De Sânziene, ia este ţinută obligatorie pentru românce, în toată lumea. Iniţiativa a pornit în 2013, dar a prins avânt în acest an, când o mulţime de persoane ori comunităţi au “aderat” la iniţiativa demarată pe Facebook de “La blouse roumaine”. Pentru cele mai multe românce, ia devine astfel o declaraţie de mândrie şi chiar de patriotism. Şi în judeţ, pe lângă iniţiativele personale, zeci de copii din Ansambul Bucura, dar şi voluntari ai Geoparcului s-au alăturat propunerii prin care data de 24 iunie este declarată “Ziua Iei”.
Haţeganii sunt mândri de portul şi ţara lor, un ţinut unic în România. Aici s-au descoperit schelete de dinozaur şi tot aici sunt primele capitale ale neamului. Se spune că este locul unde s-a născut poporul român, iar copiii păstrează portul strămoşilor. Cel puţin cei din Ansamblul “Bucura”, care s-au alăturat cu entuziasm ideii de a sărbători haina tradiţională românească. Îmbrăcaţi în costume tradiţionale, micuţii au defilat prin centrul municipiului Haţeg pentru a le demonstra trecătorilor că sunt mândri de portul zonei. Nu i-a oprit nici măcar ploaia torenţială abătută asupra oraşului. “Costumul din Ţara Haţegului are ie, ilic, fote şi poale, totul în alb şi negru. Bărbaţii au ilic, adică un soi de cojoc, brâu, pantaloni, ie şi cizme. Eu una mă simt bine în costumul popular. Reprezint ţara şi este minunat. Ia este bună de purtat mai ales vara. La pădureni, ia este mult mai încărcată, materialul este mai gros, dar este foarte călduros”, spune una dintre fetiţele care au participat la “Ziua Iei”, la Haţeg. Este doar unul dintre copiii care cred cu tărie că neamul nu ar trebui să îşi uite portul şi iile ar trebui purtate mai des. Micuţilor li s-au alăturat şi liceeni de la Colegiul Naţional I.C. Brătianu, cei de la Geoparc, tinere din oraş şi chiar angajaţi ai Primăriei, precum Anca Hălmagiu: “Suntem mândri că ne-am alăturat evenimentului care a căpătat şi recunoaştere internaţională de la UNESCO prin intermediul Geoparcului Dinozaurilor. Se recunoaşte astfel importanţa tradiţiilor şi costumelor populare româneşti şi suntem mândri că ne prezentăm în faţa haţeganilor cu un astfel de eveniment unde participă copiii de la Ansamblul Bucura, laureaţi de multe ori la festivalurile internaţionale”.
Ia, declaraţie de identitate
“Astăzi serbăm pentru prima dată, la Haţeg, Ziua Internaţională a Iei Româneşti. De ce la Haţeg? Pentru că avem aici locuri minunate, o zonă etnofolclorică bogată şi ar trebui să ştim mult mai multe despre ce a însemnat portul popular de-a lungul timpului şi ce a rămas acum. Sunt mari creatori de modă şi artişti celebri care se inspiră din folclorul românesc, din frumoasele noastre costume şi e păcat ca tânăra generaţie să uite toate astea. Să continuăm tradiţia şi să ne îmbrăcăm româneşte!”, spune Cristian Bătrâncea, directorul Casei de Cultură Haţeg. La eveniment, s-au alăturat şi simpli orăşeni: “Ar fi fost şi mai frumos dacă nu ar fi plouat, e bine că se face ceva să păstrăm tradiţia. Eu am o nepoţică care vine de trei ani la Ansamblul Bucura şi îi place, poartă costumul şi ia o poartă de multe ori, chiar şi pe acasă. Îi place mult costumul şi dansul popular, lucru care mă bucură”, spune o haţegancă venită la “paradă” cu vecina: “Suntem bucuroşi că tradiţia merge mai departe şi se promovează evenimente care au în centrul lor portul nost’ popular”. Toţi “purtătorii de ii” au ajuns pentru o lecţie despre costumul autentic la Muzeul Ţării Haţegului. Aici pot fi admirate mii de obiecte care ţin de arta populară: costume vechi de sute de ani, dar şi obiecte de uz casnic din gospodăria ţărănească.
“Noi în România avem mai multe ţări, fiecare cu portul ei, până şi judeţul nostru este la fel: avem Ţara Haţegului, Ţara Moţilor, Ţinutul Momârlanilor, Ţinutul Pădurenilor, Valea Mureşului şi Munţii Orăştiei”, explică Grec Sîmu, custodele Muzeului Ţara Haţegului. Aici iile sunt “originale”, cusute cu fir negru pe pânză de cânepă, sunt ţinute în lădoaie sau dulapuri ţărăneşti, din lemn masiv.
