Petalele florilor, aripile fluturilor, răsăritul şi apusul ne îndreptăţesc să spunem că Dumnezeu este pictorul desăvârşit. Unui ochi care ştie să privească, lumea i se deschide precum un fastuos, nesfârşit şi impresionant album. Deasupra pajiştilor verii, fluturii zvâcnesc plini de frumuseţe. Şi aici, judeţul Hunedoara este campion, pentru că Ţara Haţegului este zona cu cel mai mare număr de fluturi din România.
“Agaţă-te de aripile colorate şi cufundă-te în natura neîmblânzită de atingerea omului. Ce îţi cerem în schimb? Nimic mai mult decât o simplă rugăminte de a spune mai departe despre câmpurile pline de flori şi văile inundate de sălbăticie. Dar mai presus de acestea, nu uita să laşi aceste locuri la fel de frumoase cum le-ai găsit”, scriu Lorena Apachiţei şi Dan Palcu în “Poveşti din zbor – Ghid de explorare a fluturilor din Ţara Haţegului”. Este un manual cu fotografii profesioniste şi fraze pasionante, produs pentru Geoparcul Dinozaurilor şi dedicat lui Dorel Ruşti, “cel mai mare iubitor de fluturi din România şi printre cei mai buni specialişti din lume”, după cum îl descrie directorul Geoparcului, Alexandru Andrăşanu, pe entomologul alături de care a inventariat toţi fluturii din Ţara Haţegului. Rezultatul este uimitor: “Au descoperit că aici, în zona Geoparcului, trăiesc 75% din fluturii din România. Sunt peste 100 de specii de fluturi de zi identificate, mult mai multe decât are o întreagă ţară din Europa”, spune administratorul Geoparcului, Cristian Ciobanu. Potrivit “Ghidului…”, ţinuturile de la poalele munţilor sunt pentru fluturi: “Adevărate jungle de flori. Aici, micii zburători se hrănesc, se odihnesc sau se duelează în zboruri în spirale verticale pentru supremaţia peste teritorii”.
Fluturar de Haţeg
“Am găsit în limitele Geoparcului 147 de specii de fluturi de zi! Am reuşit să întocmim un determinator de fluturi pe baza căruia vrem să realizăm «Casa Fluturilor», după acelaşi model ca şi «Casa Vulcanilor». Vrem ca în cele 11 comune să avem măcar un punct turistic. Avem nevoie doar ca una dintre comunităţi să ne pună la dispoziţie o locaţie şi noi să ducem acolo fotografii, imagini şi fluturi vii. Noi respectăm natura vie, nu veţi vedea acolo fluturi prinşi în ace. Vom cumpăra ouă, vom creşte şi elibera fluturi autohtoni”, spune directorul Geoparcului. Lectorul universitar Alexandru Andrăşanu spune că, în afară de fluturii de zi, în Ţara Haţegului: “… mai trăiesc şi câteva mii, da, mii de molii, adică fluturi de noapte. De fapt, românii sunt singurii care numesc aceste zburătoare nocturne nu molii, ci fluturi. E mult mai complicat să inventariezi aceste specii, este o operaţiune pentru care ai nevoie de lumini ca să atragi fluturii care trăiesc la adăpostul nopţii. Specialiştii cred că s-au dezvoltat mai multe specii nocturne pentru că sunt mult mai bine protejate decât în timpul zilei”. Pot fi fluturii de noapte mai mulţi, însă nu sunt atât de spectaculoşi precum cei de zi, cu aripile lor viu colorate: “Povestea fluturilor este fascinantă. Ei au nevoie de culoare pentru a se recunoaşte între ei. Viaţa lor este foarte scurtă – de la câteva zile, la maxim un an. Unii trăiesc pe un tufiş toată viaţa şi tot acolo îşi întâlnesc perechea, alţii stau doar într-un colţ de pădure, pe trei frunze luminate de o rază de soare. O parte cutreieră fânaţele în căutare de polen”, explică Andrăşanu. Una peste alta, vorbind cu oamenii Geoparcului, îţi dai seama cât de puţine lucruri se cunosc despre cele mai frumoase insecte: “Fluturii” – zice directorul zonei protejate – “nu au substanţe minerale în corp, aşa că masculul stă pe sol şi le absoarbe şi apoi le transmite urmaşilor”.
