În doar trei ani, numărul farmaciilor s-a triplat

Cu patru ani în urmă, în judeţul Hunedoara funcţionau aproximativ 50 de farmacii. Acum sunt 150. O “portiţă” legală ţinută deschisă vreme de doar câteva luni a produs “invazia” de farmacii cu care se confruntă acum oraşele judeţului. Farmaciştii cu vechime reclamă faptul că cea mai mare parte dintre noile unităţi de profil se rezumă la vânzarea de medicamente “tipizate”, fără să se preocupe şi de prepararea de leacuri “personalizate” în funcţie de nevoile fiecărui pacient.

Locuitorii judeţului au mai multe opţiuni în ce priveşte farmaciile, însă din ce în ce mai puţine variante de farmacii care să le prepare local unele medicamente de care au nevoie

Până nu demult în municipiul Hunedoara funcţionau 11 farmacii. Numărul lor actual este de 25, conform datelor oferite de filiala judeţeană a Colegiului Farmaciştilor din România. La acestea se adaugă şase farmacii cu produse naturiste. În Deva, cu 10 ani în urmă, existau tot 11 farmacii. Acum sunt nu mai puţin de 35. Luăm exemplul unui oraş mai mic: Petrila. În 2010 aici funcţionau trei farmacii. Acum sunt nouă. Aşa se face că o prevedere a legislaţiei în domeniu, conform căreia trebuie să existe o farmacie la fiecare 3.000 de locuitori, nu mai este respectată. În Deva proporţia este acum de o farmacie la 1.700 de suflete, iar în Hunedoara există câte o farmacie la fiecare 2400 de locuitori, proporţia fiind asemănătoare şi în cazul oraşului Petrila.

O triplare, în patru ani

În 2010, guvernul de la acea vreme a operat câteva modificări de legislaţie în urma cărora era permisă deschiderea de farmacii şi în marile spaţii comerciale. Deşi modificarea se referea la spaţii de tip mall, sau hypermarket, legea a lăsat loc pentru interpretări, astfel încât în Deva, de exemplu, există acum farmacii situate perete-n perete la parterul unui bloc. Nimic rău în asta, s-ar putea spune, pentru că oferta mai variată e în beneficiul clientului. Lanţurile farmaceutice se întrec în promoţii şi încearcă să-şi fidelizeze clienţii oferindu-le carduri de reducere. Prea puţini îşi dau seama că, de multe ori, preţul medicamentului “redus” cu ajutorul cardului este la fel cu cel perceput pentru acelaşi medicament de către o farmacie independentă, dacă nu cumva chiar mai mare, în unele cazuri.

Mai mult comerţ, mai puţină medicină

Totuşi, reprezentanţii Colegiului Farmaciştilor spun că mare parte dintre farmaciile nou apărute, mai ales cele care aparţin unor lanţuri de profil, pun accent doar pe vânzarea de medicamente şi se ocupă puţin spre deloc de prepararea de medicamente în propriile laboratoare, aşa cum se făcea în farmacia tradiţională, considerată ca fiind una dintre cele mai importante ramuri ale domeniului medical. Aşa se face că, de exemplu, o soluţie pentru calmarea durerilor unui bebeluş căruia îi dau primii dinţişori costă 10, 20, 30 de lei în farmaciile “de lanţ”, în timp ce o sticluţă de glicerină boraxată cu anestezină, mult mai eficientă, costă doar 3 sau 4 lei într-o farmacie tradiţională (cu laborator propriu de preparare). Seria exemplelor poate continua.

“Nu se impuneau atâtea farmacii”

Preşedintele Colegiului Farmaciştilor din România – filiala Hunedoara, Maria Tâlvescu, spune că nu neapărat îmbătrânirea populaţiei din judeţ este cauza creşterii numărului de farmacii. De fapt, triplarea numărului de astfel de unităţi este un fenomen naţional. “În acea perioadă de câteva luni de relaxare a normelor privind înfiinţarea de farmacii s-a declanşat fenomenul. Nu numărul lor este, să zicem, principala problemă, deşi legislaţia indică existenţa unei singure farmacii la 3000 de locuitori. În tot răul e şi un bine, prin faptul că sunt câteva comune precum Dobra sau Ilia care au acum câte două farmacii, iar duminica ori în sărbătorile legale localnicii nu rămân fără acest serviciu.

Problema pleacă de la faptul că noile farmacii nu mai au receptură (locul în care se prepară medicamente în funcţie de prescripţiile personalizate ale medicului – n.r.).
Există soluţii farmaceutice la fel de eficiente, dar mult mai ieftine decât unele medicamente tipizate. O altă problemă pleacă de la faptul că, în special în marile lanţuri, se pune accent pe atingerea unor ţinte de vânzări, aşa că nu tot timpul pacientul primeşte medicamentul mai ieftin. Încă sunt neclarităţi ale legislaţiei în ce priveşte modul în care se eliberează medicamentele”, declară Maria Târvescu. Preşedintele Colegiului Farmaciştilor – filiala Hunedoara semnalează şi problema publicităţii la medicamente “aceasta fiind uneori publicitate mincinoasă”, dar şi faptul că mare parte din impozitele pe profit plătite de lanţurile de farmacii sunt achitate în oraşele în care acestea îşi au sediile centrale, banii neintrând în visteriile locale, cum se întâmplă în cazul farmaciilor independente.