Sute de turişti, alături de mii de localnici, au participat, vreme de patru zile, de vineri până luni, la “Festivalul Virşlilor – Ediţia 2014”. Evenimentul a fost organizat de Primăriile Deva şi Hunedoara, Centrul Cultural “Drăgan Muntean” din Deva, Centrul European pentru Dezvoltare Rurală şi Agenţia de Turism TOC Internaţional. Organizatorii le-au pregătit vizitatorilor concursuri de olărit, de tras cu arcul, dar şi un concurs de mâncat virşli – “Viteaz gastronom”.
În prima zi, turiştii care au vizitat Castelul Corvinilor au putut să se înscrie la concursuri de pictat ceramică, dar au fost invitaţi şi la dansuri populare şi la un spectacol de excepţie, susţinut de Orchestra “Doina Crişului”. Sâmbătă şi duminică hunedorenii au fost invitaţi la concursuri tematice tradiţionale, dar şi la concerte, susţinute de Huniadi Cantores, Focul Viu, Pragul de Sus, Cimpoierii din Transilvania, Bere Gratis şi Pavel Stratan. La Deva, în schimb, organizatorii au invitat trupele “Nightlosers”, “Semnal M” şi pe Pavel Stratan, circulaţia fiind restricţionată în zona centrală a Devei. În centrul atenţiei au rămas, însă, virşli, aduşi la Hunedoara de producători din zona Brad (virşli de Podele), dar şi din Ţara Haţegului (virşli de Sălaş). Mezelarii au făcut, în timpul Festivalului, inclusiv demonstraţii de producere a virşlilor în faţa participanţilor.
Virşli, de pe vremea dacilor
Florin Iovănescu are 40 de ani şi a început să ajute la prepararea virşlilor încă din copilărie. Povesteşte că este cea de-a treia generaţie de producători de virşli “de Sălaş”, însă adaugă că nimeni nu ştie, cu exactitate, până unde, în trecut, merge istoria preparării virşlilor în familia Iovănescu. Tatăl şi bunicul lui au pregătit, fără îndoială, gustoasele mezeluri, dar poate şi înaintaşii acestora, nimeni nu mai ştie… “Istoria producerii virşlilor în Sălaş datează de pe vremea dacilor şi, în familia mea, s-au preparat virşli de când mă ştiu, însă firma noastră, S.C. Victoria Prodcom, este fondată în 1991. Practic, am început cu ajutorul părinţilor. Eu am absolvit o facultate de management şi, în scurt timp, am realizat că aici era o nişă cu potenţial şi am vrut să duc tradiţia aceasta locală, dar şi a familiei mele, mai departe”, povesteşte Florin Iovănescu. Sălăşeanul povesteşte că, în 1991, când familia lui a pus bazele micii afaceri de familie cu virşli, în localitate erau nu mai puţin de 27 de producători, dar numărul lor a scăzut de 13 ori în 25 de ani, astăzi în Sălaşu de Sus mai funcţionând doar doi producători autorizaţi. Aceştia spun că intrarea în Comunitatea Europeană a venit cu o întreagă serie de exigenţe care ţineau de igiena veterinară, iar, în lipsa investiţiilor, majoritatea mezelarilor familiali nu au făcut faţă şi au fost nevoiţi să închidă micile afaceri pe care le porniseră, rezumându-se la prepararea virşlilor doar pentru familie şi prieteni.
Secretul virşlilor care lasă gura apă
În ceea ce priveşte reţeta virşlilor de Sălaş, Florin Iovănescu, unul dintre cei doi producători de prestigiu din localitate, spune că aceasta se bazează pe carne de oaie şi capră, în proporţii egale sau aproape egale, dar conţine şi ingrediente secrete, care fac savoarea fiecărei case producătoare în parte şi despre care niciun bucătar priceput nu va accepta să vorbească: “Bineînţeles, există un secret, ca în orice reţetă, dar, ca elemente de bază, în compoziţie, ca materie primă, se foloseşte carnea de oaie şi carnea de capră, în proporţie de 50-50 la sută, sau în proporţie de 40-60 la sută, ori mai multă carne de capră, ori mai multă carne de oaie. Ca procedeu tehnologic este acel fum cald, de coacere, care se face cu lemne de fag uscate. Acestea asigură o temperatură adecvată, undeva la 100 de grade Celsius, astfel încât virşli reuşesc să se coacă. Mai mult decât atât, imprimă şi un fum natural, care este foarte bun împotriva bacteriilor care ar putea să pericliteze produsul, calitativ şi organoleptic”.
