul Ştei. De câte ori merge cu treabă în Ştei, se întoarce cu câte un bidon mare cu apă bună pentru treburile casei. La fel procedează şi când ajunge în Deva. Ştie deja foarte bine cele două izvoare de pe strada Călugăreni şi din zona Decebal. În fântâna din curtea casei sale nu mai este apă aproape deloc, iar pârâul care trece prin faţa casei este demult un fel de drumeag ciudat care merge pe lângă şoseaua asfaltată. “De 52 de ani, de când mă ştiu eu, în acest sat n-a fost secetă în satul ăsta aşa cum a fost în vara şi-n toamna asta. Am făcut un zid nou la curte şi a trebuit să aduc apă cu tractorul de la Mureş ca să putem face lucrarea. Dumnezeu ştie când om ieşi din situaţia asta”, spune părintele Ştaier.

“Or fost domnule proiecte să se tragă apă la robinet şi la noi în sat, dar s-or tot împiedicat. S-a pus problema unei aducţiuni de la Mintia, dar fostul primar nu a fost de acord. Acum este proiect, dar nu sunt bani, că primarul nostru (Ioan Henţiu – PSD) nu are culoare politică potrivită. Aici, mai în sus, pe o vale, sunt două izvoare cu apă minerală, iară noi stăm şi bem apă cu porţia. Ne trebuie măcar 50 – 60 de litri de apă pe zi pentru mâncare, consum şi pentru spălat, dar de unde…? Mai luăm din fântânile care-s mai curate, cât de cât, când nu vine cisterna de la Deva”, spune Florin Gaşpar (56 de ani). Elena Resiga (37 de ani) pare şi mai vehementă: “Nu înţeleg de ce noi nu avem o reţea de apă cum au alte comune mult mai sărace decât Veţelul. Apoi nu înţeleg de ce s-a decretat că apa din fântânile de pe domeniul public nu este potabilă. Dacă Primăria vine şi ne spune că apa nu este bună de băut, de ce nu vine în acelaşi timp aceeaşi instituţie şi cu o alternativă? Nu vreau neapărat să arăt cu degetul pe cineva, dar vreau ca lucrurile să se mişte. Suntem, totuşi, în secolul al XXl-lea, într-o comună cu oarecare posibilităţi materiale”.

Proiecte sunt, aprobările lipsesc

Pe raza comunei Veţel este amplasată Termocentrala de la Mintia, principalul contribuabil la bugetul local. Primăria Veţel realizează anual venituri proprii în valoare de aproximativ 7 milioane de lei. Realizarea unei reţele de apă în satul Veţel şi în alte două localităţi ar costa însă 2,5 milioane de euro. “Eu sunt primar din 2008. La începutul mandatului am avut de furcă din cauza unor lucrări efectuate şi neplătite de noi, în valoare de 2 milioane de lei. În 2009 am depus un proiect pentru reţea de apă în Veţel, Leşnic şi Herepeia în valoare de 2,5 milioane de euro la APIA, iar din aproape 2.000 de proiecte de acest fel, al nostru s-a situat pe locul 83, dar nu a primit finanţare, fiind pus în aşteptare. Paradoxal, au avut prioritate proiectele concentrate pe drumuri, deşi se ştie că, în general, reţelele de apă şi canal merg pe sub drumuri, deşi mie mi se pare mai logic să rezolvi întâi apa şi canalizarea, iar după aceea să asfaltezi drumuri, nu să le spargi după aceea. În această toamnă am depus proiectul şi la Ministerul Dezvoltării şi tragem speranţe că vom primi de acolo finanţarea de care avem nevoie”, spune primarul comunei, Ioan Henţiu.

Acesta este membru PSD, dar precizează că, deocamdată, nu are motive serioase să creadă că proiectul său pentru apă şi canal nu a primit finanţare pentru că el face parte dintr-un partid de opoziţie.

“Situaţia nu este disperată, dar este oarecum tensionată. Dacă plouă mai mult undeva pe cursul Mureşului, atunci nivelul pânzei freatice de la noi se va ridica, iar lucrurile vor reveni, oarecum, la normal”, spune primarul, care adaugă că, până să vină finanţarea pe proiectul din Veţel, se concentrează pe finalizarea proiectului pentru reţeaua de apă din cel mai mare sat al comunei, Mintia, unde 90 la sută dintre lucrări sunt deja efectuate.

“Reţeaua de apă este singura soluţie”

Reprezentanţii Direcţiei pentru Sănătate Publică Hunedoara spun că, în mod normal, primarii de comune trebuie să solicite acestei instituţii anual efectuarea de analize privind calitatea apei provenite de la fântânile situate pe domeniul public. Costul unei analize este de 100 de lei. Analizele sunt solicitate însă doar din când în când, iar pe baza rezultatelor, după aceea, ani la rând, primăriile se rezumă să declare apa din sursele respective ca fiind nepotabilă. Asta pentru că majoritatea surselor de apă din mediul rural hunedorean nu pot fi considerate conforme cu normele de igienă şi sănătate. În cele mai multe cazuri, aşa cum se întâmplă şi în Veţel, apa din fântânile situate în interiorul satelor este contaminată cu microorganisme care provin de la fose septice ori de la grajdurile situate prea aproape de fântâna în cauză. Mai mult, fântânile nu sunt nici curăţate periodic, aşa cum “scrie la carte”, mai precis, aşa cum precizează câteva ordine clare date de Ministerul Sănătăţii din 1997 încoace.

Chiar dacă primarii comunelor din judeţ nu au mai solicitat analize de apă, şi anul acesta DSP Hunedoara a efectuat asemenea verificări în câteva zone ale judeţului, iar rezultatele nu au fost deloc mai bune decât în anii trecuţi. “S-au recoltat probe din 23 de fântâni şi izvoare situate pe domeniul public al unor localităţi din zonele Geoagiu, Crişcior, Buceş, Peştişu Mic şi Râu de Mori. Per ansamblu, doar în Râu de Mori valorile de contaminare au fost mai scăzute, pentru că Ţara Haţegului, în general, nu are atâtea surse de poluare ca celelalte zone din care am prelevat probe în acest an. Per total însă, un singur izvor, situat la După Piatră, are apă ce poate fi declarată ca potabilă. Deşi, probabil, oamenii spun că sunt obişnuiţi aşa şi că nu li se întâmplă nimic, suntem într-un nou mileniu, iar fiecare sat trebuie să aibă o reţea de apă modernă. Apa contaminată poate produce grave afecţiuni digestive, iar apa contaminată cu elemente chimice poate avea efecte şi mai nefaste”, spune doctorul Adriana Mărculescu.