Editorial: Cazul Tăriceanu, sau cât de greu e să-l slujeşti pe necuratul

Începând cu Radu Câmpeanu, trădările la vârf în PNL au devenit un fel de cataclisme periodice menite să zguduie din temelii singurul partid cu blazon istoric rămas pe piaţă, PNL. Asta dacă facem distincţia că moştenirea PCR-istă a PSD-ului nu e un blazon, ci o ocară.

Să ne reamintim când, după 1989, Radu Câmpeanu a resuscitat PNL-ul numai ca să-l ţepuiască atunci când i s-a dat şutul în fund pentru rezultatele jalnice obţinute la alegerile din 1992 (3%). Câmpeanu a organizat un congres paralel al “PNL”, în care a fost ales preşedinte. Numai că tribunalul nu a recunoscut mutantul politic, dând câştig de cauză adevăratului PNL, condus la acea dată de Mircea Ionescu-Quintus. Pentru Câmpeanu manevra a fost piatra funerară pe mormântul său politic.

Au plătit şi Valeriu Stoica şi Teodor Stolojan care, în 2006, au manevrat şi au reuşit să rupă o halcă din PNL, pe care au lipit-o la PD-ul lui Băsescu, ruinând o parte din bazinul electoral al liberalilor. Gestul, cum spuneam, i-a retrogradat politic până la statutul de “băiat în casă” pe lângă puterea de atunci.

Acum, la fel cu Tăriceanu. Practic, fostul şef liberal şi fostul prim-ministru joacă contracronometru ultima sa carte ca om politic, cu riscul de a rămâne în istorie şi el ca o Iudă liberală.
Domnul Tăriceanu poate nici nu-şi dă seama că pentru premierul Ponta el nu este decât una dintre variante, un pion, un echivalent cu Dan Diaconescu pentru găsirea unui bazin electoral cât mai larg. Tăriceanu scutură punga cu cei 30 de arginţi PSD-işti şi aşteaptă ca liberalii să-i vie la picioare sub flanela roşie a social-democraţilor lui Ponta. La fel ca şi Câmpeanu, Stoica, Stolojan, şi Tăriceanu se răzbună acum pe PNL pentru că, la fel ca iluştrii săi predecesori la cârma partidului, a pierdut alegerile şi nu poate metaboliza înfrângerea. Dacă Tăriceanu era într-adevăr un liberal veritabil, stătea acolo la partid, propunea un proiect alternativ la cel al liderului Antonescu şi-l discuta cu colegii lui la viitorul congres. Era mai democratic, mai fair-play şi mai bărbăteşte.

Modul şerpesc în care a procedat însă îl descalifică pe Tăriceanu în PNL, partid care-şi va radicaliza poziţia faţă de el şi faţă de PSD, păpuşarul din spate. Nici “acasă” la PSD, domnul Tăriceanu nu se va simţi mai bine.

Pe măsură ce se dovedeşte că nu e de folos, social-democraţii îl vor marginaliza până la umilinţă. Pentru că, fost prim-ministru sau nu, cu o cârpă murdară nu ai ce să mai faci. O arunci la gunoi după ce ţi-ai şters cu ea pantofii!