Virşli de Sălaş, marcă înregistrată
În urmă cu câţiva ani buni, Florin Iovănescu, împreună cu cel de-al doilea producător de virşli din Sălaşu de Sus, au decis să înregistreze produsul “virşli de Sălaş” la OSIM. Dar, “până să ajungi să înregistrezi produsul, trebuie să îndeplineşti anumite condiţii. Aşa că a fost destul de multă cheltuială. Asta pentru că, în privinţa investiţiilor, a fost nevoie să corespundem din punctul de vedere al normelor europene: carmangeria retehnologizată, fluxurile, din punctul de vedere al siguranţei alimentare, al personalului, al igienei, al recepţiei materiei prime, a modului de producere, de etichetare, depozitare şi livrare. Toate acestea au necesitat investiţii destul de consistente în spaţii”, explică Florin Iovănescu, actualmente patronul microîntreprinderii de succes. Cine cumpără virşli de Sălaş ar trebui să ştie că producătorii cumpără carnea de capră şi oaie, care constituie ingredientul de bază al produsului, cu precădere din Ţara Haţegului, restul necesar fiind adus din judeţele învecinate, însă niciodată din import.
Virşli de Hunedoara, la Bruxelles
În acest moment micile firme din judeţul Hunedoara produc, în medie, câteva zeci de kilograme de virşli în fiecare zi. Mezelarii spun că, preparând virşli în mod tradiţional, este imposibil să ai o producţie mai mare: “Ce facem noi, adică manevrele respective, sunt exact ca acum 100 de ani! Dacă ar interveni tehnologia, totul s-ar schimba, iar produsul ar deveni unul industrial, de mase, chiar dacă noi am respecta reţeta. Spre exemplu, cuptorul tradiţional poate să primească 100 de kilograme de virşli, perechi. Pe când, într-un cuptor industrial, timpul de coacere se reduce la 30 de minute. Aşa că, e cu totul altceva… E la fel şi cu o ciocolată tradiţională elveţiană, produsă ca acum o sută de ani”, mai spune Florin Iovănescu. Până acum, firma deschisă în urmă cu 23 de ani de familia lui Florin Iovănesc şi-a livrat produsele în judeţul Hunedoara, dar şi în ţară, însă hunedorenii estimează că produsul lor va creşte în notorietate şi va fi cerut tot mai mult şi la export. De altfel, producătorii spun că virşli au devenit tot mai cunoscuţi în ultimii ani, mai ales graţie festivalurilor cu tematică, organizate de autorităţile locale.
Numai firma lui Florin Iovănescu şi-a deschis, până acum, magazine în Haţeg, Hunedoara, dar şi în Valea Jiului, iar sălăşeanul plănuieşte ca, în anii care vor urma, să deschidă un magazin şi în oraşul reşedinţă de judeţ: “Sunt zone unde există cultul consumului, ca şi brânza de Sibiu. Aşa şi noi: ne adresăm unei anumite categorii de consumatori: Ţara Haţegului, locul de unde şi provin virşli, e cel mai mare consumator. Apoi virşli sunt căutaţi şi de hunedoreni, dar şi în oraşele Văii Jiului. Virşli, însă, sunt din ce în ce mai cunoscuţi şi în ţară, dar şi în Europa. Spre exemplu, producătorii hunedoreni au trimis virşli inclusiv la Bruxelles”.
O istorie a virşlilor, în câteva cuvinte
Denumirea de virşli desemnează cârnăciorii lungi (15-20 de centimetri) specifici mai ales judeţelui Hunedoara, dar consumaţi şi în judeţele limitrofe, mai ales în Alba şi Arad. Aceştia sunt preparaţi din carne de oaie, în combinaţie cu carne de capră. Ei sunt fabricaţi mai ales în Ţara Haţegului, în Brad, Petroşani. Au o textură suculentă, o pigmentare roşietică dată de boia şi o uşoară tentă de fum, pe care o primesc în urma celor cinci sau şase ore de coacere. Se servesc fierţi, cu muştar şi pâine proaspătă, coaptă pe vatră. Bucătarii spun că nişte cârnăciori asemănători, comparabili cu virşli ardeleneşti, se mai produc doar în Africa! Producătorii de virşli adaugă că etimologia termenului este incertă, dar bănuiesc că denumirea este de provenienţă germană, deşi mezelarii hunedoreni susţin că virşli se prepară în judeţul Hunedoara încă de pe vremea dacilor!
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.