O deveancă, pe covorul roşu de la Cannes

“Sunt atât de fericită… parcă m-am îndrăgostit! Acolo, simţeam chiar şi fluturi în stomac” – sunt cuvintele unei tinere actriţe care tocmai s-a întors de “acolo”, de la Festivalul de Film de la Cannes. Carla Maria Teaha este prima deveancă ajunsă pe covorul roşu din cetatea europeană a filmului, cu un rol într-un scurtmetraj nominalizat în una dintre secţiunile festivalului.

Carla Maria Teaha şi-a ascultat inima: a renunţat la ideea unei cariere în jurnalism, alegând actoria. Şi bine a făcut!

Actriţa Carla Maria Teaha a participat la Festivalul de Film de la Cannes cu scurtmetrajul “Catafalce”, selectat în “Short Film Corner”: aşa ar suna sec şi pe scurt ştirea despre participarea tinerei la celebrul eveniment care aduce laolaltă starurile de la Hollywood cu stelele scenei europene. Prea puţine cuvinte însă care să descrie “un vis împlinit”. Nu s-a gândit niciodată când a filmat, acum trei ani, producţia “Catafalce”, că un scurt-metraj o va purta către celebra localitate de pe Mediterana. “Scurtmetrajul cu care am participat la Cannes a fost selectat pentru o secţiune non-competiţională numită Short Film Corner, o piaţă de scurt metraje creată pentru tinerii cinefili, menită să-i ajute să pătrundă mai uşor în lumea cinematografiei internaţionale. “Catafalce” este primul meu scurtmetraj, l-am filmat la finalul anului I de facultate, dar producţia a ieşit de-abia anul acesta şi a fost o surpriză – nu am crezut nicio clipă că voi ajunge la Cannes cu el. Bucuria a fost enormă. Nu cred că e actor, producător sau regizor pe lumea asta să nu viseze să participe la Festivalul de Film de la Cannes”, spune Carla, care s-a întors acasă, la Deva, direct de la Cannes, pentru a-şi revedea colegii la zece ani de la terminarea liceului şi taman de ziua Puşei: “Ziua mamei este în sine o sărbătoare, dar aniversăm şi 10 ani de la terminarea liceului – Colegiul Naţional Decebal – aşa că ne vom aduna toată generaţia de absolvenţi 2004, alături de profesori, şi avem cu toţii ce povesti. Eu una voi vorbi cu siguranţă şi despre Cannes. Mamei îi «transmiteam» aproape în direct, vorbeam la finalul zilei sau dimineaţa şi îi făceam un raport. Se întâmplă foarte multe lucruri acolo şi cred că mie şi grupului cu care am fost ne-a luat vreo trei-patru zile ca să ne obişnuim şi să ne «aclimatizăm»”, mărturiseşte tânăra.

“Aşa am primit vestea: pe Internet”

Carla Maria Teaha s-a născut la Brad, dar apoi s-a mutat cu familia la Deva. Are 29 de ani, a terminat de-abia anul trecut Facultatea de actorie la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică “I. L. Caragiale” din Bucureşti şi are în faţă o carieră de invidiat. Acum joacă în piesele de teatru “Maitreyi” şi în “7 blesteme cerute, făcute şi legate”. Carla spune că a citit în presă că scurtmetrajul “Catafalce” este nominalizat într-o secţiune la Cannes: “Eram la calculator şi am găsit o ştire pe Mediafax : “Români la Cannes”. Era povestea Anei Olaru, care va ajunge cu un scurtmetraj la festival. Eu pe ea o admir foarte mult, îmi place de ea ca actriţă şi am citit materialul cu curiozitate, dar, la final, era un paragraf unde se menţionau şi alte scurtmetraje alese să meargă anul acesta la Cannes. Printre ele… “Catafalce”! Am crezut că nu văd bine, am citit de trei ori, am reluat articolul de sus până jos, apoi am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe regizor Radu Constantin Vasile: “Măi, e pe bune? Chiar suntem noi? Avem posibilitatea…? Avem filmul proiectat acolo?!” Şi el mi-a zis: “Da, e pe bune, nu am vrut să te anunţ încă până nu era sigur 100%, dar dacă deja s-a făcut public… Asta e! Mergem la Cannes!”. “Catafalce” a ajuns în festival datorită programului Romanian Short Waves, program susţinut de Centrul Naţional de Cinematografie, prin care se doreşte promovarea filmelor independente. Scurtmetrajul durează un sfert de ceas, iar Carla joacă rolul Dianei, actriţa principală într-o poveste emoţionantă de iubire alături de Ştefan Mircea. Cu regia semnată de Radu Constantin Vasile, filmul este produs de Papillon Film şi urmăreşte relaţia dintre doi tineri, foşti iubiţi în liceu, care se reîntâlnesc, stabilesc să se revadă, dar întâlnirea nu mai are loc.

