Casa din lut şi paie, de pe Valea Dinozaurilor

Au venit tocmai de la Satu Mare, din localitatea Pomi, ca să construiască la Densuş, pe Valea Dinozaurilor, un muzeu circular din “cob”. Sunt tineri: numai 30 de ani, fiecare. Doar doi: soţ şi soţie, gata să-i înveţe pe administratorii Geopacului Dinozaurilor “Ţara Haţegului” cum să construiască o casă din lut, care va deveni mini-muzeul “Casa Vulcanilor”. Hunedorenii au fost invitaţi şi ei la workshop-ul gratuit, care a avut o parte teoretică şi una practică.

Pentru ei, totul a început ca o joacă de-a vacanţa. Aveau undeva, în comuna Pomi, din Satu Mare, un hectar de teren care aparţinuse bunicilor, aşa că, după ce s-au căsătorit, Anita şi Ovidiu Lengyel s-au gândit să-şi ridice acolo o casă de vacanţă, ca să aibă unde ieşi la iarbă verde. “Neştiind să construim, am căutat să vedem care-i tehnica de construcţie, cine, ce şi cum are. Iniţial, eu vroiam o căsuţă din baloţi de paie, pentru că mă gândeam «Ce uşor e să faci o căsuţă din baloţi, mult mai mari decât cărămizile! Cu două-trei maşini ţi-ai făcut rapid o căsuţă din paie şi… gata-i casa!» Este şi asta o tehnică specială: baloţi din paie, presaţi şi, pe urmă, tencuiţi cu lut. Sigur, mai întâi se face o structură din lemn. Ideea e că noi am vrut o casă naturală. Nu ne-am gândit la bani. Lumea, primul lucru pe care-l face când aude de o astfel de casă… se gândeşte la bani: «Cât costă?». Ei, noi nu ne-am pus problema aşa. Însă e clar că o casă e în funcţie de cum vrei s-o ai: una de 15 metri pătraţi are un cost, alta de 50 de metri pătraţi, alt cost. Şi, mai depinde şi de finisaj… Poţi să o tencuieşti sau nu, exact cum se face cu o casă de bolţari sau de cărămidă”, explică Anita Lengyel. O completează Ovidiu, soţul ei, care adaugă că, dacă ai la îndemână lut, nisip, lemn şi apă, şi mai vrei şi să te implici personal în ridicarea pereţilor, construirea unei căsuţe în câteva luni de vară devine un proiect 100 la sută realizabil.

Costuri mai mici, cu materiale din propria curte

O casă din lemn, paie, lut şi nisip se ridică în doar câteva săptămâni, depinde de dimensiunile dorite

Până la urmă “paiele” au căzut de pe listă. “Am ajuns la un workshop, tot aşa cum organizăm noi aici. Era susţinut de o doamnă arhitect din Timişoara, iar dânsa avea căsuţă de “cob” (cuvântul provine din limba engleză), un amestec de pământ lutos, apă, paie şi nisip, fără cofraje, cărămizi sau chimicale. Şi, când am văzut-o cât e de frumoasă şi că-i ca din turtă dulce… când am mai aflat care sunt avantajele căsuţelor de paie şi cele ale caselor de cob… De fapt, în cazul caselor de cob sunt numai avantaje!”, râde Anita. Pe de o parte, potrivit celor doi tineri specialişti în construcţiile din cob, este evident că o casă din lut este mult mai rezistentă decât o casă din paie. Mai mult, casa din paie este predispusă la intruziuni ale insectelor şi rozătoarelor, iar baloţii de paie dreptunghiulari, bine presaţi, sunt din ce în ce mai greu de găsit. Din punctul de vedere al tinerei, Ţara Haţegului pune la dispoziţia celor care vor să-şi construiască o asemenea casă ecologică lut, piatră pentru fundaţie, nisip, dar şi lemn. “Noi, neavând lemnul… ne costă foarte mult să-l cumpărăm şi să-l ducem la SATUL DE LUT. Dar, având foarte multă argilă, încercăm să mergem mai mult pe această variantă. Aşa trebuie să se gândească omul care vrea să-şi construiască o casă ecologică”, explică Anita Lengyel, fondatoarea, dar şi cel mai activ membru al organizaţiei sătmărene.

