Jurnal de pescar: Cu splină de porc la scobar

Articolul a fost vizualizat de 3,303 ori

Ciudate şi încurcate sunt căile pescuitului, dar mai ales reţetele de nadă şi momeli folosite de către undiţari. Chiar dacă vă este cunoscută reţeta de nadă ce conţine faimoasa splină de porc, eu tot o s-o descriu aici pe larg, poate se va găsi vreun pescar căruia să-i folosească şi, poate cine ştie, ne va încânta chiar şi cu capturi. E musai să amintesc că am auzit de ea pentru prima oară în urmă cu cel mult doi ani, de la Nicu Stanca, invitatul frecvent al rubricii de pescuit din REPLICA. Am umblat prin tot oraşul de pe Cerna în căutarea splinei de porc, pe care mi-a fost dat să o găsesc la o carmangerie din Piaţa Obor (Piaţa Mare) a oraşului.

Nu puţini sunt pescarii care au reuşit să atragă pe vad scobari, nădind cu un amestec ce conţine splină de porc

Nu vă ascund faptul că până atunci cu greu m-ai fi convins care şi cum este splina de porc, din simplul motiv că habar n-aveam cam cum arată. Ea apare ca nişte ficăţei, dar mult mai mari şi mai lunguieţi, brăzdaţi de câteva fâşii înguste de grăsime. Dacă este proaspătă, are o culoare roşiatic-brună destul de atractivă. Preţul ei este unul modic – câţiva lei kilogramul, nu foarte mult în comparaţie cu nadele consacrate pentru buzat. Avantajul la ea este că se poate folosi atât proaspătă cât şi congelată, fiind în egală măsură potrivită pentru nadele de scobar. Eu o prefer proaspătă. De îndată ce am adus-o de la piaţă, m-am pus să-i separ fâşiuţele de grăsime, atent, cu mare grijă şi cu un cuţit foarte bine ascuţit. După ce am porţionat-o potrivit pentru a încăpea în maşina de tocat, am tocat-o bine, iar rezultatul a fost o pastă cremoasă şi zemoasă, roşiatică şi plină de proteine. Dacă pe vreme caldă scobarul este un vegetarian dedicat îndeosebi algelor care se găsesc pe fundul apei, în anotimpul rece, hrana lui se compune în mare parte din proteină animală.

Această pastă am pus-o peste un amestec format din turtoi de dovleac (celebrul ingredient pentru mreană şi scobar), ceva nadă Maros Mix pentru scobar, o pungă de Benzar Ice Mix specială pentru apă rece şi o parte consistentă de colant, fie el şi PV1. Este foarte important să adăugaţi colant în nadă, pentru că este cunoscut faptul că atât splina de porc cât şi turtoiul au proprietatea de a desface foarte repede amestecul, aşa că mai bine să avem un produs lipicios. Unii preferă să pună în amestecul fatal pentru scobari chiar şi mămăligă, însă eu nu sunt deloc adeptul ei, deşi în unele cazuri s-ar impune puţină mămăligă pentru că va lega foarte bine nada şi astfel ea nu va fi spălată prea uşor de curenţii apelor pe care pescuim.

Nu vă ascund nici faptul că am pescuit doar de câteva ori cu o astfel de nadă combinată cu splină de porc, însă nu am avut niciun fel de rezultat, de vină fiind ba nivelul apei, ba faptul că peştele se afla în indispoziţie. De altfel, este cunoscut scobarul drept un peşte extrem de mofturos, iar de multe ori, atunci când mănâncă, trebuie să fii pe fază exact în acel moment şi la locul potrivit pentru a-i da de cap. Înţelegem din experienţa scobărarilor că operaţiunea de nădire trebuie să fie făcută foarte atent. În primul rând nu vom nădi de apel cu prea multă nadă, ceea ce ar sătura rapid peştii de pe vad. În general, se impune o nădire de apel, după care vom întreţine cu bulgări de dimensiunea unei mingi de ping pong, la intervale de 20-30 de minute, în funcţie şi de ritmul în care intră scobarii şi în funcţie de disponibilitatea lor de a rămâne pe vad.

În cazul în care nu avem splină de porc, vom folosi celebrul Tehno Sânge – praful de sânge pentru scobar disponibil în comerţ şi putem aditiva cu aditivi speciali pe bază de sânge de la VDE. Unii pescari folosesc cu succes chiar aditivul de caramel şi spun că acesta ar fi de nelipsit în nadele pe bază de făinuri şi pâine în anotimpul rece. De asemenea, la nade putem adăuga seminţe uleioase de cânepă – fierte sau prăjite, pentru a evita suprasaturarea peştilor şi a le urgenta tranzitul hranei prin intestine. O altă reţetă de nadă ar putea avea ca ingrediente pâinea neagră umezită şi stoarsă bine, mălaiul fiert, orzul prăjit şi măcinat, cânepa prăjită şi măcinată, praful de sânge şi pământul negru de muşuroi – o nadă recomandată de cunoscutul Robert Ujvari.

Tags:

About Bogdan Leu