Colonia de pe Valea Fierului
Fluturii de zi sunt vieţuitoare inofensive, iar numărul lor mare îi face uşor de observat în Ţara Haţegului, zonă unde, datorită concentraţiei de specii, chiar şi un amator poate vedea cu uşurinţă câteva zeci de tipuri. De exemplu, la Sălaşu, pe fânaţele cu narcise, s-a realizat un traseu tematic de observare a lor. Aici turiştii pot vedea “fluturii furnicilor”, specii de fluturi ale căror omizi nu se hrănesc cu plante, ci “droghează” furnicile care au grijă de larvă până când aceasta se pregăteşte să devină fluture. Turiştii sunt sfătuiţi să meargă în locurile de observare dimineaţa sau după ora 15. Câmpurile pline de flori sau prundişurile spălate recent de ploaie sunt locuri excelente unde fluturii pot fi văzuţi şi fotografiaţi. Ca să îi poţi fotografia de aproape, trebuie să ai mare grijă, să nu acoperi fluturele cu propria umbră şi să te mişti lent, fără gesturi bruşte sau zgomote. Cei de la Geoparc recomandă colinele Haţegului, dar şi “ţinuturile de calcar” de pe valea superioară a Streiului, locuri unde pajiştile cu margarete sunt preferatele fluturilor. Un alt loc de care puţini ştiu este “Valea Fierului”, de la Răchitova, în sus, spre munte, descoperit întâmplător de fotograful Remus Suciu: “Eu făceam fotografii la competiţia de enduro şi am văzut roiuri întregi de fluturi albaştri. Sunt colonii, doar în filme am mai văzut aşa ceva. Am întrebat sătenii şi mi-au spus că aşa este în fiecare an”. Remus Suciu crede că fluturii erau din specia “plebejus argus”. Potrivit “Ghidului de explorare a fluturilor din Ţara Haţegului”, în această zonă întâlnim: “decorul pentru lumea exotică a fluturilor iubitori de căldură. Plaiurile acestea (…) sunt locurile preferate de o mulţime de fluturi familiari, dar, în acelaşi timp, deosebiţi. Nu e vorba de specii rare, ci mai degrabă de fluturi greu de găsit, iubitori de căldură şi amatori de zboruri lungi şi popasuri prelungite. Fluturii pot fi întâlniţi în plimbările de dimineaţă, când urcuşul pe dealuri este mai uşor, iar peisajul este plin de lumini şi umbre. Sau, chiar în răcoarea serii…”
Ameninţaţi în Europa, răsfăţaţi în Ţara Haţegului
Fluturii dispar peste tot din lume, pentru că le sunt distruse habitatele. Cercetătorii au ajuns la concluzia că fluturii pierd tot mai multe plante gazdă şi nu mai găsesc suficiente flori pentru nectar. Folosirea chimicalelor în agricultura modernă poate fi otrăvitoare şi pentru omizi. “Fluturii te ajută să descoperi florile, ei trăiesc în anumite habitate şi sunt un foarte bun indicator de poluare: dacă aerul şi solul este poluat, dacă plantele dispar, mor şi ei”, explică Alexandru Andrăşanu. Dacă cercetătorii Geoparcului au numărat 147 de specii de fluturi de zi doar în Ţara Haţegului, în toată Anglia nu sunt mai mult de 50 de specii. Specialiştii spun că fluturii sunt atât de bine “reprezentanţi” în Transilvania pentru că aici există ferme mici, iar marginile câmpurilor sunt pline de flori. Agricultura la scară mică este excelentă pentru fluturi. Pentru că România găzduieşte atât de multe specii, autorităţile ar putea profita şi deschide un drum turiştilor interesaţi de entomologie. Se pare că fâneţele Transilvaniei adăpostesc mai multe specii de plante decât oricare alte fâneţe din lume datorită practicării agriculturii tradiţionale, care nu foloseşte fertilizatori sau ierbicide. Pe câmpurile Transilvaniei, specialiştii au numărat aproape 80 de