Micro-fermele din spatele blocurilor

Sute de locuitori ai cartierului Micro 7 din Hunedoara au legume, fructe, ouă şi carne fără să fie nevoiţi să le cumpere de la supermarket, ori de la piaţă. Economisesc sute de lei pe lună cultivându-şi singuri legumele şi crescând găini în mici grădini amenajate în spatele blocului.

Sute de locuitori ai Hunedoarei fac economii la bugetele lunare de cumpărături cultivându-şi singuri legumele, în spatele blocului.

Strada Trandafirilor din Hunedoara reprezintă extremitatea răsăriteană a oraşului. Dincolo de ea, doar Valea Seacă, aşa este numită zona. Blocurile de pe Trandafirilor au fost ridicate rapid, între 1970 şi 1974, apoi ocupate cu familii din toate zonele ţării, aduse să muncească la vechiul combinat siderurgic.

Efect al dezrădăcinării

Majoritatea proveneau de la sate, iar mulţi dintre noii hunedoreni nu au suportat gândul că nu mai pot lucra pământul, aşa că şi-au încropit mici grădini în spatele blocurilor. Apoi, criza alimentară din anii ‘80 i-a determinat să crească până şi porci. “Moda” a persistat până în 1998. O epidemie de trichineloză în zonă, plus sute de plângeri ale altor localnici provocate de numărul mare de şobolani au determinat atunci Primăria să bage buldozerele peste grădinile clandestine şi să dea foc resturilor.

În 2001, terenul a fost retrocedat Bisericii Franciscane, care a ţinut cont de gradul de sărăcie al localnicilor şi a arendat suprafaţa, solicitând o taxă anuală de doar 50 de bani pe metrul pătrat, taxă valabilă şi acum. Cu o condiţie: să nu se crească, din nou, porci în zonă.

Mai bine din grădină, decât de la piaţă

Grădinile din Valea Seacă au reapărut de parcă n-ar fi fost niciodată rase de lama buldozerului

Grădinile de după blocuri au reapărut, de data asta legal. Hunedorenii din blocurile din Micro 7 rămăseseră dependenţi de grădinile lor minuscule. Majoritatea au suprafeţe cuprinse între 100 şi 200 de metri pătraţi şi sunt înghesuite pe Valea Seacă atât de tare încât multe dintre aleile dintre ele sunt mai înguste de un metru. Orice palmă de pământ e importantă aici. “Ceapă, fasole, roşii, spanac pun pe bucăţica asta de pământ. Dac-ar fi să le cumpăr de la piaţă, m-ar costa 250 de lei pe lună. Ori, la banii noştri, e ceva să economiseşti 250 de lei pe lună”, spune Cornelia Chiş. Femeia se mulţumeşte cu legumele din grădină, dar spune că mulţi vecini cresc şi animale, în special găini şi iepuri.
Marius, unul dintre “vecinii de grădină”, tocmai şi-a cumpărat însă două capre. “Sunt încă mici. Le mai dau drumul pe câmp, la păscut, iar seara le bag în grădină şi le ţin legate, ca să nu intre în straturile cu legume”, explică bărbatul care, la anul, vrea să aibă lapte şi brânză de capră din producţie proprie.

“Reşedinţe de vacanţă” lângă coteţe

Locuitorii din Micro 7 care au reuşit să arendeze suprafeţe ceva mai mari de 200 de metri pătraţi, pe lângă straturi de ceapă, rânduri de fasole, coteţe de găini şi cuşti de iepuri au mai avut loc şi pentru câte-o colibă.

Unii stau noapte de noapte de pază, mai ales vara, de teamă să nu li se fure producţia. Alţii îşi folosesc colibele drept “reşedinţe de vacanţă”, situate la nici 100 de metri de blocurile urâte şi reci în care i-au aruncat comuniştii cu 40 de ani în urmă. Un fericit proprietar al unei asemenea “reşedinţe” este Ştefan Horciu (69 de ani). N-a dus-o rău pe vremea lui Ceauşescu, pentru că lucra în mină, la Ghelari, şi câştiga şi 14.000 de lei pe lună.

Totuşi, a vrut să-şi lucreze şi el o bucată de pământ numai a lui. În plus, are şi o “colibă” mare cât o garsonieră, cu generator de curent, frigider şi laptop. Vara stă mai mult aici, decât în apartament. “Îmi place, pur şi simplu. Şi-n plus, la pensia mea de 1000 de lei, dacă-mi pun singur ce-mi trebuie aici şi mai cresc şi vreo câteva găini, salvez 300 de lei pe lună”, spune bărbatul.

Undeva mai în jos de grădina lui, o bătrână de 73 de ani, Maria Dobrotă, se căzneşte să-şi scoată nişte ceapă din pământ. Povestea ei e cam aceeaşi. A venit, cu soţul, în anii ‘60, la Hunedoara, a crescut cinci copii, iar mica grădină din spatele blocului a ajutat-o enorm: “Grădinile astea ne-au scos din foame, pe toţi ăştia care stăm pe strada asta. Era şi mai bine când puteam creşte şi porci. Ei, ce vremuri…”.