Devoratorul de cuvinte. Negreşit!

“PRONOSTÍC, pronosticuri, s. n. Ipoteză, previziune referitoare la evoluţia unui fapt sau fenomen din domeniul social, economic, politic, tehnologic, ştiinţific, sportiv etc., prin analiza tendinţelor şi conjuncturilor actuale. [Var.: (înv.) prognostíc s. n.] – Din fr. pronostic”.
“PROGNÓSTIC, prognosticuri, s. n. Previziune a evoluţiei unei boli pe baza analizei simptomelor, agentului patogen etc. şi la sfârşitul unor evenimente, al unor acţiuni, al unor întreceri sportive etc. [Acc. şi pronostíc] – Din fr. pronostic”.
Cele două cuvinte, pronostic şi prognostic, “se trag” din acelaşi franţuzism, “pronostic”. Ce-i drept, în loc de prognostic se poate folosi şi pronostic (asta înseamnă “acc. şi”, că este acceptată şi o altă variantă), dar dacă toată lumea spune prognostic, de ce să nu fie cei de la Realitatea.net mai cu moţ şi să nu scrie ei “Pronosticul pentru minorul agresat în Franţa e rezervat”?
Păi ba scriu, pentru că pot.

Apropo de putut, aţi remarcat ce slogan are BCR? “Mai bine. Pentru că putem”. Nu ştiu voi, dar eu numai la “pentru că Pitong” mă gândesc – iar pentru cine nu ştie, aşa a răspuns un tânăr un pic îmbătat atunci când, prezent la concertul DJ-ului englez Pete Tong, a fost întrebat de ce se află acolo: pentru că Pitong.
Cred că şi-au dat seama că oamenii nu gândesc la fel ca băncile, de-aia au schimbat sloganul din “Gândim la fel” în “Mai bine. Pentru că putem”. Şi dacă-mi mai permiteţi o observaţie: aşa le-or fi răspuns băncile (toate, nu doar BCR, că toate-s la fel) celor care au luat credite şi s-au trezit cu dobânzile modificate? “Pentru că putem!”? Super.

“Mai mult decât atât, la secţiunea rezervază declaraţiilor de avere apare un asemenea document semnat de fostul primar Ilie Botgros”. Atâta-s de elocvenţi ziariştii în ziarele care apar lunea, de te doare mintea! Eu înţeleg că-s ziare făcute duminica, adică atunci când tot poporu’ e la iarbă verde, la grătare şi, pe alocuri, la ascultat manele din maşina “vecinului” de parcelă, dar dacă v-aţi ales meseria asta, faceţi-o, domnilor, ca la carte, nu… ca la ziar!
În cazul de faţă, e vorba despre Glasul Hunedoarei, dar staţi liniştiţi, că nici cu ziariştii de la celelalte publicaţii nu mi-e ruşine!

Înţeleg că ştirile făcute din comunicatele date de Poliţie trebuie structurate într-un anumit fel. Înţeleg că uneori vom mai auzi la TV şi vom mai citi în ziare şi pe Internet despre un decedat că avea “leziuni incompatibile cu viaţa”. Adică rănile omului plus viaţa egal eroare, dă cu virgulă, deci a murit. Aşa se exprimă purtătorii de cuvânt de la Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă, aşa preiau şi ziariştii şi asta ajungem noi să citim. Şi râdem, dar degeaba râdem noi.
“Femeie, la un pas să fie violată pe malul Streiului. Suspectul a fost reţinut de poliţişti şi, ulterior, arestat preventiv”. Mie îmi sună foarte ciudat formularea “ulterior a fost arestat preventiv”. Adică după ce a comis o ilegalitate, un om a fost arestat preventiv – ca să nu mai facă. Cum ciudat îmi sună şi ştirea care începe cu “Femeie,”. Parcă ar fi două ţaţe care-şi vorbesc cu “Femeie!” ori “Fată!”. Nu ştiu, zic şi eu, nu dau cu parul. Domnu’ Silviu Morogan, cum comentaţi? Vă ceartă poliţiştii dacă reformulaţi declaraţiile lor sau dacă schimbaţi “leziuni incompatibile cu viaţa” cu ceva mai uşor de digerat?