specii de plante pe un singur hectar. Spre comparaţie, pe terenurile din vestul Europei, unde proprietăţile sunt întinse şi se folosesc chimicale, sunt mult mai puţine plante şi doar câteva specii de flori. Bogăţia de plante din Transilvania va persista doar dacă se va contiuna practicarea agriculturii tradiţionale, pe mici parcele de pământ, care asigură diversitatea peisajului şi “hrăneşte” atât insectele, cât şi localnicii. Polenizarea pe care o fac fluturii este esenţială pentru ecosistemele naturale şi agricultură. Anul trecut, Agenţia Europeană de Mediu (EEA) anunţa că, în perioada 1990-2011, în Europa, au dispărut 50% din fluturii de păşune şi că, la originea acestui fenomen, stau agricultura intensivă şi abandonarea pajiştilor din regiunile muntoase, în special în sudul şi vestul Europei. Mai mult, în anumite zone din nord-vestul continentului, fluturii nu mai au spaţii de vieţuire decât la marginea şoselelor, pe lângă căile ferate ori în zonele urbane.
Au supravieţuit 140 de milioane de ani
Fluturii au apărut pe vremea dinozaurilor, cu 100-140 de milioane de ani în urmă, dar, cu toate acestea, nu au fost încă găsite desene rupestre care să-i înfăţişeze. Mai mult, nici Biblia nu face nicio referire la ei. Întâlnim în Geoparc “Coada rândunicii”, fluturi mari, cu aripi dantelate şi desene elegante, care au zborul lin, bătăile aripilor rare şi plutesc planat. Preferă compania tufelor de păducel, a vişinilor şi caişilor, din aprilie până în septembrie. Specialiştii spun că sunt “teritoriali”, adică alungă rapid alţi fluturi care le încalcă teritoriile. Tot în Ţara Haţegului, întâlnim “fluturii nobili”, din familia Nymphalidae, cu aripi catifelate şi frumos colorate în benzi sau pete contrastante. Pe dosul aripilor au culori de camuflaj aşa că, atunci când stau cu aripile închise, se confundă uşor cu frunzele uscate. Se hrănesc cu polenul florilor, dar şi cu sevă din rănile copacilor sau fructe bine coapte. Sunt apoi “Albiliţele”, uşor de întâlnit şi recunoscut după culoarea predominant albă. Sunt migratori şi se retrag spre sud când se lasă frigul. “Fluturii de sidef” adoră florile: sunt vopsiţi în nuanţe brune, portocalii şi negre, iar pe dosul aripilor au pete sau benzi argintii strălucitoare, care îi ajută să se confunde cu firele de iarbă sau picăturile de rouă. Tot în ţinutul dinozaurilor pitici trăiesc şi “fluturii cu ochişori”, care poartă pe aripi “ochi falşi”, deghizare care îi ajută să păcălească animalele care îi atacă. Entomologii au descoperit că aceştia, dacă se simt ameninţaţi, dezvelesc brusc o parte ascunsă a aripii, dând impresia atacatorului că este privit. “Lămâiţele” au o mică pată portocalie pe aripi şi, pe dos, culori verzui cu nervuri care imită o frunză. Când zboară, bat des din aripi şi reuşesc să creeze astfel un efect vizual năucitor al unei pete care apare şi dispare fulgerător. Albăstriţele şi fluturii de foc sunt mici şi nu zboară repede, iar, în caz de pericol, îşi deschid repede aripile pentru a-şi lua atacatorii prin surprindere cu aripile lor colorate în albastru sau portocaliu strălucitor. “Fluturii barbari” sunt mici şi ei şi foarte agitaţi – au desene în culori sobre, aproape şterse, cu tonuri predominante de gri, negru şi alb. Aceştia au capul chiar mai lat decât restul corpului şi, dintre toţi fluturii de zi, seamănă cel mai mult cu colegii “din tura de noapte”.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.