Jurnal de pescar: Despre peştii de pe Arieş

Săptămâna trecută am discutat despre gunoaiele de pe Zlaşti şi Arieş. Aminteam de o postare interesantă pe forumul www.pescuitstationar.ro a severineanului Florin Truia, un obişnuit deja al competiţiilor de staţionar cu caracter privat, care a descris amănunţit situaţia dezastruoasă în care se află unul dintre râurile preferate de către hunedoreni pentru pescuitul păstrăvului, lipanului şi, de ce nu, chiar al scobarului şi al cleanului. Tot în acea postare vorbea şi despre peştii Arieşului, fapt care mi-a stârnit interesul de a vă relata cele descrise, considerându-le informaţii deosebit de preţioase pentru cei care vor să pescuiască pe Arieş.

Scobari şi cleni în expansiune

Pescarii din zona Arieşului spun că cea mai mare ameninţare pentru râu este scobarul care urcă din ce în ce mai sus şi mănâncă icrele de peşte, concurând la hrană cu lipanul sau păstrăvul, aducând aceste specii în prag de dispariţie. La fel de dăunător este considerat şi cleanul, care nu numai că concurează cu păstrăvul la hrană, dar mai şi mănâncă puietul de păstrăv pe care îl prinde. Din acest motiv, în dreptul mănăstirii din Albac, a fost făcut un baraj peste care se zice că scobarul şi cleanul nu pot trece.

“Am încercat să pescuiesc în primul rând la clean, în aval de barajul de la Albac şi până spre Câmpeni. Am observat că este un peşte bine reprezentat, dar nu am prins decât bucăţi mici, de regulă între 200 şi 300 de grame – totul strict catch and release. În tot sectorul respectiv n-am văzut nici urmă de păstrăv, doar foarte rar şi accidental, lipan nici pomeneală. În zona respectivă, mai ales după confluenţa cu Arieşul Mic, pare şi scobarul destul de prezent, care, dacă nu ştiaţi, muscăreşte, şi l-am prins în toate felurile posibile, chiar şi la muscă – nimfă udă. În amonte de baraj este clean mult mai puţin, dar bucăţi şi mai mici de 150-200 de grame, deşi s-a populat cu păstrăv şi lipan în primăvară. Lipanul e protejat tot timpul anului şi interzis pentru pescuit. Din păcate, toată lumea dădea la lipan, prindea 10-20 de bucăţi de 200 de grame şi le băga în traistă. Singurele controale le făcea poliţia, dar şi aceştia controlau în funcţie de numărul de la maşină. Dacă aveai număr de AB nu te întreba nimeni nimic”, spune Florin Truia.

Regim neclar de pescuit

Pescarii care pescuiesc pe ape de munte cunosc faptul că de cele mai multe ori râul sau pârâul pe care vor să pescuiască are un regim neclar şi parcă cu cât cauţi să afli mai multe informaţii despre cum poţi pescui în deplină legalitate, parcă cu atât te afunzi mai mult în neştiinţă. Problema regimului de pescuit neclar în zona Arieşului se pare că nu este un simplu incident nefericit surprins de către Florin Truia. Deşi nu am fost la pescuit pe Arieş, am auzit de multe ori referiri critice la ce se întâmplă acolo, de la pescarii care obişnuiesc să meargă la pescuit pe acele ape. Se zice că nimeni nu te poate îndruma unde anume trebuie plătit permisul şi mai ales cât anume costă acesta.

“Am plătit 55 de lei la Ocolul Silvic din Garda pentru zece zile, iar la controlul poliţiei, aceştia mi-au spus că nu este valabil şi că ocolul nu ar avea dreptul să elibereze premise. Toată lumea mă îndemna să mă duc la Alba sau la Cluj să plătesc. Nu că mi-ar fi făcut cineva ceva, pentru că m-au văzut că eliberez toţi peştii şi aşa chiar dacă mă considerau a fi în neregulă cu documentele, m-au lăsat totuşi să pescuiesc. Însă nu m-am putut obişnui cu gândul că am plătit degeaba unora care nu ar fi avut dreptul să încaseze”, spune Florin Truia.

Ploile pot compromite partida

Severineanul ne recomandă să cercetăm cu atenţie previziunile meteorologice înainte de a alege să mergem la pescuit pe Arieş. După câte a putut constata la Câmpeni, după o ploaie de 30-40 de minute, toată apa s-a transformat într-o tulbureală de nămol de nepescuit şi care durează între 24 şi 48 de ore până să se limpezească. “O altă remarcă pe care o pot face legată de Arieş, sunt chişcarii în număr uimitor de mare – acei ţipari cum sunt denumiţi de localnici. Un lucru e cert, unde sunt atâţia chişcari nu e deloc bine pentru restul peştilor care pot fi parazitaţi foarte uşor şi chiar omorâţi”, precizează Florin Truia. Pe Arieşul Mic, ne spune pescarul că apa are în general un debit inconstant, destul de scăzut, cel puţin în luna iunie, cu peşte foarte puţin, de regulă boiştean şi ceva lipan, dar rar şi mic. Locurile de pescuit pe această apă sunt puţine, cu un debit inconstant, aşadar o zonă incertă pentru pescuit. “În rest, locurile sunt fermecătoare, iar oamenii sunt extrem de primitori. Cu puţin efort şi înţelegere din partea tuturor ar putea fi un rai al turiştilor, dar şi unul al pescarilor. Din păcate, tot mai multă lume se îndreaptă spre turismul pantofar intensive – hoteluri megalitice cresc la tot pasul, iar ţăranii proprietari de pensiuni trebuie să ţină pasul industrializându-se, aşa că pensiunile devin hoteluri de 100 de lei camera”, declară Florin Truia pe forumul Pescuit Staţionar.