Un vis împlinit

Vestea că va merge la Cannes a tulburat-o, mărturiseşte Carla: “În momentul acela, nu am ştiut ce să mai fac – am sunat-o pe mama şi i-am spus: «Mamă, eu vreau să merg la Cannes!» Pur şi simplu… nu-mi ieşeau cuvintele cum trebuie. A fost o pauză la telefon şi eu zic: «Alo? Mamă, mai eşti?» şi ea zice: «Ştiu că vreau să mergi, da’ de ce? Ai vreun motiv…?» şi i-am povestit şi eu cum a fost selectat scurtmetrajul, la ce categorie şi că e… o ocazie bună. Nu eram convinsă, aveam dubii – să merg, să nu merg, să aştept un lungmetraj care să intre în competiţie, o ocazie mai mare… Şi mama mi-a zis: «Dacă nu te duci, mă supăr pe tine! Dacă nu mi-ai fi spus că trebuie, că ai ocazia să te duci, nu mai aveam ce discuta! Cum să nu te duci?!». Bineînţeles că mama, ca la orice mare tâmpenie de-a mea, m-a susţinut”. Puşa Tania Vişinescu, mama Carlei, nu îşi poate stăpâni lacrimile nici acum: “Am plâns de bucurie, pentru că ştiam că e fericită. Când a terminat jurnalismul, eu cu soţul meu ne-am gândit pentru Carla, că ar fi bine ca ea să urmeze un master, în Franţa. Am convins-o să-şi depună dosarele pe la vreo patru facultăţi franceze şi am plecat într-o excursie de două săptămâni cu ea, în Franţa, ne-am dus peste tot unde a vrut ea şi între timp şi-a depus dosarele. La sfârşit ne-a zis: “Vă mulţumesc mult, a fost o excursie foarte frumoasă doar că, mamă, eu vreau să dau la actorie”. Nu mi-a venit să cred – Carla chiar avea opţiuni la Paris. Ea a ales cinematografia. Nu-mi pare rău”.

“Vreau la Cannes!”

“Noi acasă avem un obicei: îmi place să le trezesc eu pe fetele mele şi, ei bine, în prima dimineaţă, când s-a trezit, Carla mi-a zis: «Mamaaa, vreau la Cannes!». Şi eu i-am răspuns: «Anul viitor!»”. Mamă şi fiică zâmbesc, sunt fericite şi se privesc cu ochii plini de lacrimi, iar cuvintele şi gesturile le sunt încărcate de emoţii: “Uauuu… cum a fost? Mi-e greu să găsesc un cuvânt, încă nu mi s-au aşezat toate experienţele şi învăţăturile de acolo – m-am întors schimbată, cred în bine, şi că am învăţat o mulţime de lucruri noi. Şansele noastre, ale actorilor, în cazul de faţă cred că sunt 50-50, adică avem 50% şanse să debutăm pe piaţa internaţională şi 50 pe piaţa românească. Eu asta am simţit. Şi asta mi se pare că e OK, lumea este deschisă la colaborări, la coproducţii. Acum am aflat că se poate şi am mai multă încredere în mine. Ştiu că se reuşeşte prin muncă, devotament şi exerciţiu”, este convinsă acum tânăra actriţă. A crescut în meserie sub îndrumarea unor actori celebri, precum Adrian Titieni, Dragoş Bucur şi Alexandru Papadopol. A jucat deja în trei scurtmetraje, în trei filme, reclame şi în videoclipul Vunk “Pierderea lor”. Pe scenă, o joacă pe Lilu, verişoara lui Maitreyi, o piesă de teatru regizată de Chris Simion, care s-a jucat anul trecut şi la Deva. Are însă un rol sclipitor în “7 Blesteme cerute, făcute şi legate”. Experienţa Cannes a marcat-o însă profund şi i-a deschis ochii către o lume în care are un rol mare şi activ: “Aş fi regretat enorm dacă nu mă duceam, este o experienţă pe care o recomand oricărui tânăr cineast. Mi-aş dori foarte tare, ca prin participarea noastră de anul acesta să deschidem curiozitatea, pofta şi drumul şi altor tineri din domeniu, pentru că merită. Eu simt că m-am întors îmbogăţită atât profesional, cât şi emoţional prin toate experienţele pe care le-am acumulat. Mi se pare că mi s-au deschis ochii şi am conştientizat că industria internaţională de cinematografie chiar există. Am văzut eu cu ochii mei, am simţit!”