Complex turistic – social din lut

Tânăra mămică şi voluntar la Satul de Lut, spune că ceea ce i-a convins pe ei să ridice o asemenea casă, dar şi să investească într-un complex turistic-social din lut, au fost cele cinci zile în care au locuit într-o căsuţă de lut construită la marginea unei păduri de lângă Sasca Montană de o arhitectă din Timişoara, Ileana Mavrodin: “Doamna a plecat, iniţial, în Canada. Apoi s-a reîntors în ţară şi a construit casa respectivă, experimental, din motive de sănătate, dar şi pentru ca să aibă unde să se retragă vara. Ca să participăm la atelierul ăsta am străbătut o jumătate de ţară, că la noi, la Satu Mare nu se organiza aşa ceva. Ei, noi am stat o săptămână fără curent, fără apă, fără televizor, iar în momentul în care se întuneca, băieţelul nostru cerea să fie dus la culcare, «că vine noaptea». Copilul nostru e micuţ, e slăbuţ, nu asimila mâncarea, însă cât am stat acolo s-a simţit extraordinar şi am fost foarte fericiţi! Şi noi tot la ţară stăm, dar locuim în casă de rigips. După workshop-ul ăsta am zis: «Da, măi, căsuţele astea au ceva special. Mergem acasă şi-o să facem o căsuţă de lut!» Am zis să facem ceva să-i învăţăm şi pe oamenii de la noi şi să le arătăm cât de sănătos e traiul într-o asemenea casă naturală, cât sunt de «independente» şi de frumoase căsuţele de lut”, adaugă Anita.

Sat de lut pentru economie socială

“Cărămida” de cob se alcătuieşte relativ uşor, dar important este ca, în prealabil, materialele să fie bine călcate în picioare

Satul de cob din comuna Pomi, judeţul Satu Mare, care urmează să fie construit pe terenul bunicului, este, de fapt, o iniţiativă socială a celor doi tineri. Anul trecut aceştia au reuşit “să se oficializeze” şi să înfiinţeze organizaţia Asociaţia Socială “SATUL DE LUT”. Au început cu construirea unei locuinţe de serviciu, unde ar urma să fie cazaţi viitorii voluntari. Ulterior, “satul” ar urma să devină un adevărat complex turistic, construit cu ajutorul voluntarilor, dar şi cu persoane din grupuri vulnerabile, astfel încât acestea să se integreze mai uşor în societate. Conform proiectului gândit de membri asociaţiei, satul va fi alcătuit din trei duplexuri, cu câte două camere şi baie, pentru fiecare încăpere. Când “SATUL DE LUT” va fi gata, acesta ar urma să ofere locuri de cazare pentru turiştii dornici să doarmă într-o casă de “cob”, pentru cei interesaţi să afle cum se construieşte o asemenea casă, tabere de creaţie gratuite pentru copiii săraci cu rezultate bune la învăţătură, dar şi vreo zece locuri de muncă pentru localnici (administrator, cameriste, grădinar, animatori socio-educativi şi recepţionere). Anita şi Ovidiu Lengyel spun că satul de lut va avea inclusiv o sală de mese, dar şi o sală de conferinţe, construită şi ea tot din argilă, unde Anita are de gând să susţină evenimente pe tema economiei sociale. Până acum, tinerii au reuşit să adune donaţii în valoare de câteva mii de ei, bani pe care i-au folosit la ridicarea primei construcţii, dar au primit şi ajutor din partea jandarmilor sătmăreni, care au învăţat şi ei cum se construieşte o casă tradiţională de lut.

Soare, din pereţi, în casă

“Cărămida” de cob se alcătuieşte relativ uşor, dar important este ca, în prealabil, materialele să fie bine călcate în picioare

Potrivit celor doi soţi, un workshop reuşit nu ar trebui să includă mai mult de zece participanţi, astfel încât aceştia să poată să înveţe temeinic tehnicile de construcţie, iar o casă din cob poate fi amenajată în aşa fel, încât poate fi locuită chiar şi pe timp de iarnă. Un atelier de construcţie a caselor din cob te va învăţa, pas cu pas, cum se construiesc corect aceste căsuţe din lut, cum să ridici casa cât mai ieftin, dar şi care sunt avantajele şi dezavantajele, în comparaţie cu alte tipuri de case, tradiţionale sau moderne. “Aşa… după ce fac două-trei frământări, toţi participanţii zic că se pricep. Însă sunt şi elemente de structură, de rezistenţă, modul în care pui lutul pe pereţi, pentru că trebuie să mergi cu pereţii uniform, nu ai voie să-i bombezi sau să-i îngustezi. Deşi noi, la căsuţa vulcanilor, vom face pereţii numai de 40 de centimetri lăţime, pereţii caselor de cob este ideal să fie de 60 de centimetri. Asta pentru că soarele intră prin perete cu 2 centimetri şi jumătate pe oră. De când răsare soarele şi până când apune ar ajunge la jumătatea peretelui, urmând ca pe parcursul nopţii să elibereze căldura în casă. Ziua, căldura este eliberată pe partea dinspe nord şi reînmagazinată pe faţada sudică a casei. De asta sunt căsuţele răcoroase ziua şi călduroase noaptea”, povesteşte Anita Lengyel.

