Ansamblul “Drăgan Muntean” – prima reprezentaţie

Brâul pădurenesc, haţegane, învârtite şi tropotite de Maramureş – toate jucate cu patimă şi în sincron perfect. Ansamblul Profesionist “Drăgan Muntean” a făcut spectacol adevărat la prima sa reprezentaţie. Împreună cu orchestra şi mai mulţi interpreţi de muzică populară, tinerii dansatori au stârnit atenţia sălii şi au primit aplauze minute în şir.

Efortul fizic din timpul unui dans popular este mult mai intens decât cel depus de un fotbalist, de exemplu

Spectacolul de lansare al ansamblului s-a numit “Primăvara-n strai de sărbătoare”. De la prima ieşire pe scenă, dansatorii au jucat de s-a cutremurat podeaua: sunt 12 perechi de dansatori – mari iubitori de folclor şi joc. Sub îndrumarea coregrafilor Mircea Resiga şi Mariana Lemneaţă, au repetat zilnic, ore în şir, luni întregi, până totul a ieşit perfect. În finalul spectacolului, ponturile de pe Valea Mureşului au umplut scena. La haţegană şi la învârtită, poalele fetelor s-au umflat aşa cum se cuvine când partenerii le-au rotit nebuneşte.

Întreg jocul, băieţii au pocnit degetele, au chiuit şi au zâmbit în ciuda efortului evident. La aplauzele publicului, dansatorii au mai jucat o haţegană, atât de bine, încât scena a părut fragilă sub dansul tinerilor cu cojoace grele. Până şi costumele sunt comandate special şi executate la milimetru după cele originale, iar cele pădureneşti au fost cumpărate de la bătrânii din Feregi. “Suntem parte vie a unui neam”, a spus pe scenă solistul Cristian Fodor, care este managerul ansamblului. Echipa sa a gândit un spectacol care se prezintă singur: “Este un spectacol care începe şi se sfârşeşte fără nicio prezentare, toate momentele se derulează în aşa fel încât să fie un spectacol care te ţine de la debut până la final cu sufletul la gură, ca un meci bun de fotbal. Au fost emoţii mari înainte, dar acum ne bucurăm că totul a ieşit bine”. Recitalurile de dans sau cele ale soliştilor au fost urmate de suite de orchestră realizate de dirijorul Gheorghe Cîlţea. Ansamblul este finanţat de Consiliul Judeţean şi are sediul în cadrul Teatrului de Artă Deva.

Sincron perfect

După o oră de cântec şi joc, în sală, atmosfera este ea însăşi de spectacol – oamenii aplaudă, ţin ritmul, lăcrimează sau oftează de dor de joc. Când două “oşence” vin în scenă cu tulnice, din culise se desprind ţipuiturile dansatorilor care intră încet, în perechi, şi, dintr-o dată, scena duduie sub paşii cadenţaţii ai tinerilor: ai impresia că tocmai a intrat un tren care pufăie şi bate rapid şinele. Apoi ritmul se mai potoleşte şi în faţă trec fetele: “De departe noi zânim, măi dorule, măi…/ Ş-om petrece aici cu voi,/ Până dimineaţă-n zori”. Privesc în jur şi văd că spectatorilor le surâde ideea – fetele sunt tinere, frumoase, talentate, focoase şi le stă teribil de bine în straie roşii din Maramureş. Apoi băieţii, cu mâinile aruncate pe clopuri umblu scena chiuind: “Ăsta-i joc moroşenesc/ După el mă prăpădesc…”. Totul e desăvârşit: tropăielile hotărâte ale bărbaţilor se potrivesc de minune cu paşii micuţi şi rapizi ai partenerelor. Joacă după toate regulile – zâmbesc şi nu-şi scapă perechea din ochi. Pe chipurile lor transpirate se citeşte încântarea, iar ieşirea din scenă este şi ea spectaculoasă, intens exersată. Vocea caldă şi puternică a lui Cristian Fodor a calmat “adrenalina” provocată de dansurile de Maramureş şi a pregătit atmosfera pentru recitalul Marianei Deac, care, de la început, a dovedit că ştie să atingă sufletul publicului: “Dor de satul dintre munţi/ Şi de bunii mei părinţi/ Dor de nucul de la poartă/ Şi de viaţa-de-altă dată/ Dor de anii ce-au trecut/ Parcă nici nu i-am avut…”. Cine n-ar aplauda în lacrimi?