Din lădoiul strămoşesc
“Sărbătoresc şi eu ziua iei. Eu, fiind custode, port mult cămeşa de la costumul popular. Să ştiţi de la mine că ţăranul român o fost întotdeauna foarte elegant. Cămaşa lui o fost albă ca laptele, la fel ca iţarii, iar nevasta lui o fost hai mai frumoasă de pe câmp. Ţărăncile întotdeauna s-or îmbrăcat cu ce-or avut mai frumos şi s-or aranjat”, spune custodele, care e şi meşter popular. Aici, la muzeu, au văzut copiii care este diferenţa dintre iile brodate recent şi cele tradiţionale, cusute cu fir negru, în motive populare, fără fire de aur sau argint sau paiete. Vechile cămăşi, chiar şi cele bărbăteşti, pot fi oricând modele pentru marile case de modă. Doar că puţini mai sunt dispuşi să comande ii brodate manual, cu dantelării şi figuri populare al căror înţeles îl pricep doar etnologii. “Sunt ii pe care se vede modelul numit de noi «cărare pierdută», adică drumul ciobanului. Rar mai găseşti acum în sate femei care să ştie să coase broderii complicate, să ştie modelele tradiţionale ale locului, să toarcă firul de lână din fuior sau să ţese straie în război. Bătrânele îşi amintesc şi de caierele de cânepă. Practic, în gospodăria tradiţională, femeia îmbrăca întreaga casă, iar bărbatul o încălţa, făcea opincile. Ce se poartă azi drept ii sunt de fapt urmaşele vechilor cămăşi cusute de ţărănci. Unde vedeţi paiete sau fire strălucitoare, e semn că e făcătură, nu costum original. Cine vrea ie ţărănească, să caute la bunici, nu la magazine”, spune Marcel Lapteş. Vechile ii par greoaie şi dificil de purtat, însă odată îmbrăcate realizezi că materialele naturale au beneficiile lor faţă de amestecurile de plastic ale secolului XXl.
Cooperativa iilor
Şi tot la Haţeg se află una dintre puţinele cooperative din ţară şi singura din judeţ unde se confecţionează costume populare, ii şi chiar opinci. Totul se face de mână şi din materiale tradiţionale, in, lână sau piele cu motivele tradiţionale din zonă. “Dintr-o activitate vastă pe care am avut-o cu mulţi ani înainte, ne-am profilat pe artă populară şi artizanat. Confecţionăm produse executate de muncitoarele noastre. Sunt brodate manual, cu motive geometrice, pentru că acesta este motivul specific zonei noastre şi facem şi costume populare. Ne mândrim că suntem o pată de culoare şi de frumos pe piaţă. Iile se lucrează toate pe in topit, totul este natural, nu lucrăm nimic pe sintetic, pânza se cumpără de la colegii din ţară, tot meşteşugari. Opincile le facem în secţia de marochinărie şi harnaşament”, explică Teodora Dumistrăcel. În expoziţia de artă populară a Cooperativei Haţegana sunt zeci de ii care îşi aşteaptă cumpărătorii: ia cu mânecă scurtă costă de la 180 de lei, iar cea cu mânecă lungă de la 260 lei până la 500 de lei în funcţie de complexitatea modelului. La Deva însă singurul magazin care vinde ii le aduce din… Italia: “Sunt făcute pe in topit, albe, cu desene tradiţionale româneşti, doar că au mâneci trei sfert. Sunt fine şi excelente pentru purtat pe timp de vară. Se vede clar că designerii italienii s-au inspirat din costumul tradiţional românesc”, spune Carmen Maria Dumitrache de la Magazinul Exit. Iile aduse din Italia costă până în 100 de lei, de două ori mai puţin decât cele vândute în târguri de către meşterii populari.
Ia Sânzienelor
Iniţiativa a fost lansată pe pagina de facebook “LA BLOUSE ROUMAINE” şi a prins de minune. O mulţime de românce s-au alăturat propunerii. Cine vrea să sărbătorească “Ziua Iei”, trebuie să îmbrace o asemenea bluză tradiţională, albă cu motive naţionale, în ziua de 24 iunie, de Sânziene. “Ia, bluza românească, poate deveni un brand de ţară recunoscut de toata planeta dacă vom reuşi să promovăm împreună tradiţia noastră moştenită din timpuri imemoriale. Aşa că ne-am gândit ca pe 24 iunie 2013, odată cu sărbătoarea Sânzienelor, să inauguram Ziua Universală a Iei. (… Astfel vom îmbrăca pentru o zi toată planeta în ie”, se scrie pe pagina de Facebook. Iniţiatorii sărbătorii spun că nu contează dacă ia pe care o purtăm este moştenită de la bunici sau este adaptată modern de un designer. Important este să fie albă şi să fie purtată cu drag.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.