Casă personalizată: amprente şi vitralii din borcane

Tânăra mai spune că recomandă întotdeauna ca omul care-şi face casa să fie şi el prezent. “În momentul în care-o construieşti… se creează aşa, o legătură spirituală între cel care-o construieşte şi căsuţă. Noi am fost aşa încântaţi când am turnat fundaţia şi am văzut ridicaţi stâlpii de susţinere! Am stat o zi întreagă şi-am admirat, că, vai! Uite ce-am făcut! Plus că poţi să gândeşti casa cu burlanul parţial prin interiorul unei băncuţe late din lut, de exemplu, care poate fi folosită şi pe post de pat, poţi să îţi faci un scaun din lut personalizat, cu şezutul tău, o poţi picta, poţi insera în pereţi sticle şi borcane colorate, în loc de vitralii, iar prin acestea va trece lumina sau poţi lăsa amprente. Multă lume ne-a zis: “Da ce faceţi casele astea, că nu-s drepte! Tocmai asta e şi ideea: să nu fie drepte, ci să fie exact aşa cum poţi să o faci tu cu mâna ta”, explică Anita.

Ziduri frământate cu picioarele

Cum “se face” o asemenea casă de cob? Simplu! Se frâmântă cu picioarele. Câte un morman uriaş de nisip, argilă, paie şi apă se pune pe o prelată, iar “constructorii” iau “aluatul” pentru casă la lucrat: “Compoziţia asta se poate frământa şi cu un buldoexcavator, dar cu picioarele este mult mai bine, pentru că simţi când e lutul pregătit. Toată lumea simte! Când încep, zic: «Vai, da’ ce tehnică folosiţi?!» Dar, după ce faci două-trei frământări, toată lumea e expertă şi ştie care e compoziţia ideală. O simţi la picior şi la mână. Paiele nu trebuie pregătite special pentru pereţi, ci se pun întregi, aşa cum sunt luaţi din baloţi. Însă dezavantajul lor e că nu-i rezistenţa atât de bună ca la casa de lut. Când am mers şi am ales locul unde vom pune Casa Vulcanilor, am zis că ar fi bine să pună stâlpii de susţinere şi să se facă acoperişul, ca să avem unde lucra, că poate-poate plouă. Şi… am avut gură spurcată! Ei nu au reuşit să monteze acoperişul, pentru că, până acum, a plouat foarte mult”, se amuză Anita, un un cer întunecat, ameninţând a ploaie.

Casă dreptunghiulară versus casă rotundă

Ovidiu şi Anita Lengyel construiesc în Ţara Haţegului o casă originală, ce va adăposti un mini-muzeu inedit

În ce priveşte denumirea, tinerii spun că sunt o mulţime de regionalisme care definesc casele făcute din argilă, în funcţie şi de forma sau compoziţia materialului de construcţie: “La noi, casa de chirpici, e, de fapt, casa de voioagă, când lutul e făcut ca o cărămidă. Şi mai e una cu cofrag. Casa de cob e rotundă. Noi pe ideea asta am mers, gândindu-ne că în natură nu găseşti linii drepte, ci numai forme rotunjite şi ovale”, povesteşte Anita. Entuziasmată, tânăra e convinsă că vorbim chiar despre casa ideală: aceasta nu are colţuri, aşa că vântul nu se opreşte şi nu se loveşte în ea. Important este, însă, potrivit tinerilor pasionaţi de construcţia de case din cob, ca locuinţa să fie suficient de mare încât să asigure toate necesităţile familiei, dar fără exagerări: “Nu are rost să-ţi faci opt camere, numai aşa, pentru ca locuinţa ta să fie mai mare decât a lu’ vecinu, şi să foloseşti doar două. Este inutil şi o mare risipă de resurse”.

O casă cu totul specială

Casa Vulcanilor va fi, odată terminată, cel mai nou punct de vizitare şi educaţie non-formală în Geoparcul Dinozaurilor “Ţara Haţegului”. Proiectul presupune, în primul rând, realizarea unei structuri ecologice din lemn şi cob care se va numi Casa Vulcanilor, amplasată în Densuş, la câţiva paşi de situl geologic cu urmele activităţii vulcanice şi a mării Tethys din Cretacic. Cobul este un amestec de pământ lutos, apă, paie şi nisip care se modelează cu mâna, fiecare construcţie fiind unică. Lucrul la căsuţă a început la atelierul de construcţii ecologice, organizat între 29 mai şi 2 iunie de Asociaţia Socială “Satul de lut”. Actorii principali ai proiectului sunt tinerii înscrişi în programul “Voluntari pentru Geoparc” şi elevii de la clubul “Exploratorii” din Densuş. Cel puţin 20 de voluntari şi 20 de elevi vor participa efectiv la activităţile proiectului, care se va derula până în luna august, dar orice hunedorean interesat de casele de cob este aşteptat cu drag de organizatori. Proiectul mai include un workshop de interpretare turistică, amenajarea Casei Vulcanilor şi a sitului geologic, pregătirea a 10 ghizi exploratori şi o expoziţie de fotografie “Making of Casa Vulcanilor”, expoziţie al cărei vernisaj va avea loc în Haţeg.