În memoria lui Drăgan

Tinerii celui mai nou ansamblu de dansuri populare din judeţ duc mai departe “brâul pădurenesc”

“Mulţi colegi spun că nimeni nu este profet în ţara lui. Eu nu sunt de acord. Eu aici întotdeauna m-am simţit foarte bine şi aplauzele dumneavoastră mi-au dat aripi să ajung mai sus decât am crezut vreodată. Şi pentru asta, vă mulţumesc”, a spus publicului solista, chiar înainte de a începe o doină. O voce plină de patimă, care-ţi umple sufletul românesc, se tânguie alături de vioară: “…o venit unu’ din lume/ Şi m-ai dat din două glume”. Încântaţi, oamenii aplaudă: “Dacă o să-mi rânduie Dumnezeu să plec în lumea celor drepţi pe la 120 de ani, tot nu o să vă pot mulţumi îndeajuns”, spune interpreta şi începe altă cântare de dor: “Da’ s-o stinge el odată/ Poate-n lumea aialaltă”. În sala,
dintr-o dată prea mică pentru intensitatea emoţiei, s-au ridicat şi mulţumirile adresate Mioarei Muntean, soţia îndrăgitului interpret Drăgan Muntean, care a dat şi numele ansamblului. “Da, există în judeţ ansambluri bune, precum «Haţegana» sau «Silvana», dar preşedintele Consiliului Judeţean a promis că va constitui un ansamblu profesionist care să poarte numele lui Drăgan Muntean. Le urez celor de aici ani mulţi şi să dea Dumnezeu să le fiţi mereu aproape”, a rostit interpreta, rupând lacrimi din ochii Mioarei Muntean, vizibil emoţionată: “Sunt foarte fericită. Sunt atât de mândră că s-a înfiinţat acest ansamblu şi poartă numele soţului meu. Nu am cuvinte să mulţumesc. Mi-a plăcut foarte, foarte mult spectacolul. Sunt buni dansatorii, orchestra, solişti buni, trag speranţa că vor duce tradiţia mai departe şi-l vor mulţumi pe Drăgan acolo, sus”.

Premieră cu aplauze

Tinerii nu au jucat întotdeauna atât de bine. Cu ei au lucrat doi coregrafi: Mariana Lemneaţă a făcut parte din ansamblul «Doina Gorjului», iar Mircea Resiga a dansat în mai multe echipe prestigioase. Ei i-au pus pe tineri să trudească pentru fiecare mişcare reuşită. Dansatorii au făcut la repetiţii şi balet clasic pentru ca, pe scenă, totul să iasă bine. “Vrem să păstrăm tradiţia, folclorul hunedorean, aşa cum se cuvine pentru generaţiile care vin, ţinând cont de faptul că generaţiile tinere s-au îndepărtat de folclorul autentic. Poate mai târziu vor căuta folclorul şi aici îl vor găsi cu siguranţă”, spune Mariana Lemneaţă, iar Mircea Resiga pare încântat de munca dansatorilor: “Efortul care se face este mai mare decât la un sportiv, la un fotbalist, care din 90 de minute aleargă 20. La noi, efortul e concentrat pe o perioadă scurtă de timp – gândiţi-vă doar că, în momentul în care sar, băieţii nu au oxigen. Un dans durează între cinci şi zece minute, depinde de coregrafie, e greu, foarte greu şi trebuie mult antrenament”. Tinerii au majoritatea 17 sau 18 ani şi sunt angajaţi cu jumătate de normă. Cei mai mulţi vin de la Ansamblul Haţegana: “Eram pe clasa a IV-a când a venit la noi la şcoală domnul Ene de la Ansamblul Haţegana şi am mers aproape toată clasa la dansuri. Am dansat 11 ani acolo şi de mult mi-am dorit să se înfiinţeze un ansamblu profesionist în judeţ, ca să putem merge acolo şi când am auzit că se face, am fost toţi acolo, la preselecţie”, spune Cătălin Ticula, iar colega sa Aida Busuioc este încântată de noua oportunitate.

“Practic dansurile populare de mică, dar acum am trecut la alt nivel, sunt mândră de colegii mei şi de ce spectacol am făcut împreună. Eu sunt şi interpretă de muzică populară şi vreau să continui pe drumul ăsta”. Tinerii cred că au făcut un spectacol bun, cu doar câteva mici… scăpări: “Ne bucurăm că a ieşit aşa frumos, dar întotdeauna este loc de mai bine şi aşa va fi la viitorul spectacol. Dansul popular este o pasiune care mi se potriveşte: sunt o fire veselă şi odată cu înfiinţarea acestui ansamblu mi s-a oferit oportunitatea de a face ceea ce-mi place”, spune dansatorul Florin Tănăsie. Pe scenă, au urcat şi soliştii Lorena Pascu, Bogdan Toma, Ovidiu Olari, care este şi directorul artistic al ansamblului: “Vă mulţumim că aţi fost un public minunat la spectacolul nostru de lansare, este început de drum pentru ansamblul profesionist “Drăgan Muntean”. Interpretul Bogdan Toma, cel care şi l-a ales ca model pe regretatul Drăgan Muntean, crede că era momentul ca judeţul să aibă un ansamblu: “Aici pot veni cei mai buni dansatori pe care îi are judeţul, cei mai buni solişti, cei mai buni oameni de orchestră. Sper că vom putea creşte din punct de vedere valoric în muzică şi să păstrăm folclorul adevărat”.