Oare ce mai zic cei de la CityNews.ro, că de mult n-am mai intrat pe la ei pe site? Iată ce zic: “FOTO Accident spectaculos în Mănăştur, după ce un şofer a pătruns cu maşina pe strada Câmpului fără să acorde prioritate”. Vă daţi seama, accidentul s-a produs DUPĂ CE şoferul a intrat pe stradă fără să acorde prioritate. Şi accidentul nu a fost banal (cum să scrii la gazetă “Accident banal în Mănăştur”, cum?), ci spectaculos. Cred că atâta suferă ziariştii că nu se întâmplă toate accidentele în intersecţiile unde există camere de supraveghere, ca să le poată urmări de zeci de ori în timp ce scriu ştirea şi ca să ni le poată arăta şi nouă, nu înainte de a ne avertiza că “urmează imagini care vă pot afecta emoţional”.
După ce ani la rândul PRO TV ne-a intoxicat cu imagini care ne-au afectat emoţional (Ştirile de la ora 5, ştiţi?), acum doamna Esca ne avertizează, candid, că urmează imagini care ne pot afecta emoţional. Prea târziu, domnucă, prea târziu!

Tot de la CityNews citire: “Primarul Emil Boc, emoţionat la examenul fiicei sale, Patricia. Ce notă speră să ia la evaluarea naţională (FOTO)”. Ce notă? Eu cred că speră să ia o notă proastă, nu-i aşa, domnule reporter? Nu-i aşa: “Emil Boc a mai declarat că fiica sa i-a spus că speră la o notă peste 9.50”. Dar vai, şoc şi groază! Eu credeam că speră să ia un patru, ca să le arate colegilor că nu este favorizată de profesori, doar pentru că e fiica primarului! Şoc şi groază, vă spun.

Iată ce noutăţi aflăm din Hunedoara, via Silviu Morogan, de la Glasul Hunedoarei: “Copil muşcat de un maidanez într-un loc de joacă din Hunedoara. Tatăl copilului susţine că poliţiştii au refuzat să-i înregistreze cererea deoarece în weekend secretara este liberă”. Sunteţi de acord că trăim vremuri interesante?

“Moment emoţionant la 70 de ani după al Doilea Război Mondial. Ce a pus la cale ultimul veteran din Ţebea!”, scrie Marina Tudor, în Ziarul Hunedoreanului. Ce vă mai plac titlurile astea cu cârlig, dragi ziarişti! Ce a pus la cale! Vezi aici! Click aici! Ce notă vrea fiica primarului la Bac! Ce a declarat X! Când am făcut eu şcoala, dragii moşului, ce-ul ăsta “cerea” semnul întrebării, nu semnul exclamării. Aşa: “Ce a învăţat Chioru’ la şcoală?”, nu “Ce a învăţat Chioru’ la şcoală!”. Pricepeţi sau ce e atât de greu?

“Noi, românii, avem o boală: oriunde ne ducem, simţim nevoia să ne dăm în spectacol. N-am văzut naţie care să îşi dorească mai tare să atragă atenţia asupra sa. Vorbim tare, urlăm mai bine zis, dăm ochii peste cap la restaurant sau la hotel, mâncăm până la vomă, avem fiţe şi dorim mereu să arătăm cât de ghiolbani ne-am născut”, îşi începe Monalise Hihn editorialul din Ziarul Hunedoreanului. Şi după ce preţ de câteva sute de cuvinte ne povesteşte peste câţi “ghiolbani” a dat mai prin vestul Europei, încheie cu: “Nu cred că toţi românii sunt ca şi cei pe care i-am descris. Totuşi, mi-e foarte clar că mulţi dintre compatrioţii noştri au astfel de apucături, precum cei amintiţi mai sus. De ce ţinem morţiş să ne dăm în spectacol?!”. Deci noi, românii, suntem ghiolbani, dar nu toţi suntem aşa. Numai câţiva. Dar de ce suntem, totuşi? Am două ipoteze:

1. doamna Hihn a dat peste români pentru că a frecventat locuri populare printre românii de dincolo.
2. doamna Hihn are impresia că noi suntem cei mai gălăgioşi, pentru că vorbind zi de zi aceeaşi limbă cu ei, e normal să ne “sară în urechi” cuvintele rostite în română, mai ales după zile întregi în care i-am auzit pe alţii vorbind în germană, spaniolă, italiană sau maghiară. Poate că şi ungurii de la masa alăturată vorbeau tare, dar românii păreau mai stridenţi pentru că doar pe ei îi înţegea?