Cannes, lumea covorului roşu

Carla şi colegii ei cu care a realizat scurt-metrajul ce i-a dus în inima cetăţii cinematografiei europene

Participarea – chiar şi la o secţiune non-competiţională – i-a oferit Carlei accesul în cadrul festivalului cu o acreditare: “În baza acreditării am putut intra peste tot în Palatul Festivalului, la toate premierele, la tot felul de evenimente. Am participat la premiera filmului «The Salvation», iar, în sală, era şi echipa filmului, printre care şi superba Eva Green, cunoscută din «The Dreamers» şi Mads Mikkelsen, un actor desăvârşit. Am trăit totul cu emoţie acolo. Eu cu alţi câţiva actori şi regizori tineri români aveam invitaţii la premieră, pe covorul roşu, la cea mai mare sală de film din Cannes, unde au loc toate premierele importante. Nu ştiam că, la proiecţia respectivă, care începea la 12 noaptea, va veni şi echipa. Ca atare nici nu ne-am îmbrăcat nu ştiu ce, de fapt, când am luat invitaţiile, am întrebat: «E dress code?» şi cei de acolo ne-au spus: «Nu, e normal». La Cannes, există un protocol care trebuie respectat: dacă ei îţi impun «dress code», adică ţinută de covorul roşu, dacă nu o respecţi, nu poţi să intri indiferent ce invitaţie ai. Noi ne-am dus liniştiţi, dar când am ajuns la coadă şi am început să vedem rochii luxoase sau smoking-uri, am înghiţit în sec. Noi am mers pregătiţi: băieţii cu costume, eu cu şapte rochii după mine… În fine, am intrat şi, pe ecranele mari, erau proiectate imagini de pe covorul roşu. La un moment dat, a apărut şi echipa filmului şi noi ne-am emoţionat imediat. La intrarea echipei filmului, toată sala, două mii de locuri, a început să aplaude. E o emoţie de nedescris să poţi să stai acolo, cu atâtea personalităţi, să vezi un film alături de cei din distribuţie”. Carla spune că participarea la Cannes a fascinat-o: a văzut oameni în costume de plajă plimbându-se natural printre personalităţi în rochii exorbitante sau vedete “la patru ace”.

Poftă de performanţă

A stat cinci nopţi chiar în Cannes, “sufletul cinematografiei europene”, şi, la întoarcere, a făcut un “road trip”: “Am vizitat Verona, Budapesta, pentru că ne-am gândit să facem trecerea mai uşoară de la Cannes, în România, să nu zburăm direct cu avionul şi să fie şocul întoarcerii prea mare”. A văzut şi a învăţat multe, dar povesteşte cu nesaţ despre momentele în care a dat peste vedetele festivalului: “Mă pierdusem un pic prin palat, căutam ieşirea, când văd că se deschide o uşă şi, prin faţa mea, iese o delegaţie cu oameni îmbrăcaţi la patru ace. Printre ei era Salma Hayek, împreună cu fetiţa şi soţul ei, un cunoscut om de afaceri francez, foarte bogat. Am recunoscut imediat cuplul şi, în spatele lor, era Julie Gayet, o actriţă şi producătoare din Franţa, pe care noi o ştim mai mult prin prisma poveştii de dragoste pe care a avut-o cu preşedintele Franţei. Cu ea am şi făcut o fotografie, era foarte prietenoasă. Apoi, am început să mă ţin după ei. Eram foarte curioasă să văd cum se comportă în spatele camerei de filmat. Pe urmă, mi-am dat seama că ei tocmai ieşiseră de pe covorul roşu, un lucru care se întâmplă la Cannes: foarte multe vedete intră pe covorul roşu şi îţi lasă senzaţia că stau la film, la proiecţie, dar, de fapt, ei îşi fac traseul şi ies prin spate”. Când o întrebi de planuri, Carla Maria Teaha zâmbeşte larg şi, cu ochii în viitor, vorbeşte… tot de Cannes: “Planuri? Să mă întorc cât mai repede la Cannes, în competiţie de data asta. Am fost, am văzut, am tatonat terenul, am văzut ce se întâmplă şi e de ajuns cât să vreau să mă întorc în competiţie, cu un lungmetraj. Şi cât mai repede!”.